ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1030/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1030/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87 din 21 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpații S.M. și S.A.

privind reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpații S.M.

și S.A. din art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în art. 182 C.

pen.

S-a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul S.A. din art. 20 raportat

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat

inculpatul S.A.S la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani

închisoare.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani calculată

cu începere de la data executării pedepsei.

Conform art. 33, 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Conform art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 4

octombrie 2010 la zi.

Prin aceeași

sentință, în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 74 și 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.M. la o

pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 74 și 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de 6 ani închisoare.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani,

calculată cu începere de la data executării pedepsei.

Conform art. 33, 34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat

pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară.

Potrivit art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni

închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 961 din 19 noiembrie

2009 a Judecătoriei Buzău definitivă prin neapelare la 8 decembrie 2009,

pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de cea aplicată prin sentință,

având de executat în total pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa

complementară.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Conform art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 4 octombrie

2010 la zi.

De asemenea, prin

aceeași sentință, în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76

lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C. la o pedeapsă de o lună

închisoare.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Conform art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 2

ani și o lună ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 180

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe

inculpatul T.G. la o pedeapsă de o lună închisoare.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Conform art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 2 ani și o lună.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

Au fost obligați în

solidar pe inculpații S.M. și S.A. la 2.249,37 RON despăgubiri civile

(cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Județean Buzău.

Au fost respinse

cererile privind acordarea de daune morale formulată de către părțile civile

S.A., S.M. și T.C.

Au fost obligați

inculpații S.A. și S.M., în solidar, la 4.500 RON despăgubiri civile către

partea civilă T.C.

Au fost obligați

inculpații S.A. și S.M. la câte 800 RON cheltuieli judiciare către stat, iar

inculpații T.C. și T.G. la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Buzău nr. 800/P/2010 din 19 ianuarie 2011 s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a inculpaților S.M.M. și S.A.S. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 20 raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. pentru S.M. și punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpaților T.C. și T.G. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în actul

de sesizare a instanței că la data de 3 octombrie 2010, în jurul orelor 17.50,

în timp ce inculpații se aflau în incinta barului SC B.E.B. din comuna

Cochirleanca, inculpatul S.M.M. l-a lovit în mod repetat cu trei sticle de bere

goale, în zona capului, pe T.C., iar cu gâtul ultimei sticle, i-a aplicat o

lovitură în zona hemitoracelui drept, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în

primejdie, în timp ce inculpatul S.A. îl imobilizase, ținându-l de gât. Prin

această acțiune s-a tulburat grav ordinea și liniștea publică din bar, unde se

aflau 14 persoane.

De asemenea,

inculpatul T.C. l-a agresat pe S.A.S. iar T.G. pe S.M.M., cauzându-le leziuni

ce au necesitat pentru vindecare 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, respectiv plângerile formulate,

procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșele foto, raportul de expertiză medico-legală, actele medico-legale,

declarațiile martorilor, declarațiile părților civile, precum și declarațiile

inculpaților, instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpații S.M.M. și

S.A.S. sunt frați gemeni. De asemenea, inculpații T.C. și T.G. sunt frați.

În luna ianuarie 2010

între inculpatul S.A.S. și T.G. a existat un incident, astfel că între părți a

existat o stare tensionată.

La data de 3

octombrie 2010, inculpatul T.G. s-a deplasat la barul SC B.E. SRL din satul

Boboc, comuna Cochirleanca unde se mai aflau martorii V.C.C., A.I., B.G.,

C.F.L., C.C., barmanul C.G.C., S.N. și S.C.

T.G. a cumpărat o

cafea și s-a dus la masa de tenis din bar, unde se aflau V.C. și A.I.

După aproximativ 30

de minute, respectiv la orele 16.30 - 17.00, în bar au venit inculpații S.

însoțiți de martorul T.D.

Cei trei s-au aflat

la masă și au comandat cafea și suc. La scurt timp a intrat în bar și

inculpatul - parte civilă T.C., împreună cu martorul B.L. T.C. a vorbit cu fratele

său, timp în care B.L. a plecat din bar. T.C. a ieșit și el din bar, iar când a

vrut să se urce în mașină, martorul B.L. l-a rugat să se întoarcă în bar și să

îl cinstească. Astfel, cei doi au revenit în bar și au comandat două cafele. În

timp ce stătea la bar, inculpatul T.C. i-a observat pe frații S. și l-a

întrebat pe barman dacă ei sunt „gemenii" care l-au lovit pe fratele său

la începutul anului 2010, iar barmanul i-a răspuns afirmativ.

Astfel, inculpatul

T.C. s-a dus la inculpatul S.A.S., adresându-i o întrebare (pe care acesta i-o

adresase fratelui său la incidentul din ianuarie 2010).

În acel moment,

inculpații S. s-au ridicat de la masă și a izbucnit un conflict între cei trei.

Ulterior a intervenit și inculpatul T.G.

Frații S. și frații

T. s-au lovit reciproc. Astfel, inculpatul S.M.M. l-a lovit cu sticle de bere

în regiunea capului pe inculpatul - parte civilă T.C. și cu gâtul unei sticle

l-a lovit în zona spatelui. În acest timp, inculpatul S.A.S. l-a ținut

imobilizat pe T.C. Acesta a fost internat în Spitalul de Urgență Buzău în

perioada 3 - 13 octombrie 2010 cu diagnosticul „plagă contuză hemitorace, cu

interesarea plămânului, diafragmului și ficatului". Din raportul de primă

expertiză medico-legală al S.J.M.L. Buzău a rezultat că leziunile pe care le-a

prezentat T.C. s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător posibil

ciob de sticlă, că necesită pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri

medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții".

T.G., în timpul

conflictului l-a lovit pe S.M.M., iar T.C. l-a lovit pe S.A.S. Frații S. au

suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare câte 1 - 2 zile îngrijiri

medicale (certificatele medico-legale din 12 octombrie 2010 eliberate de

S.J.M.L. Buzău).

S.A.S. și S.M.M. s-au

constituit părți civile cu câte 10.000 RON reprezentând daune morale.

T.C. s-a constituit

parte civilă cu suma de 20.000 RON daune morale și 10.000 RON despăgubiri

materiale (9.000 RON reprezentând suma de bani pe care nu a putut să o câștige

din munca în construcții pe o perioadă de 90 de zile și 1.000 RON cheltuieli

efectuate pentru îngrijirile medicale).

În drept, s-a reținut

că faptele inculpaților S.A.S. și S.M.M. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

și tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și art.

20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., iar faptele inculpaților T.G. și T.C. infracțiunea de lovire sau alte violențe

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că

infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost săvârșită în coautorat de

către inculpații S., fiind statuat în practica judiciară că este coautor nu

numai participantul care prin acțiunile sale realizează în mod direct

rezultatul, dar și acela care face imposibilă rezistența, apărarea, care

împiedică victima să combată producerea rezultatului.

S-a apreciat că,

chiar dacă lovitura care a pus în primejdie viața părții civile T.C. a fost

aplicată de către inculpatul S.M.M., activitatea inculpatului S.A.S. a pus

victima în imposibilitatea de a se apăra, acesta din urmă prevăzând astfel

rezultatul produs și acționând nemijlocit pentru realizarea lui.

Astfel, a fost

respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen. pentru

inculpatul S.A.S.

Cu privire la

solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în art. 182 C. pen. și această cerere s-a

considerat că se impune a fi respinsă deoarece gâtul de sticlă cu care a fost

tăiat T.C. a fost apt de a produce moartea, zona vizată a fost vitală, iar

partea vătămată a fost lovită întâi cu sticlele în cap și ulterior cu gâtul de

sticlă în hemitoracele drept.

S-a invocat ca

jurisprudență Decizia penală nr. 3570 din 8 iunie 2005 a instanței supreme prin

care s-a stabilit că, lovitura unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle ca

urmarea unor plăgi care după suturare au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri

medicale, constituie tentativă la infracțiunea de omor și nu lovire sau alte

violențe deoarece într-o astfel de situație, numai datorită întâmplării,

rezultatul letal nu s-a produs.

Față de natura

obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată și intensitatea

loviturii care a produs plaga înjunghiată, s-a concluzionat că încadrarea

juridică a faptei este corectă.

Prima instanță a

arătat că, în favoarea inculpaților S., nu se poate reține circumstanța atenuantă

a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât aceștia, în

intervalul în care au fost interpelați de către T.C., nu se aflau sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, nefiind agresați fizic sau

verbal de acesta din urmă.

S-a constatat însă că

atitudinea lui T.C. a determinat începerea acestui conflict, deoarece știind că

inculpații S. sunt sportivi (practică box) și cunoscuți ca fiind agresivi, nu

ar fi trebuit să îi acosteze.

Cu toate acestea, s-a

apreciat că atitudinea inculpatului parte civilă T.C. nu se circumscrie în

acțiunile care ar putea determina reținerea circumstanței atenuante a

provocării în favoarea inculpaților S., nefiind vorba de violență sau de o altă

acțiune ilicită gravă.

În favoarea

inculpaților S. au fost reținute însă circumstanțele atenuante având în vedere

și atitudinea inculpaților T., faptul că părțile s-au lovit reciproc pe fondul

unei stări tensionate preexistente.

S-a reținut că

inculpatul S.M.M. a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 961 din 19

noiembrie 2009 a Judecătoriei Buzău la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu

aplicarea art. 81 C. pen., sentință care a rămas definitivă la data de 8

decembrie 2009 iar prezenta faptă este comisă în interiorul termenului de

încercare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

S-a precizat că nu

vor fi reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. deoarece

niciunul dintre inculpați nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost

reținute în rechizitoriu.

Cu privire la

acțiunea civilă, instanța a respins cererile privind acordarea daunelor morale

formulate de către părțile civile întrucât prin atitudinea lor, prin

modalitatea în care le-au fost cauzate leziunile și prin rolul pe care l-au

avut în desfășurarea conflictului, nu le-a fost produs nici un prejudiciu

moral, iar acordarea unor sume de bani cu acest titlu ar reprezenta o

îmbogățire fără just temei.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel inculpații S.A. și S.M.M., criticând-o pentru

nelegalitate și ne temeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 191 din 13 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost

respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.A.S. și S.M.M., iar

conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și

în baza art. 88 C pen. s-a computat din pedepse reținerea și arestarea

preventivă a acestora de la 4 octombrie 2010 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a arătat că, atât situația de

fapt reținută de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptelor cât și

individualizarea faptelor au fost stabilite în mod corespunzător și cu

respectarea integrală a cadrului legal.

Astfel, din ansamblul

probelor administrate în cauză - declarațiile martorilor, coroborarea cu

declarațiile inculpaților, cu procesele-verbale de constatare și planșele

fotografice, rezultă cu deplină certitudine că, inculpatul S.M.M. a lovit

partea vătămată T.C. cu sticle de bere în zona capului, după care cu gâtul unei

sticle sparte l-a lovit în zona spatelui, în timp ce inculpatul S.A.S. a

imobilizat victima.

De asemenea, în acest

conflict inculpatul T.G. a lovit pe coinculpatul S.M.M., iar T.C. a lovit pe

S.A.S., celor doi inculpați fiindu-se cauzate leziuni traumatice corporale care

au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile îngrijiri medicale conform

mențiunilor din certificatele medico-legale din 12 octombrie 2010.

Urmare loviturilor

grave primite de partea vătămată T.C. s-a dispus internarea sa în Spitalul de

Urgență Buzău în perioada 3 - 13 octombrie 2010, constatându-se că acesta

prezintă diagnosticul „plagă contuză hemitorace cu interesarea plămânului,

diafragmului și ficatului".

Ulterior, s-a

efectuat o expertiză medico-legală reținându-se că leziunile pe care le-a

prezentat victima s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător

posibil ciob de sticlă, care au necesitat pentru vindecare un număr de 40 - 45

zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața, astfel că

fragmentul de sticlă folosit împotriva victimei, după aplicarea în prealabil a

unor lovituri cu sticle de bere, putea să-i provoace moartea loviturile fiind

aplicate cu intensitate și în zone vitale, rezultatul letal neproducându-se din

motive independente de voința inculpaților S.

Așa fiind, față de

ansamblul probelor administrate, față de natura obiectului folosit în

agresiune, zona vitală a corpului vizată de agresor și intensitatea loviturii

care a produs zona înjunghiată, s-a considerat că fapta inculpaților, comisă cu

intenție, nu poate constitui infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de

art. 182 C. pen., faptă în care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice,

cerere apreciată ca fiind vădit neîntemeiată, sau cea de lovire prev. de art.

180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a

precizat că nu subzistă nici pretinsa stare de provocare prev. de art. 37 lit.

b) C. pen., în favoarea inculpaților S. chiar dacă le-au fost puse întrebări

referitoare la incidentul din luna ianuarie 2010 de către victima T.C.,

întrucât inculpații S. nu se aflau sub influența unei puternice tulburări sau

emoții, nefiind agresați fizic sau verbal de către acesta ori altă acțiune

ilicită gravă.

Nici motivul de apel

privind reindividualizarea pedepselor ce s-au aplicat celor doi inculpați -

apelanți, nu a fost apreciat ca fiind fondat, întrucât pedepsele stabilite în

sarcina acestora s-a făcut cu raportarea criteriilor de individualizare a

pedepselor conform art. 72 și 52 C. pen., ținându-se seama de gravitatea

faptelor deduse judecății, iar inculpatul - arestat S.M.M. a comis faptele în

stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., care

impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni

închisoare în baza art. 83 C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 961 din

19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Buzău.

Împotriva deciziei,

în termen legal, au declarat recurs inculpații S.A.S. și S.M.M. care au invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 17 și 14 C. proc.

pen.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a

pronunțat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului.

Invocând acest motiv

de recurs, s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe

solicitate și cereri care trebuiau să garanteze drepturile inculpaților, făcând

trimitere la cererea de probe aflată la dosar prin care au solicitat atașarea

foii clinice de observație a părții vătămate și a actelor medicale care au stat

la baza întocmirii raportului medico-legal privind pe partea civilă T.C.,

impunându-se a se efectua o nouă expertiză medico legală la Institutul Național

Medico-Legal „M.M.".

Instanța constată că,

la termenul din 6 octombrie 2011, după susținerea cererii de probatorii

respective, instanța a apreciat motivat că solicitarea de a fi atașată foaia de

observație de la Spitalul Județean de Urgență Buzău nu este utilă, fiind avută

în vedere la efectuarea primei expertize medico-legale, constatând însă

întemeiată cererea de reaudiere a părții vătămate T.C. și a martorilor C.G.,

V.C., A.I., T.D. și S.F.

A prorogat discuția

privind necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale, după

administrarea probelor încuviințate. După audierea părții vătămate și

administrarea probei testimoniale, la termenul din 5 decembrie 2011, instanța

de apel a respins proba cu expertiza medico-legală solicitată, cu motivarea că

expertiza efectuată la I.M.L. Buzău a avut la bază actele medico-legale

eliberate anterior.

Prin urmare, se

constată că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la cererea de probatorii

formulată de recurenții inculpați, astfel încât nu devine incident cazul de

casare invocat și nici nu poate fi primită cererea de admitere a recursului, de

casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei, spre rejudecare, la Curtea

de Apel Ploiești.

Potrivit art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i

s-a dat o greșită încadrarea juridică. În temeiul acestui caz de casare,

recurenții inculpați au solicitat să se constate că faptele lor întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de

art. 182 C. pen., neexistând intenția de suprimare a vieții victimei T.C.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța reține că recurenții inculpați au acționat

coordonat, inculpatul S.M.M. lovind partea vătămată T.C. cu sticle în cap și,

apoi, cu gâtul unei sticle sparte, în zona spatelui, în timp ce inculpatul

S.A.S. a imobilizat partea vătămată, fiindu-i înfrântă orice încercare de a opune

rezistență și a se apăra.

Leziunea cauzată

părții vătămate a constat în plagă contuză hemitorace, cu interesarea

plămânului, diafragmului și ficatului, viața părții vătămate fiind pusă în

primejdie, ceea ce denotă intensitatea cu care a fost aplicată lovitura cu

corpul tăietor-înțepător, apt a produce moartea.

Pentru salvarea

vieții părții vătămate s-a intervenit chirurgical, de urgență, în ziua

comiterii faptei.

Având în vedere,

modalitatea de acțiune împotriva părții vătămate, natura obiectului folosit în

agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii aplicate, instanța

constată că recurenții inculpați au acționat cu intenție indirectă de a suprima

viața părții vătămate T.C., prevăzând rezultatul faptei lor, pe care deși nu

l-au urmărit, l-au acceptat a se produce

Pentru cele expuse,

în acord cu instanțele de fond, instanța de recurs consideră că faptele

inculpaților S.A.S. și S.M.M. întrunesc elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor calificat, atât sub aspectul laturii obiective, cât și

al laturii subiective, fiind neîntemeiată cererea de încadrare juridică a

faptei în vătămare corporală gravă.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 74 C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter

exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante:

a) conduita bună a

infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii,

b) stăruința depusă

de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba

produsă,

c) atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în

fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea

descoperirii ori arestării participanților.

Se apreciază că

pedepsele aplicate recurenților inculpați constituie o justă individualizare a

pedepsei în raport de datele care îi caracterizează, gravitatea faptei și

circumstanțele comiterii acesteia.

Realizând o corectă

individualizare, instanța de fond a redus cuantumul pedepselor aplicate

recurenților inculpați, sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare

prevăzut pentru tentativă la omor calificat și sub minimul special de un an

închisoare prevăzut pentru ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice, ținând seama de actele desfășurate de inculpații

T., în aceleași împrejurări, precum și de situația de conflict preexistentă

între inculpați.

Diminuarea în

continuare a pedepselor, pentru aceleași motive, ar rupe echilibrul care

trebuie să existe între datele ce caracterizează inculpații și natura

infracțiunilor comise, dintre care una este infracțiune îndreptată împotriva vieții,

iar alte împrejurări favorabile recurenților inculpați, instanța de recurs nu a

identificat, pentru a le da, eventual, efectul juridic al circumstanțelor

atenuante judiciare.

Tot din prisma justei

individualizări a pedepsei, se remarcă faptul că, între recurenții inculpați,

s-a realizat o diferențiere, ceea ce se justifică luând în calcul împrejurarea

că acțiunea recurentului inculpat S.M.M. a fost determinantă în lezarea

corporală a părții vătămate și este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.

Înalta Curte mai

precizează că toate împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o

aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, fiind necesar ca

acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul faptei concrete și la

persoana inculpatului.

Ca atare, Înalta

Curte apreciază că nu poate fi primită cererea recurenților inculpați de

reducere a pedepselor aplicate prin acordarea unei eficiente sporite

dispozițiilor art. 74 C. pen.

Analizând pricina și

din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeauna din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii

criticate.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de de inculpații

S.A.S. și S.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 191 din 13 decembrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va deduce din

pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la

4 octombrie 2010 la 4 aprilie 2012.

Va obliga recurenții

inculpați la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A.S. și S.M.M. împotriva

Deciziei penale nr. 191 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 4

octombrie 2010 la 4 aprilie 2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2012.

Procesat de GGC - AS