ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față,

reține următoarele:

Prin

sentința penală nr. 32/ D din 03 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

6291/110/2010 al Tribunalului Bacău, secția penală, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea inculpatului L.I.

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor

calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175

lit. i) cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) și art. 76

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I., din com. Stănișeșeti, jud.

Bacău, pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

pentru săvârșirea tentativei la omor calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7

ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de

art.  64 lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 350 alin. (1) și (3)

lit. b) C. proc. pen. s-a revocat măsura arestului preventiv și s-a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv în baza

mandatului nr. 58/2010 emis de Tribunalul Bacău la data de 19 august 2010, în

măsura în care nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2010, ora

14,00 lăzi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea securii ce a fost folosită la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 313 din Legea nr.

95/2006, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat

inculpatul L.I. la plata următoarelor sume: 2.355,69 lei, actualizată la data

executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău,

reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate D.N.

în perioada 11 august 2010 - 18 august 2010 și 288 lei către partea civilă

Serviciul de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu

partea vătămată D.N. la data de 10/11 august 2010.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata către

partea civilă D.N. a sumei de 4.520 lei din care 4.000 lei cu titlu de daune

morale și 520 lei cu titlu de daune materiale.

S-a constatat că inculpatul a fost

asistat de apărător ales.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 C. proc. pen., la plata către

partea civilă D.N. a sumei de 1.500 cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele acestei hotărâri

s-au reținut următoarele:

Inculpatul L.I. și partea vătămată D.N.

sunt consăteni, locuind la cca. 200 m unul față de celălalt, iar în trecut au

fost chiar buni prieteni. Aceștia au lucrat împreună în străinătate și s-au

ajutat reciproc cu bani și produse agricole, dar începând cu anul 2009 relația

lor a început să se tensioneze, ca urmare a unei neînțelegeri cu privire la

modul de compensare a unei datorii reciproce.

În ziua de 10 august 2010, în jurul

orelor 18,30-19,00, după ce a adus acasă două căruțe cu fân și le-a descărcat,

partea vătămată a ieșit în drum pentru a deschide porțile mari de la curte și a

scoate una dintre ele, moment în care pe stradă și-a făcut apariția inculpatul.

Acesta se afla în stare de ebrietate și se deplasa în căruță pe drumul comunal

din localitate, spre domiciliu. Văzând-o pe partea vătămată, inculpatul și-a

amintit de neplăcerile pe care considera că i le-a produs aceasta anterior și a

strigat-o, spunându-i că o va ucide.

Inculpatul mergea în picioare în

căruță, a oprit-o în dreptul locuinței victimei, a luat din ea toporul și cu

acesta ridicat a sărit din căruță și a lovit-o pe victimă direct în cap.

Partea vătămată avea în mâini o furcă

pe care a ridicat-o în mod instinctiv cu ambele mâini, dar inculpatul a lovit

coada acesteia cu lama toporului și a rupt-o, astfel reușind să lovească

victima în cap.

După ce partea vătămată a căzut la

pământ, inculpatul a continuat să-i aplice și alte lovituri cu muchia metalică

a toporului, peste brațul drept și hemitorace, întrerupându-se numai în

momentul în care a fost văzută de o vecină care a strigat la el, fapt ce 1-a

determinat să dea bice cailor și să se îndepărteze în fugă de la locul faptei.

Din depozițiile martorilor audiați a

reieșit că inculpatul a oprit căruța la poarta victimei, în dosul unui stog de

fân, a coborât din căruță având toporul în mâini și a strigat-o pe victimă să

iasă la poartă.

Partea vătămată construia un stog de

fân împreună cu alte persoane, dar se afla la baza stogului și a ieșit la

poartă tară a lăsa furca din mână.

Imediat ce a ieșit în drum, inculpatul

a lovit-o pe victimă cu toporul în zona capului.

Inculpatul a invocat starea de

provocare în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptei, susținând că el ar

fi fost cel întâi atacat, de către victimă.

Instanța a reținut însă că susținerile

inculpatului sunt neîntemeiate întrucât din tot probatoriul administrat rezultă

că el este cel care a oprit în mod voluntar la poarta victimei, după care a

strigat-o pe aceasta să iasă la poartă, tot el fiind și cel care a atacat

partea vătămată cu securea.

Partea vătămată a fost transportată la

spital cu ambulanța și supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, astfel

fiindu-i salvată viața, întrucât plaga craniană a fost de o gravitate

însemnată.

Inculpatul nu a prezentat nicio

leziune corporală și chiar a recunoscut că nu a fost atins de către victimă.

Aceasta din urmă însă a prezentat și leziuni specifice de apărare, respectiv:

echimoză de 14/5 cm pe brațul drept - extern, excoriații și echimoză pe

hemitoracele dr. posterior și echimoză de 4/3 cm pe antebrațul stâng - extern.

Inculpatul a mai declarat că în

momentul în care a fost atacat de victimă se afla în căruță și pentru că s-a

ferit, victima a lovit cu furca în coșul căruței, rupând astfel coada acesteia.

Instanța a apreciat că nici aceste

susțineri nu sunt reale, reținând că dacă lucrurile s-ar fi întâmplat astfel

cum susține inculpatul, partea cu coarnele furci ar fi trebuit să rămână în

căruță, însă aceasta a fost găsită tot jos, lângă cealaltă bucată. Mai mult,

cele două bucăți de lemn din coada furcii nu ar fi fost aproximativ egale, ci

partea care ar fi trebuit să rămână în căruță ar fi trebuit să fie mult mai

scurtă decât cea care a rămas în mâinile victimei.

S-a mai reținut că cele 2 bucăți

rezultate din furcă au fost predate chiar de soția victimei, astfel încât dacă

împrejurările comiterii faptei ar fi fost cele arătate de inculpat în apărare,

aceasta ar fi avut tot interesul să tăgăduiască adevărul, mai ales că ceilalți

martori oculari nu amintesc nimic despre furcă, cu excepția unuia singur, care

indică faptul că ar fi văzut-o lângă poartă, așezată „în picioare". In

plus, dacă inculpatul nu ar fi fost animat de intenția de a agresa victima, ar

fi dat bice cailor și ar fi trecut în viteză pe lângă partea vătămată

(inculpatul se afla într-o căruță tractată de două cabaline), așa cum a

procedat imediat ulterior.

Potrivit examinării medico-legale

efectuate de specialiștii S.M.L. Bacău, numitul D.N. a prezentat plagă cranio

durală P.O. stânga cu fractură multieschiloasă cu înfundare (operat) și

traumatism toracic cu fractură C9-C10 dreapta, leziunea craniană putând fi

produsă prin lovirea victimei cu un obiect contondent cu intensitate

apreciabilă (posibil topor) și care a fost de natură să pună în primejdie viața

victimei, necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale, în timp ce traumatismul

toracic cu fracturi costale s-a putut produce prin lovire și comprimarea

toracelui cu mijloace și obiecte contondente și care necesită 23-25 zile

îngrijiri medicale".

Situația de fapt anterior prezentată a

fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul -

verbal de conducere în teren (filele 4-5) și planșa foto aferentă (filele 6-7),

dovezi ridicare a corpurilor delicte (filele 8, 9), declarațiile părții

vătămate (filele 10-11), dispoziția de examinare medico-legală a victimei (fila

12), raportul de constatare medico-legală din 17 august 2010 (fila 13), fișa U.P.U.

și foaia de observație clinică generală (filele 14-17, 18-39), declarațiile

martorilor D.A. ( fila 55 ), F.V. (fila 56), R.M.E. (fila 57), R.E. (L.) (fila

87), R.D. (fila 88), R.V. (fila 89), coroborate cu declarațiile de recunoaștere

parțială ale inculpatului L.I.

În urma analizei probatoriului

administrat în cauză, prima instanță a apreciat că, în drept, fapta

inculpatului, care, în timp ce se afla pe drumul comunal din Satul Slobozia,

corn. Stănișești, a aplicat părții vătămate D.N. numeroase și intense lovituri

cu toporul în diferite zone ale corpului și în cap, împrejurare în care i-a

produs leziuni corporale de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește

elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din punct de vedere al laturii

obiective, instanța a reținut că acțiunile inculpatului constituie elementul

material al infracțiunii de omor calificat, căci inculpatul a lovit partea

vătămată cu un obiect apt de a produce moartea, cu mare intensitate.

Sub aspectul laturii subiective

instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, reținând

că din probele administrate rezultă că inculpatul nu a urmărit să provoace

moartea părții vătămate, dar că acțiunile acestuia au depășit cu mult limitele

unei corecții, inculpatul acceptând posibilitatea încetării din viață a părții

vătămate D.N.

S-a reținut astfel că poziția psihică

a inculpatului trebuie stabilită în raport cu împrejurările concrete ale

cauzei, respectiv cu instrumentul folosit de inculpat (secure, aptă de a

produce moartea), regiunea corpului lovită (în zona capului, care este o zonă

vitală), numărul și intensitatea loviturilor (mai multe lovituri aplicate cu

mare intensitate), raporturile dintre inculpat și partea vătămată anterioare

săvârșirii faptei (raporturi de dușmănie), atitudinea inculpatului după

săvârșirea faptei (a lăsat partea vătămată în starea în care a adus-o),

elemente în raport de care s-a apreciat că inculpatul a prevăzut rezultatul

grav al faptei și, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel încât nu a

acționat cu preterintenție.

Așa fiind instanța a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și, în temeiul art.

345 C. proc. pen., constatând că fapta există și a fost comisă de inculpat, a

dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea tentativei la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului tribunalul a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume: limitele de pedeapsă fixate

în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei,

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (prin aplicarea în public a

mai multor lovituri de mare intensitate asupra părții vătămate cu o secure),

dar și circumstanțele personale ale inculpatului - căsătorit, tată a trei

copii, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună conduită înainte de

săvârșirea faptei, fiind cunoscut în comunitatea locală ca un cetățean gospodar

și o persoană pașnică care își rezolvă problemele de orice natură pe cala

amiabilă (fila 50 și 92), împrejurări ce au fost reținute ca circumstanță atenuantă

prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și în raport de care s-a aplicat inculpatului

o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

În baza acestor criterii, tribunalul a

apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen.

este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, gravitatea acesteia

și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia

existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care

exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

În baza acelorași criterii, tribunalul

a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără

executarea pedepsei, având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții

prev. de art. 86

1

C. pen. și că pronunțarea pedepsei și perioada în

care inculpatul a fost în arest preventiv (circa 5 luni) constituie un

avertisment pentru acesta suficient pentru

Sub aspectul laturii civile, având în

vedere disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G.

nr. 72/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune

sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare

prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile

efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și înscrisurile

depuse la dosar, tribunalul a obligat inculpatul la plata contravalorii

serviciilor medicale și a cheltuielilor de transport efectuate cu partea

vătămată D.N., astfel cum au fost solicitate.

În ceea ce o privește pe partea

vătămată D.N., s-a reținut că acesta s-a constituit parte civilă împotriva

inculpatului cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, 2.000 lei daune

materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și încă 2.000 lei reprezentând

munca pe care nu a putut-o presta în gospodărie aproape 2 luni de zile.

În raport de solicitare formulată,

constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile

delictuale pentru fapta proprie, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la

art. 998 și urm. C. civ., tribunalul a obligat inculpatul la plata către partea

civilă D.N. a sumei de 4.520 lei, din care 4.000 lei cu titlu de daune morale

și 520 lei cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul L.I.

Parchetul a criticat hotărârea atacată

sub aspectul greșitei aplicări a două texte legal diferite, respectiv art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., arătând că, în raport

de obiectul cauzei, soluția corectă era de aplicare doar a ultimelor prevederi

legale.

Totodată, parchetul a criticat greșita

individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, ca urmare a injustei rețineri

în benefiul acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., în argumentare arătând că, în lipsa altor elemente de fapt

favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale nu putea fi reținută

automat ca circumstanță atenuantă, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o

atitudine nesinceră în timpul procesului penal.

S-a mai susținut că modalitatea

concretă de comitere a infracțiunii dovedește faptul că inculpatul este o

persoană violentă, astfel încât pronunțarea unei pedepse cu suspendarea sub

supraveghere a executării acesteia nu ar putea constitui un avertisment suficient

pentru a-1 împiedica să săvârșească pe viitor astfel de infracțiuni.

În consecință, parchetul a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, reținerea cauzei

spre rejudecare, iar pe fond înlăturarea prev. art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. și ale art. 86 și urm. C. pen.

Inculpatul nu a motivat în scris

apelul și nici nu s-a prezentat în instanță. La termenul de dezbateri,

apărătorul desemnat din oficiu să-i acorde asistență juridică a solicitat

reducerea pedepsei aplicate inculpatului urmare unei juste valorificări a

circumstanțelor sale personale - lipsa antecedentelor penale și faptul că are

în întreținere trei copii minori.

Prin Decizia penală nr. 68 din 26

aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a admis apelul formulat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a desființat, în parte, sentința

penală nr. 32/ D din 03 februarie 2011 a Tribunalului Bacău, numai în ceea ce

privește reținerea circumstanțelor atenuante și modalitatea de individualizare

a executării pedepsei, iar în rejudecare, în baza art. 20 C. pen. raportat la

art. 174-175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I. la pedeapsa

principală de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Totodată, s-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 86 C. pen., art. 86

1

C. pen., art. 71, alin. (5)

C. pen., art. 86

3

, alin. (1) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. și

art. 86 C. pen., menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva aceleiași sentințe

penale.

În considerentele acestei hotărâri s-a

reținut că prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal

în cauză pe baza cărora s-a constatat în mod just situația de fapt redată în

considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului.

S-a mai reținut că susținerile

inculpatului care, deși a recunoscut aplicarea loviturilor cu securea în capul

și în spatele victimei, a susținut că a fost provocat de aceasta, afiându-se

chiar în legitimă apărare, sunt infirmate de declarațiile martorilor R.E. ( fila

57 dosar fond) și F.V.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de apel a reținut că deși inculpatul nu are

antecedente penale, aceasta fiind starea firească în care se află majoritatea

persoanelor, circumstanța legală atenuantă prevăzută de art. 74, lit. a) C.

pen. nu devine incidență în mod automat, ci trebuie să fie însoțită de alte

elemente probatorii de natură a scoate în evidență exemplaritatea sa anterioară

în societate. Or, atitudinea inculpatului L.I. după agresarea fizică a

vecinului care s-a caracterizat prin încercarea de a induce în eroare organele

judiciare, prin prezentarea denaturată a modului cum s-au petrecut faptele, în

dorința de a-și minimaliza răspunderea penală, precum și modalitatea concretă

în acesta a acționat, în lipsa altor elemente care să caracterizeze un

comportament exemplar în societate dovedesc că în cauză nu se impunerea

reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Ca urmare,

pentru considerentele arătate, instanța de apel a apreciat că se impune a fi

înlăturată circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., precum și

efectele ce i-au fost atribuite în mod greșit de către prima instanță, prin

reținerea simultană a dispozițiilor art. 76, alin. (1), lit. b) și 76, alin.

(2) C. pen., urmând ca, printr-o nouă evaluare a criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen., în special gradul de pericol social concret al faptei comise,

inculpatul să fie condamnat la pedeapsa principală în limita minimă de 7 ani și

6 luni închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza II și lit. b) C. pen., pentru o

durată de 3 ani.

Și împotriva acestei decizii, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul L.I., solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. și reținerea în favoarea sa a

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința

reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate la un cuantum egal cu cel

stabilit de prima instanță.

Prin înscrisul depus la data de 29 august

2011, intimata parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău a solicitat

reactualizarea despăgubirilor civile acordate prin hotărârea primei instanțe.

La termenul de dezbateri din 16

ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voință a recurentului

inculpat L.I., exprimată nemijlocit în fața instanței, în sensul că înțelege să

invoce beneficiul art. 320

1

C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voință a

inculpatului L.I., exprimată nemijlocit în fața instanței de recurs, examinând

cauza prin prisma criticilor formulate și cazurilor de casare invocate, dar și

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele

ce urmează:

Prima instanță și instanța de apel,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente

juridice pertinente, au reținut o corectă situație de fapt, stabilind o

încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății.

În acest sens, confirmând

valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele

prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul

administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte reține că

fapta comisă de inculpatul L.I. a primit o corectă încadrare juridică astfel

încât, având în vedere manifestarea de voință a inculpatului, exprimată de o

manieră neechivocă în fața instanței de recurs, la termenul din 16 ianuarie

2012, în sensul că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile legale precitate, Înalta Curte

va da eficiență dispozițiilor legale menționate urmând a reduce în mod adecvat

pedeapsa aplicată inculpatului, în limitele stabilite de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Cu privire la aplicabilitatea

dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 320 C. proc. pen.,

introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714 din 26

octombrie 2010), până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște faptele reținute prin

actul de sesizare a instanței și solicita ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest caz, instanța va pronunța

condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie

2011 (M. of. nr. 853 din 2 decembrie 2011) Curtea Constituțională a decis că

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în

măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor

situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie

judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare.

Urmare acestei decizii, prin art. 11

din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M.Of. nr. din 931 din 29 decembrie

2011) s-a stabilit că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică

în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor

intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

În cauză, cercetarea judecătorească a

început înainte de intrarea în vigoare a art. 320 C. proc. pen., iar cauza a

fost soluționată în fond și apel înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții

Constituționale nr. 1470/2011 și a O.U.G nr. 121/2011.

De altfel, publicarea actelor

normative susmenționate a intervenit după primele două termene de judecată fixate

în recurs (12 septembrie 2011 și 24 octombrie 2011), respectiv anterior

termenului de judecată din 16 ianuarie 2012.

Ca urmare, în cauză fiind incidență

situația tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011, Înalta Curte constată că

reținerea în beneficiul inculpatului L.I. a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. este justificată de împrejurarea că inculpatul a solicitat

aplicarea dispozițiilor legale menționate la primul termen cu procedura

completă care permitea invocarea acestui beneficiu, 16 ianuarie 2012.

Față de aceste aspecte și având în

vedere poziția procesuală a inculpatului care în fața instanței de recurs a

declarat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiată solicitarea inculpatului L.I.,

urmând a proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, în limitele

de pedeapsă care, calculate conform art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 20 C. pen., se reduc de la 15 - 25 de ani la 5 - 8 ani și 4 luni.

În cadrul aceleiași evaluări, analizând

solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei ca urmare a reținerii

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în raport de lipsa de

antecedente penale și situația sa familială deosebită, Înalta Curte constată că

aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă.

În acest sens, se reține că art. 74 C.

pen. reglementează o serie de împrejurări de fapt care, raportate cazului

particular dedus judecății, pot dobândi prin aprecierea instanței valențe

atenuante. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca

circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în

vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau

îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei

pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în

concret, satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Or, raportat la modalitatea concretă

în care a acționat inculpatul - în timp ce se afla pe drumul comunal din Satul

Slobozia, corn. Stănișești, a aplicat părții vătămate D.N. numeroase și intense

lovituri cu toporul în diferite zone ale corpului și în cap, împrejurare în

care i-a produs leziuni corporale de natură să-i pună în primejdie viața - care

denotă o violență deosebită a acestuia, se constată că elementele vizând lipsa

antecedentelor penale, respectiv statutul socio-profesional al inculpatului, nu

sunt apte ca numai prin ale însele să îmbrace în conținut circumstanța

atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., considerațiile instanței de apel

sub acest aspect găsindu-și deplină valabilitate și în fața instanței de

recurs.

Față de aceste aspecte, aplicând

principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei

săvârșite în raport de datele concrete ale speței, atât strict factuale, cât și

cele personale ale inculpatului L.I., Înalta Curte apreciază că o pedeapsă

principală de 5 ani închisoare, egală cu minimul special obținut ca urmare a

diminuării limitelor de pedeapsă pentru tentativă la omor calificat conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., adiționată cu pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale sunt

suficiente pentru atingerea scopului punitiv și de reeducare al acesteia.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) raportat la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

va admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva Deciziei penale nr. 68

din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, va casa decizia

penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 32/ D din 3 februarie 2011 a

Tribunalului Bacău, secția penală, iar în rejudecare va înlătura circumstanța atenuantă

prev.de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea inculpatului L.I. și, în

baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 320

1

C. proc. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

Totodată, va face aplicarea art. 71 -

64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., menținând în rest celelalte dispoziții

ale sentinței.

Deopotrivă, va respinge cererea

formulată de intimata parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău, privind

reactualizarea despăgubirilor civile acordate prin hotărârea primei instanțe,

ca neîntemeiată, constatând că un astfel de drept putea fi valorificat numai în

calea de atac a părții civile și numai în condițiile în care îndeplinea

condițiile legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

L.I. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel

Bacău, secția penală.

Casează decizia penală atacată și, în

parte, sentința penală nr. 32/ D din 3 februarie 2011 a Tribunalului Bacău, secția

penală, și, rejudecând:

Înlătură circumstanța atenuantă

prev.de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea inculpatului L.I.

În baza art. 20 C. pen. rap.la art.

174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic.art. 320

1

C. proc. pen. condamnă

inculpatul L.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Respinge cererea formulată de intimata

parte civilă Serviciul de Ambulanță Bacău privind reactualizarea despăgubirilor

civile acordate prin hotărârea primei instanțe.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se

suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

ianuarie 2012.