ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2014

Deliberând asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 424 din 13 iunie 2013 Tribunalul Giurgiu, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul B.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. î) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu reținerea aplicării art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.A., la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b C. pen., pedeapsă accesorie.în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 1387 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.A. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile P.A. suma de 10 000 euro cu titlu de daune morale la cursul oficial din ziua efectuării plății. În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de constituire ca parte civilă de partea vătămată P.I. ca tardivă și în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost admise acțiunile civile formulate de S.C.U., 'B.A." București, S.C.U. București F. și S.C., V.B." București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C.U., B.A.

București suma de 8.659,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile P.I. A fost oligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic V.B. București suma de 3.577,129 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile P.I. și părții civile S.C.U. București F. suma de 31.795,02 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile P.I. plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului, așa cum s-a solicitat prin cererea de la fila 113 din dosar. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind O.F.S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpatul B.A.

de probe biologice. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, că inculpatul B.A. fost trimis in judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 406/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 07 septembrie 2012, orele 05 30 , în com. Frățești, județul Giurgiu, în loc public, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan avut cu alți participanți la un botez organizat de partea vătămată P.I., inculpatul B.A.

s-a înarmat cu o coadă de sapă cu lungimea de 1.30 m și cu diametru de 7 cm ce avea la unul din capete o bucșă metalică, cu intenția de a agresa fizic persoanele cu care avusese conflictul și care se deplasau spre locuința martorului C.M. (naș de botez). Părțile vătămate P.I. și P.A. l-au întâmpinat pe inculpat, încercând să-l determine să renunțe la intențiile sale agresive. Inculpatul cu obiectul corp delict descris mai sus, cu intensitate și cu intenția de a ucide a aplicat o lovitură puternică în zona capului părții vătămate P.I., provocându-i un traumatism cranio - cerebral grav cu fractură multieschiloasă fronto -temporală stânga și hemiplegie dreaptă pentru care s-a intervenit operatoriu de urgență.

Partea vătămată P.A., aflată în imediata apropiere a lui P.I., fiul său, i-a reproșat inculpatului comportamentul său agresiv, iar acesta, cu aceeași intenție de a ucide și folosind același obiect contondent, a aplicat o lovitură în zona capului părții vătămate P.A., care în gest reflex de apărare, și-a protejat capul cu brațul drept, ocazie cu care a suferit o dublă fractură în 1/3 medie distanță de radius și cubitus drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 58-59 zile de îngrijire medicală. La data de 06 septembrie 2012, (într-o zi de joi și conform obiceiului comunității de rromi), partea vătămată P.I. a organizat la domiciliul său, din com. Frățești, județul Giurgiu, botezul fiicei sale.

Partea vătămată P.I. locuia într-un imobil construit în aceeași curte în care se mai afla un alt imobil folosit de părinții săi și de către fratele său P.G. cu ceilalți membrii de familie. în curtea locuinței celor două imobile care aveau porți de acces atât spre strada C. cât și spre strada M., pentru sărbătorirea evenimentului de mai sus, P.I. a amenajat un cort. în jurul orelor 05 00 , inculpatul împreună cu concubina sa, fiica, martorul B.M. și soția acestuia, au părăsit cortul unde se desfășurase evenimentul și cu toții s-au deplasat la domiciliul inculpatului de pe strada M. În urma discuțiilor pe care inculpatul Ie-a avut cu martorul B.M. și a dorinței lui B.A. de a mai consuma băuturi alcoolice, au hotărât să meargă la domiciliul martorului Z.N.

să mai cumpere o sticlă de vin și o sticlă de suc. La locuința martorului Z.N., împreună cu inculpatul s-au mai deplasat concubina sa, fiica, mama sa P.E., B.M., soția acestuia și un nepot al acestuia. în timp ce așteptau ca martorul Z.N. (trezit din somn) să le aducă băuturile alcoolice comandate, C.M. (nașul de botez) împreună cu soția sa și alte rude, respectiv martorul D.M. cu concubina, nepoții acestuia T.G., T.A. și concubinele lor, au părăsit cortul și au ieșit din curte pe strada M. pentru a se deplasa la locuința lui C.M. să se odihnească, locuință situată pe aceeași stradă și la aproximativ 100 metri de locuința inculpatului. în momentul în care grupul de persoane din care făcea parte și C.M.

a ieșit pe strada Muzicii și l-au observat pe inculpat în fața porții locuinței martorului Z.N., s-au apropiat de acesta. C.M. i-a reproșat inculpatului că și-a bătut joc de el și totodată I-a lovit cu palma pe inculpat. Acesta foarte nervos, a solicitat martorului Z.N. să-i dea un băț cu care vroia să agresioneze grupul de persoane din care făcea parte C.M.. Martorul I-a refuzat pe inculpat, iar acesta proferând injurii și amenințări s-a deplasat în fugă la locuința sa. între timp, grupul de persoane în care se afla și C.M., și-au continuat drumul spre locuința acestuia, însă injuriile și amenințările proferate de inculpat au fost auzite de către părțile vătămate P.I. și P.A., precum și de către martorul P.P., P.P., M.I., D.M., care s-au îndreptat spre ieșirea din curte dinspre strada M. pentru a vedea ce se întâmplă.

De la domiciliul său, inculpatul B.A. s-a înarmat cu o coadă de sapă și s-a îndreptat în fugă spre a ajunge la grupul de persoane unde se afla C.M. zis Palică. în același timp adresa injurii și amenințări cu moartea acestora. în intenția de a-l determina să renunțe la acțiunea sa agresivă, în dreptul porții sale, partea vătămată P.I. I-a întâmpinat pe inculpat și i-a spus acestuia „stai S., ce vrei să faci? Nu vezi că ești beat?!", însă inculpatul, cu sapa cu bucșa metalică a aplicat acestuia cu intensitate o lovitură puternică în zona capului. Urmare a loviturii primite, P.I. a fost doborât la pământ, într-o baltă de sânge și în stare de inconștiență.

Partea vătămată P.A., care se afla în apropiere și a observat acest moment, a țipat la inculpat spunând „l-ai omorât", însă inculpatul cu același obiect corp delict a aplicat o lovitură și în zona capului părții vătămat P.A., care într-un gest reflex de apărare și-a protejat capul cu brațul drept, unde a primit și lovitura, suferind astfel o dublă fractură de cubitus și radius drept. În continuare, inculpatul cu coada de sapă în mână, urmat de mama sa P.E. și fiica V.A.G. s-a îndreptat în fugă spre locul unde se afla C.M. și celelalte persoane care îl însoțeau (parcurseseră aproximativ 15 metri de la poarta de intrare în curtea locuinței părților vătămate P.I. și P.A.). Auzind zgomotul scandalului produs, strigătele părții vătămate P.A.

și observându-l pe inculpat că înarmat fiind cu o coadă de sapă, s-a apropiat de grupul lor, martorul D.M., a smuls o scândură din gardul imobilului cu care a reușit să-l lovească pe inculpat. Acesta, a fost doborât la pământ, a scăpat din mână obiectul corp delict și totodată în același timp, C.M., T.A., T.G. l-au mai lovit pe inculpat cu pumnii și picioarele, în conflict intervenind și P.E. și V.A.G., care la rândul lor au fost agresionate fizic de persoanele (bărbați și femei) care se aflau în grupul lui C.M. La insistențele martorului D.M., agresiunea asupra inculpatului, mamei și fiicei acestuia, a încetat și grupul respectiv și-a continuat deplasarea spre locuința martorului C.M., fără să aibă reprezentarea gravității leziunilor traumatice suferite de P.I.

și P.A.. Partea vătămată P.I. a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență București, unde a fost internată cu diagnosticul de : „traumatism cranio cerebral, hemiplegie dreaptă, fractură craniană multieschiloasă fronto-temporală stânga. Leziuni difuze Marshall III", pentru care s-a intervenit operator de urgență. La 27 septembrie 2012, P.I. a fost transferat la S.C.U., „B.A." pentru continuarea tratamentului medical, iar din data de 02 noiembrie 2012 a fost transferat în același scop la Spitalul Clinic „V.B." - Boli infecțioase și tropicale, unde se află și în prezent, starea sănătății acestuia fiind în continuare gravă, prezentând disfunctie locomotorie, este parțial orientat tempo-spațial, nu se poate exprima verbal, astfel că nu a putut fi audiat în cauză.

Totodată, s-a mai reținut că din anul 2004 inculpatul s-a deplasat în Italia, unde și-a continuat activitatea infracțională, iar în anul 2005 a fost condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 3873/2004 din 08 aprilie 2005 a Tribunalului Livano, pedeapsă recunoscută prin sentința penala a Curții de Apel din Florența, din Italia, inculpatul a fost transferat pentru a-și continua executarea pedepselor în România, la data de 12 noiembrie 2007, unde, printr-o altă sentință penală s-a dispus contopirea pedepselor pronunțate de instanțele din România și Italia, s-a luat în calcul perioada executată din pedeapsa din Italia și la 09 decembrie 2008 a fost liberat din penitenciar, având un rest rămas neexecutat de 295 zile, așa încât prezenta faptă dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului de către judecătorul fondului, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Referitor la pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a reținut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de fapte și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute fundamentale al ființei umane.

În ceea ce privește persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere că este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist și cunoscut ca o persoană foarte agresivă, inculpatul specializându-se în comiterea de infracțiuni de violență conform fișei de cazier judiciar, periculozitate reliefată și de faptul că acesta a desfășurat activități infracționale și în afara teritoriului țării, dar și de înscrisul depus la dosar și aflat la fila 92 din dosarul de urmărire penală, primit după arestarea acestuia, respectiv la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, înscris ce reprezintă o petiție semnată de 54 locuitori din comunitatea locală, din conținutul căreia a rezultat că inculpatul și membrii familiei sale de-a lungul anilor au săvârșit numeroase fapte antisociale Referitor la cererea de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă P.A., tribunalul a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale, având în vedere atât suferința fizică, dar și cea îndurată pe plan mental de partea civilă ca urmare a vătămării aduse integrității corporale a acesteia, în urma agresiunii fiindu-i afectată folosința mâinii stângi pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 55-59 zile, aceasta suferind în urma agresiunii o fractură mână dreaptă cu deplasare,

starea sănătății acestea având repercursiuni asupra desfășurării în condiții optime și a celei mai mici activități gospodărești sau a unor activități ce țin de asigurarea bunei stări de sănătate, această diminuare a posibilităților părții civile fiind cu atât mai greu de suportat cu cât aceasta îndeplinea o mare parte a activităților gospodărești, această suferință fizică a părții civile având repercursiuni și din punct de vedere economic, partea civilă fiind nevoită să apeleze la alte persoane pentru asigurarea deplasării la spital, veniturile realizate de aceasta scăzând. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul B.A. și partea civilă P.I. Apelantul-înculpat B.A.

a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, formulată în fața instanței de fond, din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare corporală, fapte prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A mai solicitat totodată, ca după schimbarea încadrării juridice, să fie reținute disp. art. 44 C. pen. și să se dispună achitarea sa, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că nu sunt incidente aceste dispoziții legale, să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. Apelantul-parte civilă P.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond de către instanța de apel, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului. Prin Decizia penală nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul înculpat B.A., și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen.a fost admis apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I.. A fost desființată, în parte, în latură civilă, sentința apelată și rejudecând pe fond, în baza art. 14 - 15 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. și art. 1387 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 94.000 lei, reprezentând daune materiale în cuantum de 14.000 lei, și daune morale, în cuantum de 80.000 lei. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate, a apreciat că fapta inculpatului care după ce l-a lovit cu o coadă de sapă în cap pe P.I., a vrut să o lovească și pe mama acestuia, P.A., tot în cap, însă aceasta a primit lovitura, ridicând brațul drept deasupra capului ce i-a fost fracturat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în aprecierea poziției psihice a inculpatului a prezentat importanță, împrejurările concrete în care acesta a acționat, neavând relevanță faptul că nu viața părții vătămate P.A.

nu a fost pusă în primejdie, întrucât existența tentativei la infracțiunea de omor nu este condiționată de punerea în primejdie a vieții, această noțiunea de punere în primejdie a vieții, fiind utilizată în actele medico-legale, și privind numai aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, aspectele juridice. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010). În ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare a sa, întrucât sunt incidente disp. art. 44 C. pen., Curtea a observat în primul rând că o astfel de cerere nu a fost formulată în fața primei instanțe.

Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. În al doilea rând, nu se află în stare de legitimă apărare, în sensul art. 44 C. pen., inculpatul care săvârșește fapta prevăzută de legea penală înainte de declanșarea atacului, în timp ce victima încerca să preîntâmpine derularea evenimentelor invocate de inculpat în apărarea sa, ca fiind cele care l-au determinat să acționeze în legitimă apărare, întrucât atacul nu era nici iminent și nici actual.

Astfel, lovirea părților vătămate P.I. și P.A. de către inculpat a survenit la un moment anterior agresiunii ale cărei victime au fost inculpatul împreună cu mama sa P.E. și fiica sa V.A.G., agresiune exercitată de membrii grupului ce îl însoțea pe martorul C.M. În aceste condiții nu s-a putut susține că inculpatul a acționat în legitimă apărare, situație reținută de organele de cercetare penală în favoarea agresorilor inculpatului, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav. De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului. Ori, în cauză, s-a constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare.

Astfel, după cum a rezultat din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpatul a început să exercite acțiuni violente cu acea coadă de unealtă agricolă (posibil sapă), cu o lungime de 130 cm, grosime 4-7 cm, având la unul dintre capete îmbucșată o bucată metalică cu lățimea de 4 cm, asupra victimelor, nu a existat un atac actual sau iminent din partea vreunei persoane din grupul advers, al martorului C.M., asupra sa sau asupra vreunei alte persoane din grupul care îl însoțea, iar violențele exercitate de inculpat asupra celor două părți vătămate au fost anterioare declanșării atacului căruia i-a fost la rândul său victimă inculpatul. În momentele în care inculpatul a aplicat loviturile asupra celor două victime, atacul nu era în curs de executare și nici pe punctul de a se declanșa.

împrejurarea că atacul nu era imediat a rezultat și din desfășurarea acțiunilor, astfel cum a fost relatată constant de martorii audiați în cauză. Astfel, infracțiunile au fost comise după disputa verbală și cea fizică dintre C.M. și inculpat și anterior atacului la care a fost supus inculpatul împreună cu mama și fiica sa, de către grupul martorului C.M. în aceste momente, în care victima P.I., a încercat să aplaneze conflictul, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu coada de sapă în cap, după care l-a intervenția mamei părții vătămate a lovit-o și pe aceasta. În aceste condiții, susținerea inculpatului că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violențelor, după cum s-a menționat, nu exista, nu este fondată.

În ceea ce privește circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută în ort. 73 lit. b) C. pen., aceasta presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, iar nu a altei persoane, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă. Prin urmare, circumstanța atenuantă legală a provocării nu poate fi reținută, dacă făptuitorul nu a avut certitudinea că violența a fost exercitată de persoana vătămată. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 945 din 17 martie 2009). De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta infractorului la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia, iar nu împotriva altei persoane.

Probele administrate în cauză nu au făcut dovada că inculpatul a fost provocat de cele două victime, mai ales că inițiativa confruntării între cele două grupuri a aparținut inculpatului, în vederea soluționării conflictului anterior determinat de disputa cu martorul C.M. Anterior „încăierării" care a avut loc între cele două grupuri, al martorului C.M. și al inculpatului, riposta acestuia a fost îndreptată împotriva celor două victime, fără ca victimele să fie autoarele violențelor exercitate asupra sa sau asupra mamei ori fiicei sale, împrejurare nu este de natură să determine reținerea circumstanței atenuante a provocării în favoarea acestuia. Or, în speță, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu a rezultat ca inculpatul să fi săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost determinată de o provocare din partea părților vătămate din cauză.

Referitor la cele susținute în apelul declarat de apelantul-parte civilă P.I., Curtea a reținut cu privire la primul motiv de apel vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, că judecătorul fondului a reținut întocmai toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., cărora Ie-a dat eficiența legală corectă, în sensul că pedeapsa aplicată, de 10 ani închisoare este de natură să determine atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Curtea a opinat în sensul celor de mai sus, întrucât, prima instanță a reținut în procesul de individualizare, ca elemente de stabilire a cuantumului acestei pedepse, gradul de pericol social al faptelor săvârșite considerat în mod just ca fiind unul mare, dată fiind importanța valorii sociale lezate, viața omului, consecințele nefaste pe care le are o asemenea infracțiune de natură să afecteze grav normalitatea vieții unei personae, modul de acțiune, prin lovirea părților vătămate cu un obiect apt să le producă leziuni grave, într-o zonă vitală a corpului, capul, repetabilitatea actelor materiale de aceeași natură asupra a două persoane, care denotă același grad ridicat de pericol social.

Mai mult prima instanță a ținut seama si de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se in stare de recidiva postexecutorie, în trecut fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură, reținând perseverenta infracționala a acestuia, de poziția lui procesuală, respectiv atitudinea oscilanta, de natură să determine conturarea unei alte situații de fapt și să zădărnicească aflarea adevărului, apreciind corect cuantumul pedepsei aplicate, care este o pedeapsă orientată spre un cuantum mediu.

Astfel, instanța de fond reținând la individualizarea pedepsei si conduita inculpatului in societate, dar si numărul de fapte săvârșite de inculpat, nu a diminuat efectul juridic al cauzelor de agravare facultativă a pedepsei aplicate, respectiv recidiva post executorie și starea de beție a inculpatului, acordând o egală importanță elementelor de individualizare favorabile inculpatului, deși, acestea reprezintă o mică pondere în totalul criteriilor de individualizare menționare anterior, care în mare lor majoritate sunt în detrimentul inculpatului. În ceea ce privește al doilea motiv de apel susținut de apelantul-parte civilă P.I., Curtea a reținut că partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 70.000 lei reprezentând daune materiale, constând în toate cheltuielile suportate cu spitalizarea și medicația necesară, plus plata persoanei angajate să-l îngrijească.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citarea actului de sesizare. Această condiție nu este necesară în cazurile în care acțiunea civilă se exercită din oficiu, întrucât legea prevede că instanța este obligată să se pronunțe asupra reparării pagubei, chiar dacă nu s-a făcut constituirea de parte civilă. Curtea a avut în vedere că suma de 500.000 lei, solicitată de P.I.

cu titlu de daune morale este excesivă și nu corespunde criteriilor de apreciere stabilite jurisprudențial în astfel de spețe, precum și faptul că acordarea unei sume de bani cu acest titlu trebuie să reprezinte în . primul rând o satisfacție morală pentru partea vătămată și nu un prilej de îmbogățire, aceste daune, echivalând, cel puțin simbolic, cu suferințele fizice și psihice îndurate de partea vătămată. Împotriva Deciziei nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul B.A., motivele acestuia fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. întrucât inculpatul B.A. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc.

pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Ca atare Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza motivele de recurs invocate de inculpat în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior. Prin recursul declarat, inculpatul B.A., a criticat decizia penală pronunțată sub aspectul că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de legea actuală, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Referitor la cazul de casare reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., invocat de inculpatul B.A., se constată că acesta a fost abrogat anterior Legi nr. 2/2013 iar critica recurentului vizând faptul că instanțele nu au făcut o corectă analiză a probelor administrate, nu intră nici sub incidența art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, întrucât potrivit acestui text de lege, „hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii." De altfel, solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 188 noul C. pen. comb. cu art. 189 lit. f) noul C. pen. în două infracțiuni, și anume: art. 20 rap. la art. 188 noul C. pen. în legătură cu partea vătămată P.I. și art. 194 noul C. pen. în legătură cu vătămarea corporală a persoanei vătămate P.A. - nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen, iar examinarea, de către instanța de recurs, a stării de fapt reținută prin decizia instanței de apel nu mai este posibilă. Astfel, criticile formulate de recurentul inculpat, exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei. Recursul inculpatului va fi însă admis în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen.

și, conform art. 5, se impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite. Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel, în speță de la data pronunțării deciziei din apel, 22 august 2013, și până la data soluționării recursului - 11 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Examinând cauza, se constată că infracțiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen.

raportat la art. 188, art. 189 lit. f) C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. La momentul comiterii, infracțiunea, în modalitatea faptică reținută de instanța de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior fiind sancționată cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracțiunii de omor. În ceea ce privește condițiile de existență a tentativei, dar și dispozițiile de drept penal material care prevăd reducerea cu 12 a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate și cu aceleași consecințe în art. 32 C. pen., astfel că nu se impune alegerea legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituții autonome.

Concluzionând, Înalta Curte reține că potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, sancțiune care, prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 21 C. pen. anterior, era redusă la limite cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare; pedeapsa aplicată pentru această infracțiune a fost de 10 (zece) ani închisoare. Potrivit legii noi, fapta inculpatului corespunde infracțiunii prevăzute de art. 188 și 189 lit. f) C. pen. și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen.

și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt aceleași cu cele ale codului penal vechi. În concluzie, luând în considerare modificarea intervenită prin eliminarea formei calificate a comiterii faptei în loc public dar și reducerea limitelor de pedeapsă atât în ce privește minimul cât și maximul sancțiunii, rezultă că limitele pedepsei sunt aceleași iar legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce-l privește pe inculpatul B.A.. Conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. anterior, respectiv: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar constată că pedeapsă complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5ani are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare, urmând a se executa în acest conținut. Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 424 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen.

și rejudecând: Va aplica pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la 11 martie 2014 și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 22 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 424 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Giurgiu numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. și rejudecând: Aplică pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor calificat prev.de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 07 septembrie 2012 la 11 martie 2014. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 marjtie 2014.