ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1290/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1290/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

212/2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4420/107/2012 a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.

20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. formulată de

reprezentantul Parchetului.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20

rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

formulată de inculpat prin apărătorul său.

În temeiul art. 20

rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 320

1

C. proc.

pen. și la art. 74, 76 C. pen. inculpatul B.I., a fost condamnat la o pedeapsă

de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

durata prev. de art. 71 C. pen.

A fost înlăturată aplicarea pedepsei

complementare conf. art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/91 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art.

74, 76 C. pen. același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 lună

închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 33,

34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului

de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul se să supună, conf. art. 86

3

C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în termenul de

încercare;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din

pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 18

aprilie 2012 și până la zi, conf. art. 88 C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului dacă nu este arestat ori deținut în altă cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a toporului – corp delict –

folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. și următoarele din același cod a fost

admisă acțiunea civilă și în consecință:

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 10000 lei daune materiale în favoarea părții civile R.C.L.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 4500 lei daune morale în favoarea aceleiași părți

civile.

În baza art. 3 din Legea

nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în

condițiile art. 5 din aceeași lege și s-a adus la cunoștință inculpatului

scopul acestei măsuri.

În baza art. 193 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli

judiciare făcute de părți, în favoarea părții civile reprezentând onorariu

avocat.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 620 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului, din care 120 lei ocazionate în cursul urmăririi

penale (întrucât suma de 200 lei ce reprezintă onorariile apărătorilor din

oficiu a fost acordată prin încheieri de ședință), iar 500 lei ocazionate în

cursul judecății.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Conform declarației

de la fil. 32, inculpatul a solicitat să fie judecat conf. art. 320

1

C. proc. pen., respectiv în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției,

recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale. A solicitat să i se permită

depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și a arătat că este de acord să

despăgubească partea vătămată, care s-a constituit parte civilă în măsura

posibilităților financiare pe care le are.

Potrivit art.

320

1

C. proc. pen. modificat prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011

,,Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal

sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul

de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală”.

Judecata

poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele

reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de

probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra

la acest termen de judecată.

La

termenul de judecată, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca

judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le-a cunoscut și le-a însușit, procedând la audierea acestuia și apoi a

acordat cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța

de judecată a soluționat latura penală atunci când din probele administrate în

cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, a constituit infracțiune și

a fost săvârșită de inculpat.

Dacă

pentru soluționarea acțiunii civile s-a impus administrarea de probe în fața

instanței, s-a dispus disjungerea acesteia.

În caz de

soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344

s-au aplicat în mod corespunzător.

Instanța

va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care

acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe

viață.

Instanța a

respins cererea atunci când a constatat că probele administrate în cursul

urmăririi penale nu au fost suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța a continuat

judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

Analizând materialul

probator al cauzei administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat

că probele au fost legal administrate, iar starea de fapt a fost corect

fundamentată pe acestea, iar probele au reflectat vinovăția inculpatului sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel,

s-a reținut că în inculpatul B.I. are vârsta de 59 de ani, iar partea vătămată

R.C.L. 28 de ani. Aceștia locuiesc în satul Sărăcsău din com. Șibot, jud. Alba.

În ultima vreme, între cei doi a existat o stare conflictuală, manifestată doar

verbal.

În data

de 14 aprilie 2012 partea vătămată se afla în fața barului P.F.”F.” din satul

Sărăcsău, împreună cu numiții S.C., Ș.V. și R.N.

În jurul

orelor 18

00

inculpatul a trecut pe drum, pe lângă grupul

susmenționat și a „tras câteva vânturi”, iar partea vătămată, deranjată fiind

de acest comportament, l-a făcut „nesimțit” și l-a înjurat. Inculpatul a

replicat tot cu înjurături, după care s-a deplasat la locuința sa, unde a luat

hotărârea să se răzbune. Astfel, a luat un topor având coada de 75 cm și tăișul de 11 cm și s-a întors la locul unde se afla partea vătămată.

Între

timp, partea vătămată și cei din grupul său, căruia i se alăturase și numitul C.D.,

au urcat în căruța sa. După ce au parcurs câțiva metri, s-au întâlnit cu

inculpatul, care s-a apropiat de căruță, moment în care partea vătămată stătea

pe scândură, în poziția șezând.

Inculpatul

a dat cu tăișul toporului spre capul victimei, care a parat lovitura cu

antebrațul drept și apoi, pentru a nu mai fi lovit, a sărit în drum, luând-o la

fugă. Inculpatul l-a urmărit câțiva zeci de metri cu toporul în mână. Văzând

această situație, martorul Ș.V. a intervenit lovind inculpatul cu scândura de

la căruță în spate, provocând căderea acestuia, împrejurare în care a fost

deposedat de topor de către C.D.

Faptele mai sus

arătate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de

omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port

ilegal de armă albă în public, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991

republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care instanța a

pronunțat o soluție de condamnare conform art. 320

1

C. proc. pen., așa

cum urmează a fi expusă în continuare.

Tribunalul a reținut

că atât acuzarea, cât și apărarea au solicitat schimbarea încadrării juridice

dată faptei în rechizitoriu din infracțiunea de tentativă la omor calificat cu

reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., motive

josnice”, susținându-se că inculpatul din răzbunare a comis fapta, iar apărarea

a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la

omor calificat în vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. susținând că în

raport de modul de comitere al faptei pe fondul activității culpabile al părții

vătămate, inculpatul nu a dorit să suprime viața părții vătămate, ci să îi

aplice o corecție.

Ambele solicitări au

fost considerate însă nefondate, Tribunalul respingându-le pentru următoarele

considerente:

Cu privire la

circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d) C. pen., Tribunalul a reținut

că probele nu reflectă elemente de natură a fi încadrate în înțelesul normei de

agravare ,,motive josnice’’.

Circumstanțele

agravante reprezintă împrejurări, situații, stări, alte date ale realității

exterioare conținutului infracțiunii, anterioare ori concomitente acesteia, care

au legătură cu fapta sau cu făptuitorul și care reflectă astfel un grad de

pericol social al faptei ori o periculozitate sporită a infractorului. Au fost

considerate motive josnice, în practica judiciară, răzbunarea, gelozia, setea

de îmbogățire.

Aceste stări nu

reflectă în mod automat josnicia, Tribunalul apreciind că acestea se analizează

de la caz la caz.

În speță, inculpatul

a provocat pe partea vătămată, apoi partea vătămată l-a înjurat și inculpatul a

replicat cu înjurături după care inculpatul s-a deplasat la locuința sa și a

luat toporul cu care a lovit partea vătămată.

Or, s-a putut

constata cu ușurință că a fost un conflict pornit mai degrabă în glumă, ca o

șicană, iar derularea sa ulterioară nu a avut la bază o stare de ură care să

caracterizeze răzbunarea.

Sigur că fapta a existat

și a fost gravă, dar starea inculpatului la momentul comiterii ei nu a depășit

elementele minime prev. în norma de incriminare a tentativei la infracțiunea de

omor calificat; ea a caracterizat doar intenția cu care inculpatul a acționat

și nu un element în plus care să o agraveze, în sensul de răzbunare ca motiv

josnic.

În plus, inculpatul

este mai în vârstă cu 30 de ani față de partea vătămată, așa încât intenția sa

a avut la bază aplicarea unei corecții unei persoane mai tinere și nu o

răzbunare în sensul arătat.

În consecință,

solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice în sensul agravării,

conf. art. 75 lit. d) C. pen. a fost respinsă.

Cât privește

solicitarea apărării de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de

tentativă la omor calificat în vătămare corporală, Tribunalul a constatat că

nici aceasta nu este fondată.

Intenția indirectă cu

care inculpatul a acționat în tentativa sa de suprimare a vieții părții

vătămate este reliefată de modul și mijloacele de comitere a faptei și urmările

produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară și anume:

obiectul folosit – topor apt să suprime viața, zona vizată – capul victimei

care a parat lovitura cu antebrațul stâng, faptul că inculpatul l-a mai urmărit

pe partea vătămată chiar și după ce a dat prima lovitură, fiind deposedat de

topor datorită intervenției unui martor.

Ca atare, fapta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor

calificat și nu vătămare corporală și, în consecință, solicitarea apărării în

sensul arătat a fost respinsă.

Cu privire la latura

civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu

50000 lei daune morale și 10000 lei daune materiale.

Martorul R.N., audiat

pe latură civilă, a arătat că partea vătămată a achitat 7 drumuri la instanță

și spital cu valoarea de 50 lei/drum, știe că partea vătămată datorită

leziunilor suferite la mână nu a putut lucra în gospodărie și în meseria sa de

potcovar cam 3-4 luni, apreciind că acesta câștiga pe zi cam 100 lei din

activități de potcovărie și cărat lemne din pădure. Mai știe că partea vătămată

urma să plece în Italia pentru a lucra în construcții, dar martorul nu poate

preciza cât ar fi câștigat.

Apreciind susținerile

martorului în funcție de perioada și suma aproximativ menționată (excluzând

zilele nelucrătoare), Tribunalul a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu

material constând în câștigul nerealizat în perioada în care nu și-a putut

utiliza brațul lovit de inculpat, prejudiciu în valoare de 10000 lei sumă la

care a fost obligat inculpatul, conform art. 14 C. proc. pen.

În ce privește

daunele morale, Tribunalul a considerat, de asemenea, că partea civilă a

suferit un prejudiciu de factură morală compus din suferința fizică și psihică

la care a fost supus urmare a infracțiunii comise de inculpat, prejudiciu ce se

impune a fi compensat pecuniar la suma de 4500 lei, sumă apreciată de instanță

ca fiind proporțională cu acest prejudiciu, fără a constitui o îmbogățire fără

just temei, obligându-l pe inculpat la plata acesteia în acest temei legal

motivat anterior.

Cât privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului cu aplic. art. 320

1

C.

proc. pen. și a circumstanțelor atenuante, precum și alegerea unei pedepse cu

suspendarea sub supraveghere, Tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

- lipsa

antecedentelor penale ale inculpatului;

- vârsta acestuia

înaintată în raport de partea civilă;

- modul în care s-a

derulat incidentul la care au contribuit și provocările părții civile, după

provocările inculpatului;

- atitudinea sa

sinceră în raport de fapta comisă, opțiunea sa pentru procedura simplificată,

aspect care a condus la aflarea cu celeritate a adevărului în cauză;

- conduita sa

anterioară regăsită în caracterizarea depusă de primarul comunei Șibot în care

locuiește inculpatul, respectiv că este o persoană onestă, cu spirit civic, nu

a avut sancțiuni, conflicte cu alte persoane, are o moralitate bună și relații

bune cu familia sa, fiind preocupat de găsirea unui loc de muncă pentru a oferi

un trai decent familiei sale (fl.37).

În aceste condiții,

Tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de

libertate a inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub

supraveghere a executării și instituirea obligațiilor specifice prev. de lege

pe durata unui termen de încercare maxim (8 ani) tocmai pentru a se preîntâmpina

comiterea de alte infracțiuni. Circumstanțele atenuante care s-au bazat, de

asemenea, pe aspectele enumerate anterior au avut la bază și împrejurarea că

dacă până la această vârstă înaintată inculpatul nu a săvârșit alte fapte

penale, a prezentat garanția că pe viitor va evita săvârșirea altora, iar

perioada petrecută în arest preventiv până la acest moment, precum și

pronunțarea condamnării în sine, a constituit un real avertisment pentru

acesta, fiind suficiente pentru reeducarea sa.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea

vătămată R.C.L. și inculpatul B.I.

Apelurile au fost

declarate în termen.

În motivarea scrisă a

apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea atacată,

sub aspectul laturii penale, privind nereținerea dispozițiilor art. 75 lit. d) C.

pen. în calificarea juridică a faptei, greșita reținere a circumstanțelor

atenuante și neaplicarea unei pedepse complementare, precum și greșita

individualizare judiciară a pedepsei.

În susținerea orală,

parchetul nu a susținut critica privind reținerea circumstanței agravante prev.

de art. 75 lit. d) C. pen., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante,

majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare și executarea pedepsei

în regim de detenție.

În susținerea orală a

apelului, partea vătămată R.C.L. a solicitat majorarea pedepsei aplicate,

executarea acesteia în regim de detenție și majorarea daunelor morale.

Inculpatul nu a adus

critici hotărârii, solicitând ca pedeapsa aplicată să fie suspendată

condiționat sub supraveghere.

Prin decizia penală nr.

120/A din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Ala Iulia – Secția penală a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea vătămată

R.C.L. împotriva sentinței penale nr. 212 din 28 iunie 2012 pronunțată de

Tribunalul Alba în dosar penal nr. 4420/107/2012.

A desființat sentința

penală atacată numai sub aspectul:

- omisiunii instanței

de a individualiza circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului;

- aplicării

dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen.;

- cuantumului

pedepsei aplicate pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat;

- modalității de

executare a pedepsei și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

A descontopit

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.I. în elementele ei

componente, de:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.,

raportat la art. 320

1

C. proc. pen. cu art. 74, 76 C. pen.;

- 1 lună închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991, art. 320

1

C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen.

A reținut la fiecare

infracțiune în parte, dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen.

A majorat de la 3 ani

închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea de tentativă la

omor calificat.

A înlăturat

dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani alături de pedeapsa principală de 4

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor civile cu pedeapsa de 1 lună închisoare în cea mai

grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A înlăturat

dispozițiile art. 86

1

C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa

în regim de detenție.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că se impune reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere conduita

bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, raportat

la natura infracțiunii, a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse

complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A mai avut în vedere

instanța de control judiciar că, în raport de circumstanțele reale și personale

ale cauzei, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat este de natură a asigura

realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385

3

C.

proc. pen., inculpatul B.I., criticile sale vizând încadrarea juridică a faptei

și netemeinicia pedepsei aplicate.

Criticile aduse sunt

fondate numai în parte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc.

pen., cât și din prisma disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi

admis ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte

că fapta și modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de

instanța de fond în urma unei analize atente și obiective a materialului

probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat

care și-a exprimat voința de a beneficia de judecarea cauzei în procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel, din ansamblul

probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului

B.I. care, în data de 14 aprilie 2012, în jurul orelor 19

30

, în timp

ce se afla pe o stradă din satul Sărăcsău, jud. Alba, purtând fără drept asupra

sa un topor, i-a aplicat părții vătămate R.C.L., în vârstă de 28 ani, o

lovitură cu toporul, vizând zona capului, lovitură parată de partea vătămată cu

antebrațul drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de armă albă în public, prev. și

ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Această stare de fapt

a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare

din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto,

declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico – legală nr. 921/II/A/26

din 17 aprilie 2012, declarațiile martorilor C.D., S.C., Ș.V., R.N., B.A.M., L.V.,

procese verbale de ridicare a unor obiecte de îmbrăcăminte purtate de inculpat

și de partea vătămată la data incidentului, proces – verbal de ridicare a

toporului de la inculpat și planșe foto cu aspecte fixate cu ocazia examinării corpului

delict, declarațiile inculpatului.

Ascultat de către

instanță, inculpatul a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis

în judecată, cunoscând actul de sesizare a instanței și-a însușit probatoriul

administrat în faza de urmărire penală, solicitând judecarea sa în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Tribunalul, văzând că

sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 320

1

C. proc. pen., în

sensul că din probele administrate rezultă că faptele inculpatul sunt stabilite

și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru stabilirea pedepsei,

a admis cererea procedând conform acestei dispoziții speciale, derogatorii.

Reținând vinovăția

inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa

închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art.

72 C. pen.

Referitor la

solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea

de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, Înalta

Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, intenția indirectă

cu care inculpatul a acționat în tentativa sa de suprimare a vieții părții

vătămate este dovedită de modul și de mijloacele de comitere a faptei și

urmările produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară și

anume; obiectul folosit (topor), zona vizată (capul victimei), faptul că

inculpatul l-a mai urmărit pe partea vătămată chiar după ce a dat prima

lovitură, fiind deposedați de topor, datorită intervenției unui martor.

Criticile formulate

de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată sunt, însă, întemeiate în sensul că

Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică.

Astfel, prima

instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt

reglementate de disp. art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al

faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, cât și

circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, vârsta

înaintată, modul în care s-a derulat incidentul, la care au contribuit și

provocările părții vătămate, atitudinea sinceră a inculpatului, conduita

anterioară), aspecte în raport de care a fost stabilită o pedeapsă care, atât

prin cuantum, cât și ca modalitate de executare este în măsură să asigure

atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C.

pen.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa

decizia atacată și va menține hotărârea pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 11

octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală.

Casează

decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 212 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Alba.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

12

aprilie 2013

.