ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului de față:

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 424 din 13

iunie 2013 Tribunalul Giurgiu,

a

respins

ca nefondată cererea formulată de inculpatul B.A. de schimbare a încadrării

juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu

art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare

corporală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1) combinat cu

art. 175 lit. î) C. pen. și art. 181 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu reținerea aplicării art.

73 lit. b) C. pen.

În baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit.

i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul B.A., la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și 5 (cinci) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.,

pedeapsă complementară.

În baza

art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei

închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b C. pen.,

pedeapsă accesorie.în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2012

la zi.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului

și în baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc.

pen., art. 1387 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de

partea civilă P.A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A.

suma de 10 000 euro cu titlu de daune morale la cursul oficial din ziua

efectuării plății.

În baza

art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de constituire ca

parte civilă de partea vătămată P.I. ca tardivă și în baza art. 313 din Legea

nr. 95/2006, au fost admise acțiunile civile formulate de S.C.U., 'B.A."

București, S.C.U. București F. și S.C., V.B." București și a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile S.C.U., B.A. București suma de 8.659,33

lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții

civile P.I.

A fost

oligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic V.B. București

suma de 3.577,129 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de

îngrijirea părții civile P.I. și părții civile S.C.U. București F. suma de 31.795,02

lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții

civile P.I. plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a

prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului, așa cum s-a

solicitat prin cererea de la fila 113 din dosar.

În baza

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind O.F.S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de

la inculpatul B.A. de probe biologice.

Pentru a

se pronunța astfel, tribunalul a reținut, că

inculpatul B.A. fost trimis in judecată, în stare de

arest preventiv prin rechizitoriul nr. 406/P/2012, al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit.

b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt,

s-a reținut că în dimineața zilei de 07 septembrie 2012, orele 05

30

,

în com. Frățești, județul Giurgiu, în loc public, pe fondul consumului de

alcool și a unui conflict spontan avut cu alți participanți la un botez

organizat de partea vătămată P.I., inculpatul B.A. s-a înarmat cu o coadă de

sapă cu lungimea de 1.30 m și cu diametru de 7 cm ce avea la unul din capete o

bucșă metalică, cu intenția de a agresa fizic persoanele cu care avusese

conflictul și care se deplasau spre locuința martorului C.M. (naș de botez).

Părțile vătămate P.I. și P.A. l-au întâmpinat pe inculpat, încercând să-l

determine să renunțe la intențiile sale agresive. Inculpatul cu obiectul corp

delict descris mai sus, cu intensitate și cu intenția de a ucide a aplicat o

lovitură puternică în zona capului părții vătămate P.I., provocându-i un

traumatism cranio - cerebral grav cu fractură multieschiloasă fronto -temporală

stânga și hemiplegie dreaptă pentru care s-a intervenit operatoriu de urgență.

Partea

vătămată P.A., aflată în imediata apropiere a lui P.I., fiul său, i-a reproșat

inculpatului comportamentul său agresiv, iar acesta, cu aceeași intenție de a

ucide și folosind același obiect contondent, a aplicat o lovitură în zona

capului părții vătămate P.A., care în gest reflex de apărare, și-a protejat

capul cu brațul drept, ocazie cu care a suferit o dublă fractură în 1/3 medie

distanță de radius și cubitus drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare

58-59 zile de îngrijire medicală. La data de 06 septembrie 2012, (într-o zi de joi

și conform obiceiului comunității de rromi), partea vătămată P.I. a organizat

la domiciliul său, din com. Frățești, județul Giurgiu, botezul fiicei sale.

Partea vătămată P.I. locuia într-un imobil construit în aceeași curte în care

se mai afla un alt imobil folosit de părinții săi și de către fratele său P.G.

cu ceilalți membrii de familie. în curtea locuinței celor două imobile care

aveau porți de

acces atât spre strada C. cât și spre

strada M., pentru sărbătorirea evenimentului de mai sus, P.I. a amenajat un

cort. în jurul orelor 05

00

, inculpatul împreună cu concubina sa,

fiica, martorul B.M. și soția acestuia, au părăsit cortul unde se desfășurase

evenimentul și cu toții s-au deplasat la domiciliul inculpatului de pe strada M.

În urma discuțiilor pe care inculpatul Ie-a avut cu martorul B.M. și a dorinței

lui B.A. de a mai consuma băuturi alcoolice, au hotărât să meargă la domiciliul

martorului Z.N. să mai cumpere o sticlă de vin și o sticlă de suc. La locuința

martorului Z.N., împreună cu inculpatul s-au mai deplasat concubina sa, fiica,

mama sa P.E., B.M., soția acestuia și un nepot al acestuia. în timp ce așteptau

ca martorul Z.N. (trezit din somn) să le aducă băuturile alcoolice comandate, C.M.

(nașul de botez) împreună cu soția sa și alte rude, respectiv martorul D.M. cu

concubina, nepoții acestuia T.G., T.A. și concubinele lor, au părăsit cortul și

au ieșit din curte pe strada M. pentru a se deplasa la locuința lui C.M. să se

odihnească, locuință situată pe aceeași stradă și la aproximativ 100 metri de

locuința inculpatului. în momentul în care grupul de persoane din care făcea

parte și C.M. a ieșit pe strada Muzicii și l-au observat pe inculpat în fața

porții locuinței martorului Z.N., s-au apropiat de acesta. C.M. i-a reproșat

inculpatului că și-a bătut joc de el și totodată I-a lovit cu palma pe

inculpat. Acesta foarte nervos, a solicitat martorului Z.N. să-i dea un băț cu

care vroia să agresioneze grupul de persoane din care făcea parte C.M..

Martorul I-a refuzat pe inculpat, iar acesta proferând injurii și amenințări

s-a deplasat în fugă la locuința sa. între timp, grupul de persoane în care se

afla și C.M., și-au continuat drumul spre locuința acestuia, însă injuriile și

amenințările proferate de inculpat au fost auzite de către părțile vătămate P.I.

și P.A., precum și de către martorul P.P., P.P., M.I., D.M., care s-au

îndreptat spre ieșirea din curte dinspre strada M. pentru a vedea ce se

întâmplă. De la domiciliul său, inculpatul B.A. s-a înarmat cu o coadă de sapă

și s-a îndreptat în fugă spre a ajunge la grupul de persoane unde se afla C.M.

zis Palică. în același timp adresa injurii și amenințări cu moartea acestora.

în intenția de a-l determina să renunțe la acțiunea sa agresivă, în dreptul

porții sale, partea vătămată P.I. I-a întâmpinat pe inculpat și i-a spus

acestuia „stai S., ce vrei să faci? Nu vezi că ești beat?!", însă

inculpatul, cu sapa cu bucșa metalică a aplicat acestuia cu intensitate o

lovitură puternică în zona capului. Urmare a loviturii primite, P.I. a fost

doborât la pământ, într-o baltă de sânge și în stare de inconștiență. Partea

vătămată P.A., care se afla în apropiere și a observat acest moment, a țipat la

inculpat spunând „l-ai omorât", însă inculpatul cu același obiect corp

delict a aplicat o lovitură și în zona capului părții vătămat P.A., care

într-un gest reflex de apărare și-a protejat capul cu brațul drept, unde a

primit și lovitura, suferind astfel o dublă fractură de cubitus și radius

drept. În continuare, inculpatul cu coada de sapă în mână, urmat de mama sa P.E.

și fiica V.A.G. s-a îndreptat în fugă spre locul unde se afla C.M. și celelalte

persoane care îl însoțeau (parcurseseră aproximativ 15 metri de la poarta de

intrare în curtea locuinței părților vătămate P.I. și P.A.). Auzind zgomotul

scandalului produs, strigătele părții vătămate P.A. și observându-l pe inculpat

că înarmat fiind cu o coadă de sapă, s-a apropiat de grupul lor, martorul D.M.,

a smuls o scândură din gardul imobilului cu care a reușit să-l lovească pe

inculpat. Acesta, a fost doborât la pământ, a scăpat din mână obiectul corp

delict și totodată în același timp, C.M., T.A., T.G. l-au mai lovit pe inculpat

cu pumnii și picioarele, în conflict intervenind și P.E. și V.A.G., care la

rândul lor au fost agresionate fizic de persoanele (bărbați și femei) care se

aflau în grupul lui C.M. La insistențele martorului D.M., agresiunea asupra

inculpatului, mamei și fiicei acestuia, a încetat și grupul respectiv și-a

continuat deplasarea spre locuința martorului C.M., fără să aibă reprezentarea

gravității leziunilor traumatice suferite de P.I. și P.A.. Partea vătămată P.I.

a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență București, unde a fost

internată cu diagnosticul de : „traumatism cranio cerebral, hemiplegie dreaptă,

fractură craniană multieschiloasă fronto-temporală stânga. Leziuni difuze

Marshall III", pentru care s-a intervenit operator de urgență.

La 27

septembrie 2012, P.I. a fost transferat la S.C.U., „B.A." pentru

continuarea tratamentului medical, iar din data de 02 noiembrie 2012 a fost

transferat în același scop la Spitalul Clinic „V.B." - Boli infecțioase și

tropicale, unde se află și în prezent, starea sănătății acestuia fiind în

continuare gravă, prezentând disfunctie locomotorie, este parțial orientat

tempo-spațial, nu se poate exprima verbal, astfel că nu a putut fi audiat în

cauză.

Totodată,

s-a mai reținut că din anul 2004 inculpatul s-a deplasat în Italia, unde și-a

continuat activitatea infracțională, iar în anul 2005 a fost

condamnat

la 3 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 3873/2004 din 08 aprilie

2005 a Tribunalului Livano, pedeapsă recunoscută prin sentința penala a Curții

de Apel din Florența, din Italia, inculpatul a fost transferat pentru a-și

continua executarea pedepselor în România, la data de 12 noiembrie 2007, unde,

printr-o altă sentință penală s-a dispus contopirea pedepselor pronunțate de

instanțele din România și Italia, s-a luat în calcul perioada executată din

pedeapsa din Italia și la 09 decembrie 2008 a fost liberat din penitenciar,

având un rest rămas neexecutat de 295 zile, așa încât prezenta faptă dedusă

judecății a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului de către judecătorul fondului,

au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al

faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Referitor

la pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a reținut că

acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege

prin incriminarea unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală

și sănătatea persoanei, atribute fundamentale al ființei umane.

În ceea ce

privește persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta prezintă o

periculozitate deosebită având în vedere că este cunoscut cu antecedente

penale, fiind recidivist și cunoscut ca o persoană foarte agresivă, inculpatul

specializându-se în comiterea de infracțiuni de violență conform fișei de

cazier judiciar, periculozitate reliefată și de faptul că acesta a desfășurat activități

infracționale și în afara teritoriului țării, dar și de înscrisul depus la

dosar și aflat la fila 92 din dosarul de urmărire penală, primit după arestarea

acestuia, respectiv la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Giurgiu, înscris ce reprezintă o petiție semnată de 54 locuitori din

comunitatea locală, din conținutul căreia a rezultat că inculpatul și membrii

familiei sale de-a lungul anilor au săvârșit numeroase fapte antisociale

Referitor

la cererea de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă P.A.,

tribunalul a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale, având

în vedere atât suferința fizică, dar și cea îndurată pe plan mental de partea

civilă ca urmare a vătămării aduse integrității corporale a acesteia, în urma

agresiunii fiindu-i afectată folosința mâinii stângi pentru o perioadă

îndelungată de timp, respectiv 55-59 zile, aceasta suferind în urma agresiunii

o fractură mână dreaptă cu deplasare, starea sănătății acestea având

repercursiuni

asupra desfășurării în condiții optime

și a celei mai mici activități gospodărești sau a unor activități ce țin de

asigurarea bunei stări de sănătate, această diminuare a posibilităților părții

civile fiind cu atât mai greu de suportat cu cât aceasta îndeplinea o mare

parte a activităților gospodărești, această suferință fizică a părții civile

având repercursiuni și din punct de vedere economic, partea civilă fiind

nevoită să apeleze la alte persoane pentru asigurarea deplasării la spital,

veniturile realizate de aceasta scăzând.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul B.A. și partea civilă P.I.

Apelantul-înculpat

B.A.

a solicitat, în

principal, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și

rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de schimbare a încadrării juridice a

faptei pentru care a fost trimis în judecată, formulată în fața instanței de

fond, din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) și art. 176

lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de

tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare corporală, fapte

prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art.

175 lit. i) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. A mai solicitat totodată, ca după schimbarea încadrării juridice, să

fie reținute disp. art. 44 C. pen. și să se dispună achitarea sa, iar în

subsidiar, dacă se va aprecia că nu sunt incidente aceste dispoziții legale, să

se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Apelantul-parte

civilă P.I.

a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea

cauzei pe fond de către instanța de apel, reindividualizarea pedepsei aplicată

inculpatului.

Prin Decizia

penală nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul

înculpat B.A., și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a fost admis

apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I.. A fost desființată, în parte,

în latură civilă, sentința apelată și rejudecând pe fond, în baza art. 14 - 15 C.

proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 1387 C. civ., a fost admisă

în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.I. și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 94.000 lei, reprezentând daune materiale în

cuantum de 14.000 lei, și daune morale, în cuantum de 80.000 lei. Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a

pronunța această hotărâre,

Curtea

a reținut că, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate,

a apreciat că fapta

inculpatului care după ce l-a lovit cu

o coadă de sapă în cap pe P.I., a vrut să o lovească și pe mama acestuia, P.A.,

tot în cap, însă aceasta a primit lovitura, ridicând brațul drept deasupra

capului ce i-a fost fracturat, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu

art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. în aprecierea poziției psihice a inculpatului a prezentat importanță,

împrejurările concrete în care acesta a acționat, neavând relevanță faptul că

nu viața părții vătămate P.A. nu a fost pusă în primejdie, întrucât existența

tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie

a vieții, această noțiunea de punere în primejdie a vieții, fiind utilizată în

actele medico-legale, și privind numai aspectele medicale, în timp ce tentativa

la infracțiunea de omor, aspectele juridice. (Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010).

În ceea ce

privește solicitarea inculpatului de achitare a sa, întrucât sunt incidente

disp. art. 44 C. pen.,

Curtea

a observat în primul rând că o astfel de cerere nu a fost formulată în fața

primei instanțe. Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe

care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat

împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în

pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

În al doilea

rând, nu se află în stare de legitimă apărare, în sensul art. 44 C. pen.,

inculpatul care săvârșește fapta prevăzută de legea penală înainte de

declanșarea atacului, în timp ce victima încerca să preîntâmpine derularea

evenimentelor invocate de inculpat în apărarea sa, ca fiind cele care l-au

determinat să acționeze în legitimă apărare, întrucât atacul nu era nici

iminent și nici actual. Astfel, lovirea părților vătămate P.I. și P.A. de către

inculpat a survenit la un moment anterior agresiunii ale cărei victime au fost

inculpatul împreună cu mama sa P.E. și fiica sa V.A.G., agresiune exercitată de

membrii grupului ce îl însoțea pe martorul C.M.

În aceste

condiții nu s-a putut susține că inculpatul a acționat în legitimă apărare,

situație reținută de organele de cercetare penală în favoarea agresorilor

inculpatului, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de

art. 180 alin. (2) C. pen.

De esența

legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în

pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care

creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a

atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit

legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să

fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva

unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea,

și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească

următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului

și să fie proporțională cu gravitatea atacului.

Ori, în

cauză, s-a constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac

și nici cele referitoare la apărare.

Astfel,

după cum a rezultat din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate,

la momentul la care inculpatul a început să exercite acțiuni violente cu acea

coadă de unealtă agricolă (posibil sapă), cu o lungime de 130 cm, grosime 4-7

cm, având la unul dintre capete îmbucșată o bucată metalică cu lățimea de 4 cm,

asupra victimelor, nu a existat un atac actual sau iminent din partea vreunei

persoane din grupul advers, al martorului C.M., asupra sa sau asupra vreunei

alte persoane din grupul care îl însoțea, iar violențele exercitate de inculpat

asupra celor două părți vătămate au fost anterioare declanșării atacului căruia

i-a fost la rândul său victimă inculpatul.

În momentele

în care inculpatul a aplicat loviturile asupra celor două victime, atacul nu

era în curs de executare și nici pe punctul de a se declanșa. împrejurarea că

atacul nu era imediat a rezultat și din desfășurarea acțiunilor, astfel cum a

fost relatată constant de martorii audiați în cauză.

Astfel,

infracțiunile au fost comise după disputa verbală și cea fizică dintre C.M. și

inculpat și anterior atacului la care a fost supus inculpatul împreună cu mama

și fiica sa, de către grupul martorului C.M. în aceste momente, în care victima

P.I., a încercat să aplaneze conflictul, inculpatul i-a aplicat acestuia o

lovitură cu coada de sapă în cap, după care l-a intervenția mamei părții

vătămate a lovit-o și pe aceasta.

În aceste

condiții, susținerea inculpatului că apărarea sa a fost necesară pentru

înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul

exercitării

violențelor, după cum s-a menționat, nu exista, nu este fondată.

În ceea ce

privește circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută în ort. 73 lit.

b) C. pen.,

aceasta

presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, iar nu a

altei persoane, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau

prin altă acțiune ilicită gravă. Prin urmare, circumstanța atenuantă legală a

provocării nu poate fi reținută, dacă făptuitorul nu a avut certitudinea că

violența a fost exercitată de persoana vătămată. (Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, Decizia nr. 945 din 17 martie 2009).

De asemenea,

este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență,

printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă, iar riposta infractorului la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să

fie îndreptată împotriva acesteia, iar nu împotriva altei persoane. Probele

administrate în cauză nu au făcut dovada că inculpatul a fost provocat de cele

două victime, mai ales că inițiativa confruntării între cele două grupuri a

aparținut inculpatului, în vederea soluționării conflictului anterior

determinat de disputa cu martorul C.M.

Anterior

„încăierării" care a avut loc între cele două grupuri, al martorului C.M.

și al inculpatului, riposta acestuia a fost îndreptată împotriva celor două

victime, fără ca victimele să fie autoarele violențelor exercitate asupra sa

sau asupra mamei ori fiicei sale, împrejurare nu este de natură să determine

reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea acestuia.

Or, în

speță, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu a rezultat

ca inculpatul să fi săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau

emoții care să fi fost determinată de o provocare din partea părților vătămate

din cauză.

Referitor la

cele susținute în apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I., Curtea a

reținut cu privire la primul motiv de apel vizând greșita individualizare a

pedepsei aplicată inculpatului, că judecătorul fondului a reținut întocmai

toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.

pen., cărora Ie-a dat eficiența legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată,

de 10 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de

art. 52 C. pen.

Curtea a

opinat în sensul celor de mai sus, întrucât, prima instanță a reținut în

procesul de individualizare, ca elemente de stabilire a cuantumului acestei

pedepse, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite

considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind importanța valorii

sociale lezate, viața omului, consecințele nefaste pe care le are o asemenea

infracțiune de natură să afecteze grav normalitatea vieții unei personae, modul

de acțiune, prin lovirea părților vătămate cu un obiect apt să le producă

leziuni grave, într-o zonă vitală a corpului, capul, repetabilitatea actelor

materiale de aceeași natură asupra a două persoane, care denotă același grad

ridicat de pericol social.

Mai mult prima

instanță a ținut seama si de persoana inculpatului care este cunoscut cu

antecedente penale, aflându-se in stare de recidiva postexecutorie, în trecut

fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură, reținând perseverenta

infracționala a acestuia, de poziția lui procesuală, respectiv atitudinea

oscilanta, de natură să determine conturarea unei alte situații de fapt și să

zădărnicească aflarea adevărului, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate,

care este o pedeapsă orientată spre un cuantum mediu.

Astfel, instanța

de fond reținând la individualizarea pedepsei si conduita inculpatului in

societate, dar si numărul de fapte săvârșite de inculpat, nu a diminuat efectul

juridic al cauzelor de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv

recidiva post executorie și starea de beție a inculpatului, acordând o egală

importanță elementelor de individualizare favorabile inculpatului, deși,

acestea reprezintă o mică pondere în totalul criteriilor de individualizare

menționare anterior, care în mare lor majoritate sunt în detrimentul

inculpatului.

În ceea ce

privește al doilea motiv de apel susținut de apelantul-parte civilă P.I.,

Curtea a reținut că partea vătămată P.I.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei reprezentând daune

morale și cu suma de 70.000 lei reprezentând daune materiale, constând în toate

cheltuielile suportate cu spitalizarea și medicația necesară, plus plata

persoanei angajate să-l îngrijească.

În conformitate

cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se

poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată

până la citirea actului de sesizare.

Potrivit

art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în

cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la

citarea actului de sesizare. Această condiție nu este necesară în cazurile în

care acțiunea civilă se exercită din oficiu, întrucât legea prevede că instanța

este obligată să se pronunțe asupra reparării pagubei, chiar dacă nu s-a făcut

constituirea de parte civilă.

Curtea a

avut în vedere că suma de 500.000 lei, solicitată de P.I. cu titlu de daune

morale este excesivă și nu corespunde criteriilor

de

apreciere stabilite jurisprudențial în astfel de spețe, precum și faptul că acordarea

unei sume de bani cu acest titlu trebuie să reprezinte în . primul rând o

satisfacție morală pentru partea vătămată și nu un prilej de îmbogățire, aceste

daune, echivalând, cel puțin simbolic, cu suferințele fizice și psihice

îndurate de partea vătămată.

Împotriva

Deciziei nr.

201 din 22

august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs

inculpatul B.A., motivele acestuia fiind menționate în partea introductivă a

hotărârii. întrucât inculpatul B.A. a declarat recurs înainte de intrarea în

vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc

înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența normelor

tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare

Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza motivele de recurs invocate de

inculpat în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen.

anterior.

Prin

recursul declarat, inculpatul B.A., a criticat decizia penală pronunțată sub

aspectul că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de legea

actuală, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

2/2013.

Referitor

la cazul de casare reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen., invocat de inculpatul B.A., se constată că acesta a fost abrogat

anterior Legi nr. 2/2013 iar critica recurentului vizând faptul că instanțele

nu au făcut o corectă analiză a probelor administrate, nu intră nici sub

incidența art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

anterior, întrucât potrivit acestui text de lege, „hotărârile sunt supuse

casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită

aplicare a legii."

De

altfel, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 188

noul C. pen. comb. cu art. 189 lit. f) noul C. pen. în două infracțiuni, și

anume: art. 20 rap. la art. 188 noul C. pen. în legătură cu partea vătămată P.I.

și art. 194 noul C. pen. în legătură cu vătămarea corporală a persoanei

vătămate P.A. - nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut

de art. 385 alin. (1)

pct. 12 C. proc. pen, iar examinarea,

de către instanța de recurs, a stării de fapt reținută prin decizia instanței

de apel nu mai este posibilă.

Astfel,

criticile formulate de recurentul inculpat, exced cazurilor de casare prevăzute

de actualul art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la

aspecte de fapt ale cauzei.

Recursul

inculpatului va fi însă admis în ceea ce privește aplicarea legii penale mai

favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014,

în cursul judecății, a noului C. pen. și, conform art. 5, se impune stabilirea

și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru

infracțiunile săvârșite.

Potrivit art.

5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la

judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în

speță de la data pronunțării deciziei din apel, 22 august 2013, și până la data

soluționării recursului - 11 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr.

187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Examinând

cauza, se constată că infracțiunea de omor, în modalitatea concretă în care a

fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având,

așadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen. raportat

la art. 188, art. 189 lit. f) C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa închisorii

de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

La

momentul comiterii, infracțiunea, în modalitatea faptică reținută de instanța

de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. anterior fiind sancționată cu închisoare de la 15 la 25 ani și

interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen.

nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracțiunii de

omor.

În ceea ce

privește condițiile de existență a tentativei, dar și dispozițiile de drept

penal material care prevăd reducerea cu 12 a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte

constată că acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate și

cu aceleași consecințe în art. 32 C. pen., astfel că nu se impune alegerea

legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituții autonome.

Concluzionând,

Înalta Curte reține că potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat era

sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor

drepturi, sancțiune care, prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei

prevăzute de art. 21 C. pen. anterior, era redusă la limite cuprinse între 7

ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni

închisoare; pedeapsa

aplicată pentru această infracțiune a fost de 10 (zece) ani închisoare.

Potrivit

legii noi, fapta inculpatului corespunde infracțiunii prevăzute de art. 188 și

189 lit. f) C. pen. și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la

20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de

reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen. și art. 396 alin.

(10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele

de pedeapsă sunt aceleași cu cele ale codului penal vechi.

În concluzie,

luând în considerare modificarea intervenită prin eliminarea formei calificate

a comiterii faptei în loc public dar și reducerea limitelor de pedeapsă atât în

ce privește minimul cât și maximul sancțiunii, rezultă că limitele pedepsei

sunt aceleași iar legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea

ce-l privește pe inculpatul B.A..

Conform art.

12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite

până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și

complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai

favorabilă în raport cu infracțiunea comisă

Potrivit

hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei

principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

b) C. pen. anterior, respectiv: dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a

ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar

constată că pedeapsă complementară a interzicerii exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 5ani are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare,

urmând a se executa în acest conținut.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul

declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 22 august 2013

a Curții de Apel București, secția I penală, va casa în parte decizia penală

atacată și sentința penală

nr. 424 din 13 iunie 2013

a Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. și

rejudecând:

Va aplica

pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru

tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188,

189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul

art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă

accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

07 septembrie 2012 la 11 martie 2014 și va menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.A.

împotriva Deciziei penale

nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează

în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 424 din 13 iunie 2013 a

Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. și rejudecând:

Aplică

pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru

tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188,

189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul

art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă

accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

07 septembrie 2012 la 11 martie 2014.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei

decizii.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat,

până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plătește din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 11 marjtie 2014.