ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 10.02.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. x/2022, s-au dispus, printre altele, următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 100 metri, dreptul de a se apropia de locuința și locul de muncă al persoanei vătămate B. la o distanță mai mică de 100 metri, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost interzisă ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la o distanță mai mică de 100 metri, dreptul de a se apropia de locuința și locul de muncă al persoanei vătămate B. la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 46/2022 din data de 04.05.2022 a completului de judecători de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Alba Iulia, precum și obligațiile impuse prin încheierea menționată așa cum au fost modificate prin încheierea nr. 73/2022 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Alba, pronunțată la data de 14.07.2022.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului A. din perioada 03.03.2022 - 04.05.2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpații A. și C., a următoarelor sisteme informatice, aparținând acestora, care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii și anume: telefon mobil marca x, cu seriile IMEI 1: x și IMEI 2: x, cartelă SIM x seria x , card memorie, capacitate 16 GB și cartelă SIM D. seria x , ce a fost ridicat de la inculpatul A.; telefon mobil marca x, cu seriile IMEI 1: x și IMEI 2: x, cartelă SIM x seria x , nr. apel x, cod acces x, ridicat de la inculpata C..

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 397 C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată - parte civilă B. și au fost obligați inculpații E., C. și A., în solidar, la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. fiecare dintre inculpați a fost obligat la plata a câte 4900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (câte 4500 RON fiecare inculpat pentru faza de urmărire penală și câte 400 RON fiecare inculpat pentru faza de cameră preliminară și judecată).

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, prima instanță a reținut, în esență, că faptele inculpatului A. care, în perioada 6-15 februarie 2022, a efectuat activități de recrutare și transferare către ceilalți doi inculpați, în scopul exploatării sexuale, cu privire la persoana vătămată B., aceasta fiind exploatată, obligată prin constrângere fizică și morală, la practicarea prostituției pe raza orașelor Pitești (în perioada 09-10 februarie) și Alba Iulia (15 februarie), mai precis a recrutat-o pe persoana vătămată B., prin metoda lover boy, comunicând cu aceasta pe facebook și telefonic, în perioada 6-8.02.2022, convingând-o să se întâlnească cu el, a transportat-o (împreună cu inc. E.) la domiciliul lui (08.02.2022), a convins-o că o iubește și dorește o relație serioasă cu ea, i-a propus să practice prostituția, să facă videochat, și după ce fata a refuzat, la data de 09.02.2022, a transferat-o pe aceasta către ceilalți doi inculpați, fata fiind transportată (de inculpatul E. cu mașina, în prezența celorlalți doi inculpați) în Pitești, cazată într-un apartament închiriat de inculpata C., unde a fost obligată să practice prostituția, prin acte de constrângere fizică și morală, exercitate în principal de inculpatul E. (în perioada 09-10 februarie), clienții fiind recrutați prin intermediul unor anunțuri postate pe site-ul F. de către inculpata C., inculpatul A. păstrând legătura cu fata și ceilalți doi inculpați în perioada respectivă cu privire la activitățile infracționale, iar ulterior după ce fata a reușit să plece de la acest apartament (noaptea de 10/11 februarie) și a fost recuperată de inculpații E. și C. și adusă la locuința inculpatul A. (probabil în cursul zilei de 13 februarie), acesta a exercitat din nou presiuni asupra ei pentru a practica prostituția, și în baza unei înțelegeri avute cu ceilalți doi inculpați a trimis-o pe victimă împreună cu aceștia la Alba Iulia, la data de 15 februarie, pentru a practica prostituția, fata fiind cazată într-un apartament închiriat de inculpata C., fiind constrânsă să practice prostituția, faptele fiind întrerupte deoarece victima a comunicat mamei sale că "este prinsă" la Alba Iulia, aceasta apelând la nr. de urgență 112, inculpații E. și C., după consultări telefonice cu inculpatul A., eliberând victima în zona gării din mun. Alba Iulia, după ce și-au dat seama că s-a apelat la nr. 112, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv că inculpatul a profitat de starea psihică a persoanei vătămate - un IQ de 67, nivel ce indică un retard mintal ușor, nivel de dezvoltare generală și intelectuală sub vârsta cronologică, de faptul că aceasta era o persoană naivă, imatură, care investea, cu mare ușurință, cu încredere persoanele străine, având o capacitate slabă de identificare a pericolelor. De asemenea, s-a avut în vedere gradul de pericol mediu rezultat din modalitatea de săvârșire a faptei - recrutare transportare, adăpostire, constrângere (lovire, amenințare, manipulare emoțională), insistența cu care a urmărit să mențină controlul asupra persoanei vătămate, precum și că faptele acestuia au determinat traumatizarea persoanei vătămate, pe fondul problemelor psihice pe care deja le aceasta le avea ca urmare a unei relații abuzive anterioare starea psihică a acesteia degradându-se urmare infracțiunii căreia i-a fost victimă.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de B., considerând că suma de 30.000 RON acordată cu titlu de daune morale este suficientă și echitabilă, fiind de natură să compenseze suferințele psihice și fizice resimțite de persoana vătămată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei ce constituie obiectul acuzației din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 182 lit. c) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) și (4) C. pen. și în subsidiar, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau lit. c) C. proc. pen., cu consecința lăsării nesoluționate a acțiunii civile sau respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată sau reducerea cuantumului pedepsei aplicate până la limita prevăzută de dispozițiile art. 91 lit. a) C. pen., iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 16 din 10.02.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 46 din 04.05.2022 a Curții de Apel Alba Iulia, modificată, sub aspectul obligațiilor impuse, prin încheierea penală nr. 73 din 14.07.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpata intimată C. și partea civilă B., au rămsa în sarcina statului și au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, în urma examinării sentinței apelate, Curtea a constatat că, în speță, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, fapta imputată inculpatului fiind corect calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile invocate de către inculpat, Curtea a constatat că probele administrate (declarațiile persoanei vătămate, raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 879/A1/66/P.29/09.03.2022, raportul de expertiză psihologică seria x/2022 nr. x, procesele-verbale încheiate de către organele de poliție din cadrul BCCO Alba Iulia privind datele informatice, datele identificate cu ocazia percheziției informatice efectuate asupra telefonului inculpatului A., procesele-verbale încheiate de către organele de poliție din cadrul BCCO Alba Iulia conținând datele identificate cu ocazia accesului la contul de facebook al inculpatului A., conversațiile identificate pe contul de facebook al inculpatului A., listingul postului telefonic utilizat de persoana vătămată B., declarația martorului G., mesajele transmise de către victimă inculpatei C.) susțin concluzia că inculpații A. și E. sunt, alături de coinculpata C., autorii infracțiunii de trafic de persoane săvârșită în dauna persoanei vătămate B.. În această situație, nu există temeiuri pertinente și suficiente care să justifice adoptarea față de inculpatul A. a unor soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen. întrucât fapta este prevăzută de legea penală sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., la dosarul cauzei existând probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. de prima instanță, Curtea a constatat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., asigurând o sancționare proporțională gravității faptei comise și nu se impune reducerea acesteia, având în vedere maniera concretă în care inculpatul a acționat în vederea atingerii scopului propus, care denotă o desconsiderare reală a demnității și libertății persoanei vătămate, faptul că acesta a ignorat toate datele/elementele ce indicau intelectul liminar, profitând de naivitatea și credulitatea accentuată a victimei, precum și împrejurarea că abordarea persoanelor de sex opus prin intermediul platformelor de socializare cu scopul de a le connvinge să presteze diferite activități cu tentă sexuală se circumscrie unei practici constante a inculpatului.

De asemenea, Curtea a reținut, referitor la individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului A., pe de-o parte, că nu sunt întrunite cumulativ exigențele impuse de art. 91 C. pen., cu referire specială la condiția imperativă privind cuantumul pedepsei aplicate, care depășește 3 ani închisoare și exclude acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar pe de altă parte, că în situația particulată a inculpatului, executarea pedepsei în regim de detenție este singura modalitate aptă să corespundă scopului urmărit prin dispunerea lor și să asigure realizarea funcțiilor de fermitate, intransigență și exemplaritate a măsurii de constrângere.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 15 noiembrie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la 17 noiembrie 2023 inculpatului A. (la domiciliu) și inculpatului E., la 20 noiembrie 2023 inculpatei C. și părții civile B..

Potrivit procesului-verbal întocmit de grefierul de ședință la 10 octombrie 2024, din verificarea bazei de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor- Sistemul de evidență a datelor persoanelor private de libertate a rezultat că inculpatul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Mioveni începând cu data de 09 noiembrie 2023.

Față de mențiunile din respectivul proces-verbal, termenul de declarare a recursului în casație nu s-a împlinit, având în vedere că decizia de condamnare a fost comunicată la adresa de domiciliu, nu și la locul de detenție, unde inculpatul A. se afla încarcerat din 09 noiembrie 2023.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 20 iunie 2024, a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În esență, recurentul a solicitat reanalizarea motivelor de apel invocate în fața Curții de Apel Alba Iulia, apreciind că acestea sunt întemeiate. În atare situație, a apreciat că se impune, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație și înlăturarea greșitei aplicări a legii, sau, în temeiul art. 440 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, a solicitat ca, în cazul în care se admite recursul în casație, să se dispună punerea sa în libertate.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia la data de 26 iulie 2024, inculpaților E. și C. și părții civile B. la 01 august 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat, cel mai târziu, la data de 12 august 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 06 septembrie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 11 octombrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Alba Iulia.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă condiția de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul limitându-se la a solicita reanalizarea motivelor de apel invocate în fața Curții de Apel Alba Iulia.

Motivele invocate nu se circumscriu, așadar, niciunui caz de casare expres prevăzut de lege, în condițiile în care recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 866/2023 din 09 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2024.