ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2012

Asupra recursului penal de față, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 32/ D din 03 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 6291/110/2010 al Tribunalului Bacău, secția penală, s-au dispus următoarele: S-a respins cererea inculpatului L.I. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I., din com. Stănișeșeti, jud. Bacău, pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

pentru săvârșirea tentativei la omor calificat. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 350 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc.

pen. s-a revocat măsura arestului preventiv și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în baza mandatului nr. 58/2010 emis de Tribunalul Bacău la data de 19 august 2010, în măsura în care nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2010, ora 14,00 lăzi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea securii ce a fost folosită la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul L.I. la plata următoarelor sume: 2.355,69 lei, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate D.N.

în perioada 11 august 2010 - 18 august 2010 și 288 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea vătămată D.N. la data de 10/11 august 2010. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă D.N. a sumei de 4.520 lei din care 4.000 lei cu titlu de daune morale și 520 lei cu titlu de daune materiale. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 C. proc. pen., la plata către partea civilă D.N.

a sumei de 1.500 cu titlu de cheltuieli judiciare. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Inculpatul L.I. și partea vătămată D.N. sunt consăteni, locuind la cca. 200 m unul față de celălalt, iar în trecut au fost chiar buni prieteni. Aceștia au lucrat împreună în străinătate și s-au ajutat reciproc cu bani și produse agricole, dar începând cu anul 2009 relația lor a început să se tensioneze, ca urmare a unei neînțelegeri cu privire la modul de compensare a unei datorii reciproce. În ziua de 10 august 2010, în jurul orelor 18,30-19,00, după ce a adus acasă două căruțe cu fân și le-a descărcat, partea vătămată a ieșit în drum pentru a deschide porțile mari de la curte și a scoate una dintre ele, moment în care pe stradă și-a făcut apariția inculpatul.

Acesta se afla în stare de ebrietate și se deplasa în căruță pe drumul comunal din localitate, spre domiciliu. Văzând-o pe partea vătămată, inculpatul și-a amintit de neplăcerile pe care considera că i le-a produs aceasta anterior și a strigat-o, spunându-i că o va ucide.

Inculpatul mergea în picioare în căruță, a oprit-o în dreptul locuinței victimei, a luat din ea toporul și cu acesta ridicat a sărit din căruță și a lovit-o pe victimă direct în cap. Partea vătămată avea în mâini o furcă pe care a ridicat-o în mod instinctiv cu ambele mâini, dar inculpatul a lovit coada acesteia cu lama toporului și a rupt-o, astfel reușind să lovească victima în cap. După ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-i aplice și alte lovituri cu muchia metalică a toporului, peste brațul drept și hemitorace, întrerupându-se numai în momentul în care a fost văzută de o vecină care a strigat la el, fapt ce 1-a determinat să dea bice cailor și să se îndepărteze în fugă de la locul faptei.

Din depozițiile martorilor audiați a reieșit că inculpatul a oprit căruța la poarta victimei, în dosul unui stog de fân, a coborât din căruță având toporul în mâini și a strigat-o pe victimă să iasă la poartă. Partea vătămată construia un stog de fân împreună cu alte persoane, dar se afla la baza stogului și a ieșit la poartă tară a lăsa furca din mână. Imediat ce a ieșit în drum, inculpatul a lovit-o pe victimă cu toporul în zona capului. Inculpatul a invocat starea de provocare în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptei, susținând că el ar fi fost cel întâi atacat, de către victimă. Instanța a reținut însă că susținerile inculpatului sunt neîntemeiate întrucât din tot probatoriul administrat rezultă că el este cel care a oprit în mod voluntar la poarta victimei, după care a strigat-o pe aceasta să iasă la poartă, tot el fiind și cel care a atacat partea vătămată cu securea.

Partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanța și supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, astfel fiindu-i salvată viața, întrucât plaga craniană a fost de o gravitate însemnată. Inculpatul nu a prezentat nicio leziune corporală și chiar a recunoscut că nu a fost atins de către victimă. Aceasta din urmă însă a prezentat și leziuni specifice de apărare, respectiv: echimoză de 14/5 cm pe brațul drept - extern, excoriații și echimoză pe hemitoracele dr. posterior și echimoză de 4/3 cm pe antebrațul stâng - extern. Inculpatul a mai declarat că în momentul în care a fost atacat de victimă se afla în căruță și pentru că s-a ferit, victima a lovit cu furca în coșul căruței, rupând astfel coada acesteia.

Instanța a apreciat că nici aceste susțineri nu sunt reale, reținând că dacă lucrurile s-ar fi întâmplat astfel cum susține inculpatul, partea cu coarnele furci ar fi trebuit să rămână în căruță, însă aceasta a fost găsită tot jos, lângă cealaltă bucată. Mai mult, cele două bucăți de lemn din coada furcii nu ar fi fost aproximativ egale, ci partea care ar fi trebuit să rămână în căruță ar fi trebuit să fie mult mai scurtă decât cea care a rămas în mâinile victimei.

S-a mai reținut că cele 2 bucăți rezultate din furcă au fost predate chiar de soția victimei, astfel încât dacă împrejurările comiterii faptei ar fi fost cele arătate de inculpat în apărare, aceasta ar fi avut tot interesul să tăgăduiască adevărul, mai ales că ceilalți martori oculari nu amintesc nimic despre furcă, cu excepția unuia singur, care indică faptul că ar fi văzut-o lângă poartă, așezată „în picioare". In plus, dacă inculpatul nu ar fi fost animat de intenția de a agresa victima, ar fi dat bice cailor și ar fi trecut în viteză pe lângă partea vătămată (inculpatul se afla într-o căruță tractată de două cabaline), așa cum a procedat imediat ulterior. Potrivit examinării medico-legale efectuate de specialiștii S.M.L.

Bacău, numitul D.N. a prezentat plagă cranio durală P.O.

stânga cu fractură multieschiloasă cu înfundare (operat) și traumatism toracic cu fractură C9-C10 dreapta, leziunea craniană putând fi produsă prin lovirea victimei cu un obiect contondent cu intensitate apreciabilă (posibil topor) și care a fost de natură să pună în primejdie viața victimei, necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale, în timp ce traumatismul toracic cu fracturi costale s-a putut produce prin lovire și comprimarea toracelui cu mijloace și obiecte contondente și care necesită 23-25 zile îngrijiri medicale". Situația de fapt anterior prezentată a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul - verbal de conducere în teren (filele 4-5) și planșa foto aferentă (filele 6-7), dovezi ridicare a corpurilor delicte (filele 8, 9), declarațiile părții vătămate (filele 10-11), dispoziția de examinare medico-legală a victimei (fila 12), raportul de constatare medico-legală din 17 august 2010 (fila 13), fișa U.P.U.

și foaia de observație clinică generală (filele 14-17, 18-39), declarațiile martorilor D.A. ( fila 55 ), F.V. (fila 56), R.M.E. (fila 57), R.E. (L.) (fila 87), R.D. (fila 88), R.V. (fila 89), coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului L.I. În urma analizei probatoriului administrat în cauză, prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului, care, în timp ce se afla pe drumul comunal din Satul Slobozia, corn. Stănișești, a aplicat părții vătămate D.N. numeroase și intense lovituri cu toporul în diferite zone ale corpului și în cap, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. Din punct de vedere al laturii obiective, instanța a reținut că acțiunile inculpatului constituie elementul material al infracțiunii de omor calificat, căci inculpatul a lovit partea vătămată cu un obiect apt de a produce moartea, cu mare intensitate. Sub aspectul laturii subiective instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, reținând că din probele administrate rezultă că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea părții vătămate, dar că acțiunile acestuia au depășit cu mult limitele unei corecții, inculpatul acceptând posibilitatea încetării din viață a părții vătămate D.N.

S-a reținut astfel că poziția psihică a inculpatului trebuie stabilită în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, respectiv cu instrumentul folosit de inculpat (secure, aptă de a produce moartea), regiunea corpului lovită (în zona capului, care este o zonă vitală), numărul și intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate cu mare intensitate), raporturile dintre inculpat și partea vătămată anterioare săvârșirii faptei (raporturi de dușmănie), atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei (a lăsat partea vătămată în starea în care a adus-o), elemente în raport de care s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul grav al faptei și, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel încât nu a acționat cu preterintenție.

Așa fiind instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și, în temeiul art. 345 C. proc. pen., constatând că fapta există și a fost comisă de inculpat, a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

și anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (prin aplicarea în public a mai multor lovituri de mare intensitate asupra părții vătămate cu o secure), dar și circumstanțele personale ale inculpatului - căsătorit, tată a trei copii, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună conduită înainte de săvârșirea faptei, fiind cunoscut în comunitatea locală ca un cetățean gospodar și o persoană pașnică care își rezolvă problemele de orice natură pe cala amiabilă (fila 50 și 92), împrejurări ce au fost reținute ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și în raport de care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

În baza acestor criterii, tribunalul a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, gravitatea acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

În baza acelorași criterii, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea pedepsei, având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții prev. de art. 86 1 C. pen. și că pronunțarea pedepsei și perioada în care inculpatul a fost în arest preventiv (circa 5 luni) constituie un avertisment pentru acesta suficient pentru Sub aspectul laturii civile, având în vedere disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G.

nr. 72/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a obligat inculpatul la plata contravalorii serviciilor medicale și a cheltuielilor de transport efectuate cu partea vătămată D.N., astfel cum au fost solicitate. În ceea ce o privește pe partea vătămată D.N., s-a reținut că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, 2.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și încă 2.000 lei reprezentând munca pe care nu a putut-o presta în gospodărie aproape 2 luni de zile.

În raport de solicitare formulată, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ., tribunalul a obligat inculpatul la plata către partea civilă D.N. a sumei de 4.520 lei, din care 4.000 lei cu titlu de daune morale și 520 lei cu titlu de daune materiale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul L.I. Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei aplicări a două texte legal diferite, respectiv art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., arătând că, în raport de obiectul cauzei, soluția corectă era de aplicare doar a ultimelor prevederi legale.

Totodată, parchetul a criticat greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, ca urmare a injustei rețineri în benefiul acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în argumentare arătând că, în lipsa altor elemente de fapt favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale nu putea fi reținută automat ca circumstanță atenuantă, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului penal. S-a mai susținut că modalitatea concretă de comitere a infracțiunii dovedește faptul că inculpatul este o persoană violentă, astfel încât pronunțarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia nu ar putea constitui un avertisment suficient pentru a-1 împiedica să săvârșească pe viitor astfel de infracțiuni.

În consecință, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond înlăturarea prev. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și ale art. 86 și urm. C. pen. Inculpatul nu a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat în instanță. La termenul de dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu să-i acorde asistență juridică a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului urmare unei juste valorificări a circumstanțelor sale personale - lipsa antecedentelor penale și faptul că are în întreținere trei copii minori.

Prin Decizia penală nr. 68 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 32/ D din 03 februarie 2011 a Tribunalului Bacău, numai în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, iar în rejudecare, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Totodată, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen., art. 86 1 C. pen., art. 71, alin. (5) C. pen., art. 86 3 , alin. (1) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. și art. 86 C. pen., menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva aceleiași sentințe penale. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză pe baza cărora s-a constatat în mod just situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. S-a mai reținut că susținerile inculpatului care, deși a recunoscut aplicarea loviturilor cu securea în capul și în spatele victimei, a susținut că a fost provocat de aceasta, afiându-se chiar în legitimă apărare, sunt infirmate de declarațiile martorilor R.E.

( fila 57 dosar fond) și F.V. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a reținut că deși inculpatul nu are antecedente penale, aceasta fiind starea firească în care se află majoritatea persoanelor, circumstanța legală atenuantă prevăzută de art. 74, lit. a) C. pen. nu devine incidență în mod automat, ci trebuie să fie însoțită de alte elemente probatorii de natură a scoate în evidență exemplaritatea sa anterioară în societate. Or, atitudinea inculpatului L.I. după agresarea fizică a vecinului care s-a caracterizat prin încercarea de a induce în eroare organele judiciare, prin prezentarea denaturată a modului cum s-au petrecut faptele, în dorința de a-și minimaliza răspunderea penală, precum și modalitatea concretă în acesta a acționat, în lipsa altor elemente care să caracterizeze un comportament exemplar în societate dovedesc că în cauză nu se impunerea reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Ca urmare, pentru considerentele arătate, instanța de apel a apreciat că se impune a fi înlăturată circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., precum și efectele ce i-au fost atribuite în mod greșit de către prima instanță, prin reținerea simultană a dispozițiilor art. 76, alin. (1), lit. b) și 76, alin. (2) C. pen., urmând ca, printr-o nouă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în special gradul de pericol social concret al faptei comise, inculpatul să fie condamnat la pedeapsa principală în limita minimă de 7 ani și 6 luni închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza II și lit. b) C. pen., pentru o durată de 3 ani.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.I., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate la un cuantum egal cu cel stabilit de prima instanță. Prin înscrisul depus la data de 29 august 2011, intimata parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău a solicitat reactualizarea despăgubirilor civile acordate prin hotărârea primei instanțe. La termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voință a recurentului inculpat L.I., exprimată nemijlocit în fața instanței, în sensul că înțelege să invoce beneficiul art. 320 1 C. proc.

pen. În raport de manifestarea de voință a inculpatului L.I., exprimată nemijlocit în fața instanței de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Prima instanță și instanța de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății. În acest sens, confirmând valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte reține că fapta comisă de inculpatul L.I.

a primit o corectă încadrare juridică astfel încât, având în vedere manifestarea de voință a inculpatului, exprimată de o manieră neechivocă în fața instanței de recurs, la termenul din 16 ianuarie 2012, în sensul că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile legale precitate, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor legale menționate urmând a reduce în mod adecvat pedeapsa aplicată inculpatului, în limitele stabilite de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 320 C. proc. pen., introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010 (M. Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010), până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște faptele reținute prin actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest caz, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 (M. of. nr. 853 din 2 decembrie 2011) Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Urmare acestei decizii, prin art. 11 din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M.Of. nr. din 931 din 29 decembrie 2011) s-a stabilit că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență. În cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a art. 320 C. proc. pen., iar cauza a fost soluționată în fond și apel înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 1470/2011 și a O.U.G nr. 121/2011. De altfel, publicarea actelor normative susmenționate a intervenit după primele două termene de judecată fixate în recurs (12 septembrie 2011 și 24 octombrie 2011), respectiv anterior termenului de judecată din 16 ianuarie 2012. Ca urmare, în cauză fiind incidență situația tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011, Înalta Curte constată că reținerea în beneficiul inculpatului L.I.

a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. este justificată de împrejurarea că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor legale menționate la primul termen cu procedura completă care permitea invocarea acestui beneficiu, 16 ianuarie 2012. Față de aceste aspecte și având în vedere poziția procesuală a inculpatului care în fața instanței de recurs a declarat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiată solicitarea inculpatului L.I., urmând a proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, în limitele de pedeapsă care, calculate conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 20 C. pen., se reduc de la 15 - 25 de ani la 5 - 8 ani și 4 luni.

În cadrul aceleiași evaluări, analizând solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în raport de lipsa de antecedente penale și situația sa familială deosebită, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă. În acest sens, se reține că art. 74 C. pen. reglementează o serie de împrejurări de fapt care, raportate cazului particular dedus judecății, pot dobândi prin aprecierea instanței valențe atenuante. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, raportat la modalitatea concretă în care a acționat inculpatul - în timp ce se afla pe drumul comunal din Satul Slobozia, corn. Stănișești, a aplicat părții vătămate D.N. numeroase și intense lovituri cu toporul în diferite zone ale corpului și în cap, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale de natură să-i pună în primejdie viața - care denotă o violență deosebită a acestuia, se constată că elementele vizând lipsa antecedentelor penale, respectiv statutul socio-profesional al inculpatului, nu sunt apte ca numai prin ale însele să îmbrace în conținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., considerațiile instanței de apel sub acest aspect găsindu-și deplină valabilitate și în fața instanței de recurs.

Față de aceste aspecte, aplicând principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite în raport de datele concrete ale speței, atât strict factuale, cât și cele personale ale inculpatului L.I., Înalta Curte apreciază că o pedeapsă principală de 5 ani închisoare, egală cu minimul special obținut ca urmare a diminuării limitelor de pedeapsă pentru tentativă la omor calificat conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., adiționată cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale sunt suficiente pentru atingerea scopului punitiv și de reeducare al acesteia.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 32/ D din 3 februarie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, iar în rejudecare va înlătura circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea inculpatului L.I. și, în baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 320 1 C. proc. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Totodată, va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței. Deopotrivă, va respinge cererea formulată de intimata parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, privind reactualizarea despăgubirilor civile acordate prin hotărârea primei instanțe, ca neîntemeiată, constatând că un astfel de drept putea fi valorificat numai în calea de atac a părții civile și numai în condițiile în care îndeplinea condițiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 32/ D din 3 februarie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, și, rejudecând: Înlătură circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea inculpatului L.I. În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 320 1 C. proc. pen. condamnă inculpatul L.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge cererea formulată de intimata parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău privind reactualizarea despăgubirilor civile acordate prin hotărârea primei instanțe. Suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.