ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 135 din 17 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 100 de RON.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia penală nr. 111 din 16 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva Sentinței penale nr. 6/P din 2 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2014, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare:
S-au înlăturat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (2) și art. 80 alin. (3) C. pen. din 1969 și, pe cale de consecință, s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 5 (cinci) ani închisoare, la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 422 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin arest preventiv, începând cu data de 13 septembrie 2017 la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin aceeași hotărâre s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 6/P din 2 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2014, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare condamnatul A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând, în esență, că membrii completului de judecată au săvârșit infracțiunea de tăinuire, dat fiind modul în care a fost adus în România, că au existat tentative de fapte de violență îndreptate împotriva sa, întreprinse în penitenciar și că se impune aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la neîndeplinirea condițiilor aferente regulii specialității prev. de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, actualizată.
Examinând contestația la executare cu care a fost învestită, prin prisma motivelor aduse în sprijinul acesteia, Curtea de Apel Bacău, făcând trimitere la dispozițiile art. 598 C. proc. pen., a constatat că în cauză nu este incident cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât aspectele invocate de contestator nu se circumscriu situațiilor ce reprezintă împiedicări la executare, conform textului de lege precitat.
În acest sens, a notat că textul de lege invocat se referă la nelămuririle și împiedicările ivite în legătură cu punerea în executare a unei hotărâri penale, astfel că doar caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie poate legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei legal. Or, aspectele invocate de condamnat nu pot fi valorificate în contestație la executare ca "o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare" și nici ca o cauză de micșorare a pedepsei, ci, eventual, ar putea fi invocate la judecata în fond sau în apel sau în calea extraordinară de atac a revizuirii.
****
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul A., reiterând aspectele invocate în fața instanței de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25 martie 2022, sub nr. x/2022.
La termenul stabilit, 19 aprilie 2022, constatând lipsă de procedură că contestatorul aflat în stare de detenție și luând act de cererea acestuia de amânare a cauzei, instanța a acordat termen la data de 31 mai 2022.
La termenul din 31 mai 2022, cauza a fost amânată din nou, la solicitarea contestatorului, pentru a i se acorda posibilitatea de a studia dosarul, stabilindu-se termen de grefă în acest sens la data de 10 iunie 2022.
La data de 10 iunie 2022, contestatorului i s-a asigurat posibilitatea de a studia dosarul cauzei la sediul instanței supreme.
La termenul din 14 iunie 2022, apărătorul contestatorului, acesta, personal, și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii asupra căii de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
****
Analizând contestația formulată de condamnatul A. pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 6/P din 2 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală în Dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. din 1968, s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 din C. pen. din 1968, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen. din 1968, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) din C. pen. din 1968.
În temeiul art. 20 din C. pen. din 1968 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) din C. pen. din 1968, art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (2), art. 80 alin. (3) din C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968 s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968.
În temeiul art. 7 cu referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a luat act că partea vătămată A. și Spitalul Municipal de Urgență Român nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul A.
II. Prin Decizia penală nr. 355 din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. x/2014, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva Sentinței penale nr. 6 din 2 februarie 2015 a Tribunalului Neamț, s-a desființat, în parte, sentința apelată, iar în rejudecare:
S-a înlăturat circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968, precum și dispozițiile art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1968 și, în consecință, s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A., de la 5 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentinței penale, dispunându-se obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpatul A.
III. Prin Decizia penală nr. 778 din 7 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. x/2016, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. și s-a dispus desființarea Deciziei penale nr. 355 din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. x/2014.
Totodată, s-a dispus anularea formelor de executare și punerea în libertate a inculpatului A., dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză, fixându-se termen pentru soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul A.
IV. Prin Decizia penală nr. 1111 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva Sentinței penale nr. 6/P din 2 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2014, s-a desființat, în parte, hotărârea penală apelată, iar în rejudecare:
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (2) și art. 80 alin. (3) din C. pen. din 1968 și, pe cale de consecință, s-a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A., de la 5 (cinci) ani închisoare, la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 422 din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin arest preventiv, începând cu data de 13 septembrie 2017 la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 6/P din 2 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2014, dispunându-se obligarea apelantului la plata de cheltuieli judiciare către stat.
V. Prin cererea înregistrată, la 5 ianuarie 2022, pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2022, condamnatul A. a formulat contestație împotriva executării Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, invocând, în esență, în fapt, că membrii completului de judecată au săvârșit infracțiunea de tăinuire, dat fiind modul în care a fost adus în România, că au existat tentative de violențe îndreptate împotriva sa, întreprinse în penitenciar și că se impune aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la neîndeplinirea condițiilor aferente regulii specialității, prev. de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Cererea, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală ce face obiectul prezentei căi de atac, pentru argumentele prezentate în preambulul prezentelor considerente.
În acest context, evaluând calea de atac formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează că niciuna dintre susținerile contestatorului nu se subsumează situațiilor care, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., pot constitui motive de contestație la executare.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare exclusiv a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive aflate în curs de executare, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea sa efectivă în executare.
Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicarea la executare - cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea atacată, iar nu legalitatea înseși soluției pronunțate (care a intrat în puterea lucrului judecat) ori legalitatea sau temeinicia unor eventuale alte hotărâri pronunțată față de contestator.
Or, Înalta Curte constată, similar primei instanțe, că aspectele invocate de contestatorul A. în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. sunt, în mod vădit, extranee procedurii executării Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016, vizând, în mod esențial, pe de o parte, pretinsa comitere a infracțiunii de tăinuire de către membrii completului de judecată care au soluționat cererea de extrădare în urma căreia a fost adus în România și așa-zisa neîndeplinire a condițiilor impuse de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind regula specialității, iar pe de altă parte, existența unor presupuse fapte de violență îndreptate împotriva sa în penitenciar.
Or, aceste susțineri se circumscriu exclusiv unor veritabile critici aduse modalității de soluționare a procedurii de extrădare derulată față de contestator, conform susținerilor acestuia, în anii 2015 - 2016, și, respectiv, regimului de detenție sub imperiul căruia se află acesta în prezent.
În consecință, aspectele invocate de condamnat în contestație la executare nu se circumscriu nici măcar formal vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se atacă sau împiedicări la executarea acesteia.
Distinct de aceste constatări, Înalta Curte constată că împrejurările invocate de contestator nu se circumscriu nici celorlalte motive de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică și legală soluția primei instanțe, notând că, în prezenta contestație, condamnatul A. nu a formulat veritabile critici cu privire la aceasta, limitându-se la reiterarea aspectelor invocate în fața Curții de Apel Bacău.
Ca urmare, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, calea de atac formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 17 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, calea de atac formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 17 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2022.