ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1290/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212/2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4420/107/2012 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. formulată de reprezentantul Parchetului. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. formulată de inculpat prin apărătorul său. În temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

rap. la art. 320 1 C. proc. pen. și la art. 74, 76 C. pen. inculpatul B.I., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare conf. art. 76 alin. (3) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/91 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul se să supună, conf. art. 86 3 C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în termenul de încercare; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere. A fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2012 și până la zi, conf. art. 88 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori deținut în altă cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a toporului – corp delict – folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba. În temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. și următoarele din același cod a fost admisă acțiunea civilă și în consecință: Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10000 lei daune materiale în favoarea părții civile R.C.L.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4500 lei daune morale în favoarea aceleiași părți civile. În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condițiile art. 5 din aceeași lege și s-a adus la cunoștință inculpatului scopul acestei măsuri. În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare făcute de părți, în favoarea părții civile reprezentând onorariu avocat. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 120 lei ocazionate în cursul urmăririi penale (întrucât suma de 200 lei ce reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu a fost acordată prin încheieri de ședință), iar 500 lei ocazionate în cursul judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Conform declarației de la fil. 32, inculpatul a solicitat să fie judecat conf. art. 320 1 C. proc. pen., respectiv în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, recunoscând săvârșirea faptelor și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. A solicitat să i se permită depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și a arătat că este de acord să despăgubească partea vătămată, care s-a constituit parte civilă în măsura posibilităților financiare pe care le are. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen. modificat prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 ,,Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și le-a însușit, procedând la audierea acestuia și apoi a acordat cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată a soluționat latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, a constituit infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile s-a impus administrarea de probe în fața instanței, s-a dispus disjungerea acesteia. În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344 s-au aplicat în mod corespunzător. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. Instanța a respins cererea atunci când a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În acest caz instanța a continuat judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun." Analizând materialul probator al cauzei administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că probele au fost legal administrate, iar starea de fapt a fost corect fundamentată pe acestea, iar probele au reflectat vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, s-a reținut că în inculpatul B.I. are vârsta de 59 de ani, iar partea vătămată R.C.L. 28 de ani. Aceștia locuiesc în satul Sărăcsău din com. Șibot, jud. Alba. În ultima vreme, între cei doi a existat o stare conflictuală, manifestată doar verbal. În data de 14 aprilie 2012 partea vătămată se afla în fața barului P.F.”F.” din satul Sărăcsău, împreună cu numiții S.C., Ș.V.

și R.N. În jurul orelor 18 00 inculpatul a trecut pe drum, pe lângă grupul susmenționat și a „tras câteva vânturi”, iar partea vătămată, deranjată fiind de acest comportament, l-a făcut „nesimțit” și l-a înjurat. Inculpatul a replicat tot cu înjurături, după care s-a deplasat la locuința sa, unde a luat hotărârea să se răzbune. Astfel, a luat un topor având coada de 75 cm și tăișul de 11 cm și s-a întors la locul unde se afla partea vătămată. Între timp, partea vătămată și cei din grupul său, căruia i se alăturase și numitul C.D., au urcat în căruța sa. După ce au parcurs câțiva metri, s-au întâlnit cu inculpatul, care s-a apropiat de căruță, moment în care partea vătămată stătea pe scândură, în poziția șezând.

Inculpatul a dat cu tăișul toporului spre capul victimei, care a parat lovitura cu antebrațul drept și apoi, pentru a nu mai fi lovit, a sărit în drum, luând-o la fugă. Inculpatul l-a urmărit câțiva zeci de metri cu toporul în mână. Văzând această situație, martorul Ș.V. a intervenit lovind inculpatul cu scândura de la căruță în spate, provocând căderea acestuia, împrejurare în care a fost deposedat de topor de către C.D. Faptele mai sus arătate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de armă albă în public, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care instanța a pronunțat o soluție de condamnare conform art. 320 1 C. proc.

pen., așa cum urmează a fi expusă în continuare. Tribunalul a reținut că atât acuzarea, cât și apărarea au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu din infracțiunea de tentativă la omor calificat cu reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., motive josnice”, susținându-se că inculpatul din răzbunare a comis fapta, iar apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. susținând că în raport de modul de comitere al faptei pe fondul activității culpabile al părții vătămate, inculpatul nu a dorit să suprime viața părții vătămate, ci să îi aplice o corecție.

Ambele solicitări au fost considerate însă nefondate, Tribunalul respingându-le pentru următoarele considerente: Cu privire la circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d) C. pen., Tribunalul a reținut că probele nu reflectă elemente de natură a fi încadrate în înțelesul normei de agravare ,,motive josnice’’. Circumstanțele agravante reprezintă împrejurări, situații, stări, alte date ale realității exterioare conținutului infracțiunii, anterioare ori concomitente acesteia, care au legătură cu fapta sau cu făptuitorul și care reflectă astfel un grad de pericol social al faptei ori o periculozitate sporită a infractorului. Au fost considerate motive josnice, în practica judiciară, răzbunarea, gelozia, setea de îmbogățire.

Aceste stări nu reflectă în mod automat josnicia, Tribunalul apreciind că acestea se analizează de la caz la caz. În speță, inculpatul a provocat pe partea vătămată, apoi partea vătămată l-a înjurat și inculpatul a replicat cu înjurături după care inculpatul s-a deplasat la locuința sa și a luat toporul cu care a lovit partea vătămată. Or, s-a putut constata cu ușurință că a fost un conflict pornit mai degrabă în glumă, ca o șicană, iar derularea sa ulterioară nu a avut la bază o stare de ură care să caracterizeze răzbunarea. Sigur că fapta a existat și a fost gravă, dar starea inculpatului la momentul comiterii ei nu a depășit elementele minime prev. în norma de incriminare a tentativei la infracțiunea de omor calificat; ea a caracterizat doar intenția cu care inculpatul a acționat și nu un element în plus care să o agraveze, în sensul de răzbunare ca motiv josnic.

În plus, inculpatul este mai în vârstă cu 30 de ani față de partea vătămată, așa încât intenția sa a avut la bază aplicarea unei corecții unei persoane mai tinere și nu o răzbunare în sensul arătat. În consecință, solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice în sensul agravării, conf. art. 75 lit. d) C. pen. a fost respinsă. Cât privește solicitarea apărării de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală, Tribunalul a constatat că nici aceasta nu este fondată.

Intenția indirectă cu care inculpatul a acționat în tentativa sa de suprimare a vieții părții vătămate este reliefată de modul și mijloacele de comitere a faptei și urmările produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară și anume: obiectul folosit – topor apt să suprime viața, zona vizată – capul victimei care a parat lovitura cu antebrațul stâng, faptul că inculpatul l-a mai urmărit pe partea vătămată chiar și după ce a dat prima lovitură, fiind deposedat de topor datorită intervenției unui martor. Ca atare, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și nu vătămare corporală și, în consecință, solicitarea apărării în sensul arătat a fost respinsă.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 50000 lei daune morale și 10000 lei daune materiale. Martorul R.N., audiat pe latură civilă, a arătat că partea vătămată a achitat 7 drumuri la instanță și spital cu valoarea de 50 lei/drum, știe că partea vătămată datorită leziunilor suferite la mână nu a putut lucra în gospodărie și în meseria sa de potcovar cam 3-4 luni, apreciind că acesta câștiga pe zi cam 100 lei din activități de potcovărie și cărat lemne din pădure. Mai știe că partea vătămată urma să plece în Italia pentru a lucra în construcții, dar martorul nu poate preciza cât ar fi câștigat.

Apreciind susținerile martorului în funcție de perioada și suma aproximativ menționată (excluzând zilele nelucrătoare), Tribunalul a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu material constând în câștigul nerealizat în perioada în care nu și-a putut utiliza brațul lovit de inculpat, prejudiciu în valoare de 10000 lei sumă la care a fost obligat inculpatul, conform art. 14 C. proc. pen. În ce privește daunele morale, Tribunalul a considerat, de asemenea, că partea civilă a suferit un prejudiciu de factură morală compus din suferința fizică și psihică la care a fost supus urmare a infracțiunii comise de inculpat, prejudiciu ce se impune a fi compensat pecuniar la suma de 4500 lei, sumă apreciată de instanță ca fiind proporțională cu acest prejudiciu, fără a constitui o îmbogățire fără just temei, obligându-l pe inculpat la plata acesteia în acest temei legal motivat anterior.

Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen.

și a circumstanțelor atenuante, precum și alegerea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, Tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte: - lipsa antecedentelor penale ale inculpatului; - vârsta acestuia înaintată în raport de partea civilă; - modul în care s-a derulat incidentul la care au contribuit și provocările părții civile, după provocările inculpatului; - atitudinea sa sinceră în raport de fapta comisă, opțiunea sa pentru procedura simplificată, aspect care a condus la aflarea cu celeritate a adevărului în cauză; - conduita sa anterioară regăsită în caracterizarea depusă de primarul comunei Șibot în care locuiește inculpatul, respectiv că este o persoană onestă, cu spirit civic, nu a avut sancțiuni, conflicte cu alte persoane, are o moralitate bună și relații bune cu familia sa, fiind preocupat de găsirea unui loc de muncă pentru a oferi un trai decent familiei sale (fl.37).

În aceste condiții, Tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării și instituirea obligațiilor specifice prev. de lege pe durata unui termen de încercare maxim (8 ani) tocmai pentru a se preîntâmpina comiterea de alte infracțiuni. Circumstanțele atenuante care s-au bazat, de asemenea, pe aspectele enumerate anterior au avut la bază și împrejurarea că dacă până la această vârstă înaintată inculpatul nu a săvârșit alte fapte penale, a prezentat garanția că pe viitor va evita săvârșirea altora, iar perioada petrecută în arest preventiv până la acest moment, precum și pronunțarea condamnării în sine, a constituit un real avertisment pentru acesta, fiind suficiente pentru reeducarea sa.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea vătămată R.C.L. și inculpatul B.I. Apelurile au fost declarate în termen. În motivarea scrisă a apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, privind nereținerea dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen. în calificarea juridică a faptei, greșita reținere a circumstanțelor atenuante și neaplicarea unei pedepse complementare, precum și greșita individualizare judiciară a pedepsei. În susținerea orală, parchetul nu a susținut critica privind reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare și executarea pedepsei în regim de detenție.

În susținerea orală a apelului, partea vătămată R.C.L. a solicitat majorarea pedepsei aplicate, executarea acesteia în regim de detenție și majorarea daunelor morale. Inculpatul nu a adus critici hotărârii, solicitând ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat sub supraveghere. Prin decizia penală nr. 120/A din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Ala Iulia – Secția penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea vătămată R.C.L. împotriva sentinței penale nr. 212 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 4420/107/2012.

A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul: - omisiunii instanței de a individualiza circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului; - aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen.; - cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat; - modalității de executare a pedepsei și procedând la o nouă judecată, în aceste limite: A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.I. în elementele ei componente, de: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen. cu art. 74, 76 C. pen.; - 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 320 1 C. proc.

pen., art. 74, 76 C. pen. A reținut la fiecare infracțiune în parte, dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. A majorat de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. A înlăturat dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani alături de pedeapsa principală de 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile cu pedeapsa de 1 lună închisoare în cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de detenție. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, raportat la natura infracțiunii, a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. A mai avut în vedere instanța de control judiciar că, în raport de circumstanțele reale și personale ale cauzei, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat este de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul B.I., criticile sale vizând încadrarea juridică a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate.

Criticile aduse sunt fondate numai în parte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din prisma disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează: Reține Înalta Curte că fapta și modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanța de fond în urma unei analize atente și obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care și-a exprimat voința de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului B.I. care, în data de 14 aprilie 2012, în jurul orelor 19 30 , în timp ce se afla pe o stradă din satul Sărăcsău, jud. Alba, purtând fără drept asupra sa un topor, i-a aplicat părții vătămate R.C.L., în vârstă de 28 ani, o lovitură cu toporul, vizând zona capului, lovitură parată de partea vătămată cu antebrațul drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de armă albă în public, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico – legală nr. 921/II/A/26 din 17 aprilie 2012, declarațiile martorilor C.D., S.C., Ș.V., R.N., B.A.M., L.V., procese verbale de ridicare a unor obiecte de îmbrăcăminte purtate de inculpat și de partea vătămată la data incidentului, proces – verbal de ridicare a toporului de la inculpat și planșe foto cu aspecte fixate cu ocazia examinării corpului delict, declarațiile inculpatului. Ascultat de către instanță, inculpatul a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, cunoscând actul de sesizare a instanței și-a însușit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform disp.

art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul, văzând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că din probele administrate rezultă că faptele inculpatul sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru stabilirea pedepsei, a admis cererea procedând conform acestei dispoziții speciale, derogatorii. Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. Referitor la solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, intenția indirectă cu care inculpatul a acționat în tentativa sa de suprimare a vieții părții vătămate este dovedită de modul și de mijloacele de comitere a faptei și urmările produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară și anume; obiectul folosit (topor), zona vizată (capul victimei), faptul că inculpatul l-a mai urmărit pe partea vătămată chiar după ce a dat prima lovitură, fiind deposedați de topor, datorită intervenției unui martor. Criticile formulate de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată sunt, însă, întemeiate în sensul că Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. Astfel, prima instanță a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp.

art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată, modul în care s-a derulat incidentul, la care au contribuit și provocările părții vătămate, atitudinea sinceră a inculpatului, conduita anterioară), aspecte în raport de care a fost stabilită o pedeapsă care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată și va menține hotărârea pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția Penală. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 212 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Alba. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2013 .