ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1021/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 170 din 2 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus:

Respingerea cererii de schimbarea a încadrării juridice ca nefondată.

A fost condamnat inculpatul C.V., aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) - art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 88 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 25 octombrie 2012 la zi.

Conform art. 86, art. 86 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani.

Conform art. 86 alin. (1) din C. pen., inculpatul C.V. a avut următoarele obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Toate aceste date s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 alin. (2) și art. 83 din C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori al neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.

Conform art. 350 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inc. C.V. și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 317,6 lei către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală pentru părțile vătămate G.A., A.M., P.A.V. și M.R.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău și consemnate în procesul-verbal încheiat la 11 decembrie 2012 (Dosar Tribunalul Bacău nr. 7600/110/2012).

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei către stat reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

În ziua de 25 octombrie 2012, premeditând evenimentul, inculpatul a așteptat dincolo de podul de peste canalul de fugă al microhidrocentralei de pe râul Bistrița, pe DJ Buhuși Blăgești, pătrunderea pe pod a microbuzului de persoane în care se aflau elevi și în jurul orelor 14.15 - 14.30 s-a pus în mișcare, dirijându-și cu intenție autoturismul de teren marca O. în cadrul unei coliziuni frontale cu intenția de a-l ucide pe conducătorul auto al microbuzului, împrejurare în care a pus în primejdie viața a 11 persoane.

Inculpatul C.V. era angajat al SC A. SRL Buhuși în calitate de conducător auto.

Modul defectuos în care-și îndeplinea atribuțiile de serviciu inculpatul nu era apreciat de șefii de coloană F.M. și de administratorul societății C.M. (unchiul său). În ziua anterioară săvârșirii infracțiunii acesta din urmă l-a apostrofat și i-a dat un ultimatum împrejurare care l-a făcut pe inculpat să se supere și să-și încheie activitatea înainte de terminarea programului de lucru și efectuarea ultimelor două curse din ziua de 24 octombrie 2013.

În acest context inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe șeful de coloană F.M.

Inculpatul a inițiat un plan infracțional pentru a-l speria și vătăma pe martorul F.M. și pe cei care se aflau în microbuzul condus de acesta prin producerea unui accident rutier grav, urmând ca acesta să pară cel vinovat. Conform acestui plan inculpatul urma să-și dirijeze autoturismul de teren O. în microbuzul condus de martor și în care se aflau și călători, în momentul în care se deplasa pe podul situat pe canalul de fugă al râului Bistrița, spre cm. Blăgești. Pe acest pod autoturismele care circula pe direcția Blăgești - Buhuși aveau prioritate însă în realitatea, se circula pe ambele sensuri în același timp, existând spațiu suficient. Inculpatul intenționa să invoce faptul că martorul nu i-a acordat prioritate.

Punând în aplicare planul, în ziua de 2 - 5 octombrie 2012, când era liber, s-a deplasat în zona de unde plecau microbuzele societății A., aflând astfel că pentru destinația Valea lui Ion - Țârdeni se va trimite separat un microbuz pe care urma să-l conducă martorul F.M., acesta efectuând de obicei cursele suplimentare.

Întâmplarea a făcut ca această cursă suplimentară să fie făcută până la urmă de partea vătămată D.I. ce sosise dintr-o altă cursă (din localitatea Șipote) și făcuse schimb cu martorul F.M.

După ce toții cei 12 elevi s-au urcat în microbuz, acesta condus de partea vătămată D.I. s-a îndreptat spre localitatea Valea lui Ion. În momentul în care s-a apropiat de podul peste canalul de fugă inculpatul a pus în mișcare autoturismul O., dar nu a intrat pe pod decât după ce acest lucru a fost făcut de microbuz (partea vătămată D.I. a precizat că autoturismul O. a intrat pe pod după ce el parcursese aprox. un sfert din lungimea podului, aspect confirmat și de părțile vătămate aflate în microbuz). Inculpatul a accelerat puternic și și-a dirijat autoturismul direct spre microbuz, partea vătămată D.I., observând din timp acest lucru a strigat la călători să se țină bine și a virat stânga, ducând microbuzul aproape de marginea podului.

Inculpatul a observat când cele două autoturisme s-au apropiat că microbuzul era condus de partea vătămată D.I. și nu de martorul F.M. și a frânat, dar fără a reuși să evite impactul.

Cu toate că numeroși călători aflați în microbuz fuseseră răniți și sângerau în special în zona facială, fiind și în stare, de șoc, inculpatul nu a încercat să le acorde primul ajutor sau să anunțe Serviciul de ambulanță ci a acuzat conducătorul auto că nu i-a acordat prioritate și a efectuat fotografii ale autoturismelor implicate în accident.

Cinci dintre călători (elevi care se întorceau de la cursuri) au suferit leziuni și au fost transportați cu ambulanța la Spitalul orășenesc Buhuși pentru acordarea de îngrijiri medicale fără a necesita internare.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal apelanții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul C.V.

Prin motivele de apel, apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a invocat netemeinicia sentinței apelate motivele de apel fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.

Inculpatul C.V. a solicitat într-o prima teza achitarea, întrucât a lipsit intenția de a omorî, inculpatul vrând să facă o glumă și nu a mai putut să redreseze mașina, a încercat să redreseze mașina dar nu a mai reușit. A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă fiind un simplu accident de mașină.

În subsidiar a solicitat a se reduce pedeapsa și a se dispune suspendarea condiționată în temeiul art. 81 C. pen.

Curtea de Apel Bacău a reținut că inculpatul C.V. a premeditat lovirea mașinii în care se afla partea vătămată D.I., acest fapt rezultând din declarația martorilor audiați în cauză, locul ales de inculpat pentru a lovi microbuzul condus de partea vătămată și anume pe un pod unde conducătorul auto nu avea nicio modalitate de evitare cu riscul de a plonja de pod, cât și din atitudinea ulterioară a inculpatului, care i-a reproșat părții vătămate că nu i-a acordat prioritate și a început să fotografieze mașinile cu un aparat foto adus în prealabil.

Instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă casase răzbune pe colegul său de muncă, prevăzând, totodată consecințele inculpatului dintre cele 2 autovehicule astfel că soluționarea privind achitarea apare ca fiind nefondată.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată cât și modalitatea de executare a ei, instanța de apel a apreciat că nu se impune diminuarea ei. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă, dând declarații contradictorii, nu a cooperat ci organele judiciare și nu a recunoscut, comiterea faptei, aspect pe care apreciindu-le Curtea de Apel Bacău, a. considerat că numai printr-o executare efectivă a pedepsei inculpatul poate să înțeleagă pe deplin gravitatea și consecințele faptei săvârșite.

Prin Decizia penală nr. 167 din 15 octombrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a casat hotărârea atacată și, pe fond, a majorat pedeapsa prevăzută aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-au înlăturat dispozițiile art. 86

1

, 86

2

, 86

3

și art. 71 alin. (1), (5) C. pen.

Apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat cu obligarea acestuia la plata, cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a formulat recurs inculpatul C.V.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispozițiilor art. 385 din C. proc. pen. anterior; dar și din oficiu, conform alin. (3) al aceluiași articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași, instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidentă în prezenta speță.

Se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, modificate prin această lege.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Inculpatul C.V., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate prin hotărârea instanței de apel și modificarea modalității de executare a pedepsei.

În ceea ce privește critica vizând greșita apreciere asupra cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că individualizarea pedepsei s-a realizat de către instanța de fond pe baza criteriilor menționate în art. 72 C. pen. anterior

Criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, nu mai pot fi cenzurate de către instanța de recurs, întrucât nu vizează legalitatea hotărârii ci temeinicia acesteia.

De altfel, modificarea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior arată că voința legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 385

9

C. proc. pen. anterior examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate și nu de temeinicie.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac a recursului, nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept penal va fi soluționat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcție de instituțiile penale incidente.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante, Înalta Curte constată că doctrina și jurisprudența în materie, este foarte clară în sensul că acestea nu sunt instituții susceptibile de a funcționa autonom, iar aplicarea legii mai favorabile nu se face în doi pași, ci pe baza aprecierii globale. Pe cale de consecință, nu este posibilă aplicarea separată a dispozițiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și a circumstanțelor atenuante.

Din această perspectivă, instanța constată că inculpatul C.V. a fost trimis în judecată și condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174, 175 lit. a), e), i), art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) din C. pen. anterior, limitele pedepsei fiind cuprinse între 3 ani și 4 luni închisoare și 8 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte constată că circumstanțele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în art. 75 C. pen., astfel încât instanța de recurs nu le mai poate reține în sarcina inculpatului, în situația în care ar aprecia că legea penală nouă e mai favorabilă acestuia.

În aceste condiții aplicarea legii penale noi ar presupune limite ale pedepsei de la 7 ani și 6 luni închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare, astfel încât se constată că această dispoziție nu este favorabilă inculpatului, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, (sub limita de 7 ani și 6 luni).

Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 24 mai 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 167 din data de 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 24 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2014.

Procesat de GGC - CL