ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului în casație declarat de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87/F pronunțată la data de 16.10.2023 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, faptă prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale, din care 1 de producere, 1 de deținere și 4 de expunere (prezentare) de materiale pornografice cu minori comise în dauna persoanei vătămate minore B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, rep., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteiala o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, faptă prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale, din care 1 de producere, 1 de deținere și 3 de expunere (prezentare) de materiale pornografice cu minori comise în dauna persoanei vătămate minore C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, rep., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale comise în dauna persoanei vătămate minore B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, rep., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale comise în dauna persoanei vătămate minore C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, rep., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau cu membrii de familie ai acesteia, precum și de a se apropia de persoana vătămată sau de membrii de familie ai acesteia la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu datele de identificare de mai sus, pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, faptă prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, rep., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în concurs real, motiv pentru care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, respectiv 2 ani, 1 an și 10 luni, 3 ani, 2 ani și 10 luni și 2 ani și 2 luni închisoare, în pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu, respectiv 2 ani 11 luni și 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite, rezultând pedeapsa principală finală de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.

În baza 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum și de a se apropia de persoanele vătămate sau de membrii de familie ai acestora la o distanță mai mică de 100 metri, pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. sau cu membrii de familie ai acestora, precum și de a se apropia de persoanele vătămate sau de membrii de familie ai acestora la o distanță mai mică de 100 metri.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a arestului preventiv dispusă față de inculpatul A..

În baza prev. art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată cu titlu de măsură preventivă privativă de libertate, reținere și arest preventiv, începând cu data de 24.09.2022 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin în cursul urmăririi penale asupra sumelor de 15.000 RON și 5.550 Euro, sume consemnate la D. S.A., conform recipiselor nr. x/1 și x, ridicate de la inculpatul A., în vederea confiscării speciale, și a garantării executării cheltuielilor judiciare.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a telefonului mobil marca x cu seriile IMEI x și x.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 12.360 RON obținută din comercializarea de substanțe susceptibile a produce efecte psihoactive.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 coroborat cu pct. 19 din anexă, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatului în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte, acțiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate minore B., și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B. prin reprezentanți legali.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte, acțiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate minore C., ulterior precizată, și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 60.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă C. (persoană vătămată majoră la data pronunțării).

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile C. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 95/A/2024 din data de 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 87/F/16.10.2023 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care o desființează în parte, cu privire la durata măsurilor preventive dedusă din pedeapsa principală rezultantă și cuantumul daunelor morale, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, durata reținerii și arestării preventive, de la 24.08.2022 la zi.

S-a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul A. în primă instanță către persoanele vătămate B. și C. de la suma de câte 60.000 RON pentru fiecare persoană vătămată la suma de câte 30.000 RON pentru fiecare persoană vătămată.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

*******

Împotriva deciziei din apel, nr. 95/A/2024 din data de 23 ianuarie 2024, la data de 22.02.2024, prin mail, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat E., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurentul inculpat A. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. -"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., prin apărător, a solicitat, în baza disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) rap. la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., admiterea recursul în casație, înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul de a stabili o pedeapsă în limite legale pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (maxim 2 ani închisoare), cu consecința diminuării pedepsei finale rezultate urmare contopirii tuturor pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, s-a susținut că, pentru infracțiunea de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Apărarea inculpatului A. a susținut că decizia atacată, dar și sentința instanței de fond, sunt nelegale, întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în alte limite decât cele prevăzute de lege (peste maximul legal).

În dezvoltarea acestui motiv s-au arătat următoarele:

Prin dispozitivul sentinței instanței de fond (pag. 24 pct. 5), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

În considerentele sentinței instanța de fond, a reținut în mod corect că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, limitele de pedeapsă fiind de la 6 luni la 3 ani închisoare și a indicat corect toate cauzele care au consecința reducerii limitelor de pedeapsă:

- prin aplicarea disp. art. 19 din Legea 682/2002, limitele de pedeapsă se reduc cu jumătate, devenind de la 3 luni la 1,6 ani închisoare;

- prin aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se mai reduc cu încă o treime, devenind de la 2 luni la maxim 1 an închisoare.

Prin urmare, pentru infracțiunea săvârșită, în etapa aplicării disp. art. 79 alin. (1) C. pen., instanța fondului putea aplica o pedeapsă maximă de 1 an închisoare.

Ulterior, succesiv, în aplicarea disp. art. 79 alin. (3) din C. pen., instanța de fond mai putea aplica un spor de maxim 3 ani, în aplicarea disp. 35 alin. (1) C. pen., iar, potrivit considerentelor sentinței (pagina 18), judecătorul a aplicat un spor concret de 1 an închisoare.

În consecință, s-a susținut că, pe cale logică, dacă pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată conține un spor de 1 an aplicat în temeiul disp. art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., înseamnă că pedeapsa aplicată potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) C. pen. a fost de 1 an și 2 luni închisoare, mai mare decât maximul de 1 an.

S-a menționat că, împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel exclusiv inculpatul, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 418 din C. proc. pen., privitoare la principiul neagravării situației în propriul apel. A arătat apărarea inculpatului că, prin apelul declarat, a criticat, printre altele, și aplicarea unei pedepse peste maximul legal (în pagina 4 ultimul alineat, pct. 2).

Prin decizia Curții de Apel, atacată cu prezentul recurs în casație, a fost respins motivul de apel privind aplicarea unei pedepse peste limita legală (corect reținut ca atare în finalul paginii 26 a deciziei), Curtea motivând (pagina 30) că prin aplicarea sporului legal de 3 ani pentru infracțiunea continuată, pedeapsa maximă aplicabilă inculpatului ar fi putut ajunge la 4 ani, astfel că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare nu ar depăși limitele legale. În opinia apărării recurentului, decizia Curții de Apel Cluj încalcă dispozițiile art. 79 C. pen., admițând că, teoretic, pedeapsa aplicată inculpatului putea ajunge la 4 ani, însă pedeapsa se stabilește după niște criterii, într-o ordine legală, iar toate componentele pedepsei trebuie să fie legale, nu doar pedeapsa finală.

Consideră apărarea recurentului că, în speța de față, inculpatului i s-a creat o situație mai gravă în propriul său apel din moment ce, Curtea de apel a menținut o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare ce cuprindea un spor de doar 1 an pentru caracterul continuat al infracțiunii, spor care nu putea fi majorat în propria cale de atac a inculpatului, astfel că a menținut implicit pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în pofida faptului că a reținut expres în considerentele deciziei că maximul pentru această infracțiune în situația particulară a inculpatului era de 1 an. Este real că judecătorul fondului putea aplica de exemplu o pedeapsă de 8 luni închisoare și un spor de 1 an și 6 luni, rezultând o pedeapsă legală de 2 ani și 2 luni, dar judecătorul fondului a aplicat un spor de doar 1 an, iar părțile vătămate sau DIICOT nu au formulat apel, astfel că în prezent, datorită caracterului nelegal al deciziei atacate, inculpatul este condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, mai mare decât maximul legal, sporită legal cu 1 an pentru caracterul continuat al infracțiunii.

În consecință, pentru motivele arătate, apărarea recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație, înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul de a stabili o pedeapsă în limite legale pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (maxim 2 ani închisoare), cu consecința diminuării pedepsei finale rezultate urmare a contopirii tuturor pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat la data de 22.03.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 23.04.2024, dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 aprilie 2024 pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 18 iunie 2024, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării recurentului și ale reprezentantului Ministerului Public, pe fondul cauzei de recurs în casație, acestea fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În cauză, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că pentru infracțiunea de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în concret, s-a arătat că, pentru această infracțiune limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare și potrivit cauzelor care au consecința reducerii limitelor de pedeapsă așa cum au fost reținute și aplicate în cauză, respectiv art. 19 din Legea 682/2002 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în etapa aplicării disp. art. 79 alin. (1) C. pen., instanța fondului putea aplica o pedeapsă maximă de 1 an închisoare. S-a susținut că, ulterior, succesiv, în aplicarea disp. art. 79 alin. (3) din C. pen., instanța de fond mai putea aplica un spor de maxim 3 ani, potrivit disp. 35 alin. (1) C. pen.. Însă, a precizat apărarea recurentului că potrivit considerentelor sentinței (pagina 18), judecătorul a aplicat un spor concret de 1 an închisoare. Or, dacă pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată conține un spor de 1 an aplicat în temeiul disp. art. 79 alin. (3) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen., înseamnă că pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) C. pen. pentru infracțiunea anterior menționată a fost de 1 an și 2 luni închisoare, mai mare decât maximul de 1 an închisoare.

Prin prezentul recurs în casație au fost formulate critici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., exclusiv cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și implicit cu privire la pedeapsa rezultantă în raport de pedeapsa aplicată pentru aceeași infracțiune indicată.

Criticile recurentului inculpat A. cu privire la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, sunt întemeiate.

În speță, se constată că prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel (care a fost învestită doar cu apelul inculpatului), inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că legea penală favorabilă inculpatului este cea anterioară datei de 05.03.2023 dată la care au fost majorate limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, legea penală veche prevăzând limitele de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare.

Totodată, în prezenta cauză din decizia recurată rezultă că s-au reținut în favoarea inculpatului A. dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002 și pe cele ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., iar în cazul infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 s-a precizat că se ia în considerare un spor de 1 an închisoare în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

În acord cu cele reținute în cauză, pe baza încadrării juridice efectuate de instanțele de fond și apel și a legii penale mai favorabile reținute în cauză, ce nu mai pot fi schimbate în actuala procedură, Înalta Curte constată că limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile de efecte psihoactive prev .de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, reduse conform art. 19 din Legea 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., se situează între 2 luni închisoare și 1 an închisoare.

În cauză fiind reținută săvârșirea faptei în formă continuată, conform art. 35 alin. (1) C. pen., s-a avut în vedere că dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. reglementează pedeapsa pentru infracțiunea continuată, astfel: Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Față de aceste dispoziții legale, analizând critica inculpatului A. cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea în discuție, instanța de apel a menționat că pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., inculpatului i se poate aplica o pedeapsă de până la 4 ani închisoare.

Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului se situează între limitele legale obținute în urma incidenței cauzelor de reducere a pedepsei și aplicării regimului de sancționare a infracțiunii continuate, fără însă a proceda la o reindividualizare a sporului aplicat de judecătorul fondului, de 1 an închisoare, conform art. 36 C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

Însă, în aceste condiții, contrar celor reținute de instanța de apel, examinând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, de la 6 luni la 3 ani închisoare, au devenit în urma aplicării cauzelor de reducere anterior menționate, stabilite în cauză de instanțe cu titlu definitiv, ca fiind de la 2 luni la 1 an închisoare.

Totodată, se are în vedere în speță sporul stabilit de instanța fondului, de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen., precum și regimul sancționator aplicabil anterior menționat reglementat de art. 36 alin. (1) C. pen. și dispozițiile art. 79 alin. (3) C. pen., iar față de aceste date concrete ale cauzei rezultă că pedeapsa ce putea fi aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, era de 2 ani închisoare, în condițiile anterior menționate - compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen. - sens în care, în acord cu susținerile apărării recurentului, Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii anterior menționate apare ca fiind în alte limite decât cele legale, iar din această perspectivă recursul în casație de față este întemeiat.

Prin urmare, Înalta Curte constatând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incident cazul de casare invocat, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va aplica inculpatului A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, fiind compusă din pedeapsa de 1 an închisoare, astfel cum a fost dispusă în cauză, reprezentând limita maximă specială rezultată în urma aplicării succesive a cauzelor de reducere, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare stabilit de prima instanță (ce nu a fost modificat în apel), conform regimului sancționator incident.

Totodată, reținându-se că prin hotărârea pronunțată în speță inculpatul a mai fost condamnat și pentru alte infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. potrivit cărora "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite", Înalta Curte va constata deopotrivă nelegalitatea pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului derivată din aplicarea greșită a pedepsei pentru infracțiunea anterior menționată.

Prin urmare, având în vedere că în speță stabilirea nelegală a cuantumului pedepsei pentru infracțiunea de efectuare fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a determinat nelegalitatea cuantumului pedepsei finale de executat în ceea ce îl privește pe inculpatul A., Înalta Curte va dispune înlăturarea greșitei aplicării a legii sub acest aspect, astfel cum prevăd dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., constatându-se în cauză incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În consecință, pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2023.

Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 87/F din 16.10.2023 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, numai în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și în înlăturarea greșitei aplicări a legii:

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 2 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- va înlătura sporul de 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

Va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, (compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen.), (249 acte materiale), cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate în cauză mai sus menționate (respectiv de 2 ani închisoare, 1 an și 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani închisoare), în pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu, respectiv 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite în cauză), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.

Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Se va dispune anularea formelor de executare emise și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în prezenta cauză vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2023.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 87/F din 16.10.2023 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2023, numai în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și:

În înlăturarea greșitei aplicări a legii:

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) și (4) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată C.), cu reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- 2 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (249 acte materiale), cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- înlătură sporul de 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuarea fără drept a oricăror operațiuni cu substanțe psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, (compusă din pedeapsa principală de 1 an închisoare plus sporul de 1 an închisoare conform art. 35 alin. (1) C. pen.), (249 acte materiale), cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în cauză mai sus menționate (respectiv de 2 ani închisoare, 1 an și 10 luni închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani închisoare), în pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu, respectiv 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte pedepse stabilite în cauză), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea formelor de executare emise și emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate B. și C., în sumă de câte 510 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2024.