ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/P din 16.08.2022, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) și alin. (31) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă ani) închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și cu părinții acesteia B. și C., și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința, și de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și cu părinții acesteia B. și C., și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința, și de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată D., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 374 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, prin sisteme informatice.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința și de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, exercițiul drepturilor părintești, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința, de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care adăugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, reprezentând o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani și 10 (zece luni) închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară rezultantă, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și cu părinții acesteia B. și C., și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința, și de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) și (3), art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, al dreptului de a comunica, pe orice cale, cu victima și cu părinții acesteia B. și C., și al dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 metri de locuința, și de unitatea de învățământ pe care o frecventează persoana vătămată D., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii pentru 24 ore din data de 01.01.2022 și durata arestării preventive, începând cu data de 02.01.2022 și până la zi (data pronunțării prezentei sentințe, 16.08.2022).

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 202 și art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A., ca fiind legală, temeinică și proporțională cu scopul urmărit de organele judiciare.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul A. și partea civilă minoră D., prin intermediul reprezentantului legal al acesteia, B..

Prin decizia penală nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă minoră D., prin intermediul reprezentantului legal al acesteia, B., tatăl minorei împotriva sentinței penale nr. 70/P din 16.08.2022, pronunțată de Tribunalul Neamț în soluționarea dosarului penal nr. x/2022

A desființat în parte latura penală din sentința penală atacată în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate de instanța de fond inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, în consecință cu privire la cuantumul pedepsei principale rezultante, precum și în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, a reținut cauza spre judecare cu privire la aceste chestiuni și, în fond, a hotărât următoarele:

A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) și alin. (31) C. pen. la 12 (doisprezece) ani închisoare.

A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. la 6 (șase) ani închisoare.

A constatat că pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A., urmare a majorării pedepselor principale individuale pentru infracțiunile deduse judecății este de 14 (paisprezece) ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care se adaugă conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 (doi) ani închisoare.

Pedeapsă principală rezultantă de executat pentru inculpatul A.: 14 (paisprezece) ani închisoare.

A majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligat inculpatul A. către partea civilă minoră D. - prin reprezentanți legali C. și B. la suma de 150000 (unasutăcincizecimii) RON.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 422 și 424 alin. (3) C. proc. pen., a scăzut în continuare, din pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A. durata arestării preventive începând cu data pronunțării sentinței penale atacate, 16.08.2022 și până la zi.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 70/P din 16.08.2022, pronunțată de Tribunalul Neamț în soluționarea dosarului penal nr. x/2022

Împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 10 iulie 2023 (data plicului).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 mai 2023, când s-a stabilit termen la data de 29 august 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul nu a invocat temeiul de drept în susținerea cererii.

În esență, a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere că acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin Deciziile Curții Constituționale nr. 368/2017 și nr. 11/2021.

A solicitat admiterea recursului în casație, rejudecarea cauzei și menținerea pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță, respectiv Tribunalul Neamț.

Prin încheierea din data de 03 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală, apreciindu-se că deși, inculpatul nu a indicat temeiul de drept în susținerea cererii, criticile invocate vizează nelegalitatea pedepsei și pot fi subsumate formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În acest sens, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că singura critică formulată de recurentul inculpat vizează faptul că instanța de apel în mod greșit a reținut, la stabilirea pedepsei, dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere că acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin Deciziile Curții Constituționale nr. 368/2017 și nr. 11/2021, aspect ce a condus la aplicarea unei pedepse nelegale, cuantumul acesteia fiind prea mare.

Înalta Curte constată că recurentul inculpat a fost condamnat de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) și alin. (31) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pentru infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a stabilit că pedeapsa principală rezultantă de executat pentru inculpatul A., este de 14 (paisprezece) ani închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare la care s-a adăugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 2 (doi) ani închisoare.

În acest context, Înalta Curte reține că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. d) C. pen. sunt închisoarea de la 7 la 12 ani, iar pentru infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen., limitele de pedeapsă sunt închisoare de la 2 la 7 ani, astfel că pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de apel sunt pedepse ce se încadrează în limitele legale prevăzute de lege.

Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului inculpat, în sensul că pedepsele aplicate sunt nelegale, ca urmare a reținerii art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât acest text de lege a fost declarat neconstituțional, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 368/2017 și nr. 11/2021.

Prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Prin Decizia nr. 11 din data de 28 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa.

Așadar, analizând cele două decizii invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii de recurs în casație formulate, Înalta Curte constată că textul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. nu a fost declarat neconstituțional, prin Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, iar Decizia nr. 11/2021 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii vizează alte dispoziții legale, respectiv art. 37 C. pen. și nu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

În acest context, Înalta Curte reține că, în cauză criticile recurentului inculpat nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date dispozițiilor legale, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1037 din data de 07.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.