ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 626/2012

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 401 din 10 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul parchetului, astfel :

A fost înlăturată aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații S.M.A. și S.D.K. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru inculpatul S.S.M. numai în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpații S.M.A. și S.D.K. din art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru inculpatul S.S.M. din art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2005 la 17 mai 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 695 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului București și a fost contopit restul rămas neexecutat de 2 ani 11 luni și 11 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 695 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului București și contopește restul rămas neexecutat de 2 ani 11 luni și 11 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani 11 luni și 11 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2005 la 02 februarie 2008.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D.K. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 15 din Legea nr. 143/2000 a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea 682/2002 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităților de 56,73 grame opiu, 1819,5 grame opiu, 9,46 grame opium, 493,1 grame heroină, 485,6 grame heroină și 970,4 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator și predate organelor de cercetare penală.

S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpații S.S.M. și M.M. au fost deja restituite acestora, cu excepția armelor și munițiilor aparținând inculpatului M.M. care rămân în custodia organelor de poliție în vederea aplicării dispozițiilor art. 30 lit. a) din Legea nr. 295/2004, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1400 RON cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor judiciare determinate de judecarea infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 905 din 4 august 2006 a Tribunalului București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- pentru inculpații S.M.A. și S.D.K. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor;

- pentru inculpatul S.S.M. prin înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen., numai cu privire la infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.D.K. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu există.

În temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a), a condamnat pe inculpatul S.D.K. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.D.K. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.D.K. ( cetățean iranian, studii superioare, căsătorit, administrator al SC A.E. SRL București, fără antecedente penale), pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 1 an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul S.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.M.A. ( cetățean român, studii medii, administrator la SC A.E. SRL București, fără antecedente penale, ), pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat prevederile art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) și 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului S.S.M.  pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului S.S.M. perioada reținerii și a arestării preventive de la 28 aprilie 2005 la zi.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 29 aprilie 2005 la 17 mai 2005.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1.977,8 gr. heroină, 1827,8 gr.opium, 57,11 gr. opium și 9,71 gr. opium, care au făcut obiectul infracțiunilor.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestor droguri, cu obligația păstrării de contraprobe.

S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpații S.S.M. și M.M. în vederea confiscării speciale au fost deja restituite acestora, cu excepția armelor și muniției aparținând inculpatului M.M. care rămân în custodia organelor de poliție în vederea aplicării art. 30 lit. a) din Legea nr. 295/2004, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Toți inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 191/A din 18 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de toți inculpații împotriva sentinței penale menționate, pe care a desființat-o, în parte, și rejudecând în fond, a dispus:

- înlăturarea dispozițiilor art. 33 - 34 C. pen., descontopirea pedepselor și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.K. la 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.D.K., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) și b) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 - 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 - 34 din C. pen. și s-au descontopit pedepsele și au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., texte în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului S.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsea aplicate inculpatului S.M.A., dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 - 34 C. pen., s-au descontopit pedepsele și au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 4 din Legea nr. 143/2000, în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului S.S.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat restul de pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 11 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 695/1999 a Tribunalului București, rest care a fost contopit în fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, în final având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare, conform art. 33 și 34 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 28 aprilie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. și pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 - 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și toți inculpații.

Parchetul a considerat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, cu privire la soluția de achitare a inculpaților S.D.K. și S.M.A. pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri săvârșită în perioada iunie - septembrie 2004, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.D.K. a invocat cazurile de care prevăzute de art. 385

9

pct. 15 și pct. 14 C. proc. pen.

A susținut că nu trebuia condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, prevăzută de art. 25 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu numai că nu a săvârșit fapta, dar el a fost acela care l-a denunțat organelor de poliție pe autorul faptei A.R.P., care au și găsit drogurile în locul indicat de inculpat.

A susținut că organele de poliție nu s-au sesizat din oficiu, ci au acționat în urma denunțării sale. Această situație trebuia să ducă la exonerarea de răspundere penală, iar nu la condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În acest sens a arătat că a și făcut dovada susținerilor sale.

Totodată a considerat că beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a denunțat și a contribuit la prinderea în flagrant a inculpatului S.S.M., arestat în cauză.

Recurentul inculpat A.S.M. a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din aceeași lege, întrucât nu a săvârșit aceste fapte.

Referitor la drogurile găsite ascunse în locuința sa a învederat că organele de poliție au refuzat să verifice amprentele de pe pachetele cu droguri, probă esențială în stabilirea persoanei vinovate. A mai susținut că inculpații S. și S.A. au avut acces în locuința sa primul deținând cheile iar al doilea fiind văzut în momentul în care intra în locuință, în lipsa unui membru ai familiei sale.

Nu s-a verificat de asemenea, susținerea inculpatului privind consumarea drogurilor în locuința sa, în lipsa inculpatului A.S.M. A mai susținut că hotărârile instanțelor nu sunt suficient motivate și nu răspund argumentelor apărării, motive pentru care, în principal, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Recurentul inculpat S.S.M. a susținut că nu s-a avut în vedere colaborarea sa cu organele de poliție pentru trimiterea în judecată a altor infractori.

Recurentul inculpat M.M. a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor și rejudecarea cauzei, susținând că nu a săvârșit nici o faptă penală, ci, dimpotrivă, a colaborat cu organele de poliție, el neavând nici un contact direct cu drogurile.

Examinând motivele de casare invocate de toți recurenții în raport cu probele dosarului și cu hotărârile pronunțate, Înalta Curte a constatat, că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele argumente:

Instanțele de judecată nu au stabilit o situație de fapt clară, comițând grave erori care au avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite.

Astfel nu s-a motivat convingător participarea inculpaților la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și nici nu s-a argumentat cu probe nevinovăția lor în raport cu infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, reținându-se situații de fapt contradictorii.

De asemenea, nu au fost verificate apărările inculpaților referitoare la eventuala aplicare a art. 15 din Legea nr. 143/2000, neadministrându-se probe în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 1130 din 27 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis toate recursurile declarate, s-a casat decizia penală atacată și Sentința penală nr. 905 din 04 august 2006 a Tribunalului București și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În fond, rejudecând, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri solicitată de inculpați, fiind depuse la dosar adresa din 11 martie 2005 a IGP - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, Direcția Antidrog și Adresa nr. 827529/DA/S2/LA/l 4 februarie 2008 de la Înalta Curte de Casație și Justiție, depusă de IGP la registratura acestei instanțe.

Au fost ascultați inculpații prezenți, mai puțin inculpatul S.M.A. care nu s-a prezentat la judecată, declarațiile acestora fiind atașate la dosar.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat - referitor la inculpații M.M. și S.S.M. - că situația de fapt din rechizitoriul parchetului a fost corect reținută, iar vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată a fost pe deplin și indubitabil dovedită.

Astfel, în mod constant, în toate fazele procesuale, inculpatul S.S.M. a recunoscut comiterea infracțiunilor - de trafic și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu - precum și participarea coinculpatului M.M. la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc; a relatat amănunțit împrejurările în care l-a cunoscut pe coinculpatul M.M., propunerile formulate de acesta din urmă pentru a câștiga bani din vânzarea unei cantități de heroină, acceptul său urmat de întâlnirile avute cu investigatorul acoperit "P.I." în vederea realizării tranzacției.

Inculpatul S.S.M. a recunoscut că a consumat opium în mai multe rânduri în cursul anului 2004, îndeosebi în locuințele coinculpaților S.M.A. și S.D.K., iar în ce privește infracțiunea de trafic de droguri, recunoașterea acestuia se coroborează cu procesul-verbal de prindere în flagrant, depozițiile martorilor, procesul-verbal de constatare tehnico-științifică a urmelor papilare prezente pe ambalajul drogurilor.

De altfel, în fața tribunalului - în fond după casare - inculpatul și-a menținut toate declarațiile date până la acest moment, solicitând doar a se avea în vedere la individualizarea pedepselor circumstanțele sale personale.

Referitor la participarea inculpatului M.M. la comiterea infracțiunii, tribunalul a reținut că declarațiile coinculpatului S.S.M. se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză (I.F., M.M., B.M.S., L.C. și S.D.), cu listingul convorbirilor telefonice purtate în acea zi de cei doi inculpați, cu interceptarea convorbirii în mediu ambiental.

Martorul M.Y., ospătar al restaurantului, a relatat cu obiectivitate că inculpatul S. a intrat în restaurant și s-a așezat la masa inculpatului M. (poreclit "Ș" - vulturul), masa cu numărul 1, inculpatul M. stând cu spatele la intrare. În momentul apariției în restaurant a cetățeanului turc, care s-a așezat la masa 2 tot cu spatele la intrare și a pus pe scaunul de lângă fereastră o pungă de culoare neagră, inculpatul M. i-a cerut martorului să cheme un taximetru, după care s-a uitat impacientat pe fereastră în așteptarea acestuia. După sosirea taximetrului martorul a observat că inculpatul S., deși nu apucase să mănânce decât două linguri din ciorbă, s-a ridicat de la masă, a luat punga aflată pe scaunul de la masa cetățeanului turc fără a purta vreun dialog, după care s-a urcat în taximetru. Conform martorului, după plecarea inculpatului S., inculpatul M. s-a ridicat de la masă și s-a așezat la masa 2, fără a-i fi adresată o invitație în acest sens, fapt remarcat de martor întrucât obiceiurile orientale nu permit acest lucru decât celor foarte apropiați. Este de remarcat că deși se cunoșteau de mult timp (5 ani după spusele inculpatului M.), cei doi nu s-au salutat la momentul intrării în restaurant, deși restaurantul fiind gol era practic imposibil să nu se observe unul pe celălalt, iar inculpatul M. să nu vadă acea pungă neagră.

Martorul și-a dat seama că inculpatul S. a acționat la îndemnul inculpatului M., împărtășindu-i această bănuială și relatându-i cele întâmplate colegului său B.M.S., iar apoi și patronului. De altfel, martorul a relatat și cearta de a doua zi dintre inculpatul M. și un alt cetățean de origine turcă (de bună seamă că același din ziua precedentă care a ascuns cel de-al doilea kilogram de heroină după țevile de la toaleta restaurantului), ceartă care privea o sumă de bani pe care M. trebuia să o dea turcului referitor la punga din ziua precedentă. A mai relatat martorul că cearta a fost stinsă în urma intervenției cetățeanului turc care adusese punga cu o zi înainte, ceea ce demonstrează fără echivoc legătura dintre cele trei persoane și rolul pe care l-a avut inculpatul M., de organizator al traficului de droguri.

Martora I.F. a relatat că inculpatul M. a fost cel care a comandat taximetrul, aspect recunoscut de acesta, că inculpatul S. a stat la masă cu haina pe el, fapt neobișnuit în opinia martorei, că a plecat fără a termina consumația. Martora a asistat și la disensiunile din ziua următoare dintre inculpat și cetățeanul turc, precum și la împăcarea survenită în urma intervenției turcului din ziua precedentă.

Martorul B.M.S. a arătat că a aflat de la colegul său despre o tranzacție cu o pungă, însă fără a-i fi precizate persoanele între care s-a realizat. Este greu de crezut că martorului nu i s-au descris și aceste persoane, atâta vreme cât M.Y. i-a relatat faptul că a văzut ceva suspect în timpul turei lui și în condițiile în care era vorba de un client fidel al localului.

Martorul L.C. a văzut punga de culoare neagră pe care o deținea inculpatul S. și a arătat că finalul cursei a avut ca punct rondul de la Bucur Obor, dinspre Calea Moșilor.

Această depoziție a fost coroborată cu cea a inculpatului S., precum și cu a inculpatului S.D. care arată ca i-a arătat drogurile înfășurate într-un ambalaj de "F.", i-a povestit anterior că inculpatul M. încearcă să-l atragă în rețeaua de trafic de droguri, iar el i-a răspuns că Ș e un om foarte periculos. Același inculpat a relatat că atunci când intra în biroul inculpatului M., acesta schimba vorba și discuta cu inculpatul S. despre o mașină, însă ulterior a aflat de la S. că discutau despre heroină. De asemenea, martorul a remarcat că inculpatul S. avea un telefon nou și întrucât soția lui i-a spus că a sesizat niște convorbiri ciudate purtate de inculpat, a apelat în lipsa inculpatului S. telefonul soției, pentru a vedea numărul.

Deși inculpatul M. a negat în mod constant contribuția sa la săvârșirea faptei, acreditând ideea că inculpatul S. îl incriminează doar pentru a obține reducerea pedepsei, apărarea sa este contrazisă de întreg probatoriul menționat și chiar de propria atitudine avută în perioada săvârșirii faptei. Nesinceritatea acestuia rezultă chiar din propriile declarații, în care încearcă să prezinte o altfel de realitate.

Deși inițial a susținut că acel cetățean turc, pe nume F., a intrat în restaurant înainte de plecarea inculpatului S., revine ulterior și afirmă că acesta a intrat ulterior plecării lui S., pentru a încerca să înlăture orice legătură între aceste persoane. Invocă faptul că nu a vorbit la telefoanele mobile în incinta restaurantului, deși verificarea ulterioară a acestora confirmă convorbiri nenumărate purtate într-un interval scurt de timp. Apoi, susține că întâlnirea din seara zilei de 26 aprilie 2005 din apropierea locuinței sale a avut ca obiect discuția despre înmatricularea mașinii, ocazie cu care i-a arătat inculpatului S. ce trebuie să facă cu fiecare act în parte, actele mașinii fiind ținute în mână, deși din procesul-verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor video și din fotografiile efectuate cu acea ocazie rezultă că cei doi inculpați nu aveau nimic în mâini, pe durata convorbirii. Mai mult, în cuprinsul aceluiași proces-verbal lucrătorii de poliție remarcă faptul că discuția a fost agitată, iar inculpatul S. arată că doar tangențial au discutat despre mașină.

De altminteri cumpărarea acestei mașini de către inculpatul S. a fost doar un pretext al acelor întâlniri, în condițiile în care acesta nu avea nevoie stringentă de un autoturism și nu avea mijloacele financiare de a-l achita, dovadă în acest sens fiind faptul că plata era garantată de inculpatul S.D.

Atitudinea inculpatului M. din timpul săvârșirii infracțiunii este grăitoare în sensul dovedirii participării acestuia. Inculpatul comandă taximetrul pentru "cărăușul" S., deși acesta nu i-a cerut să o facă; inculpatul S. pleacă fără să-și termine ciorba, aspect care nu i se pare ciudat inculpatului M.; mai mult, pleacă cu un taximetru, deși mașina era parcată în fața restaurantului (apărarea inculpatului M. în sensul că nu avea asigurare de răspundere civilă este puerilă, având în vedere că S. vine și pleacă de la restaurant cu aceiași mașină); inculpatul M. este cel care plătește atât consumația lui S., cât și pe cea a turcului, fiind evidentă poziția lui de "șef al operațiunii. Este de remarcat că inculpatul M. deși afirmă că îl cunoaște de mult timp pe acest turc, fapt dovedit și prin atitudinea familiară de a se așeza la masa acestuia neinvitat, nu face nici un demers pentru a-i dezvălui identitatea așa cum ar fi procedat o persoană care dorește să-și dovedească nevinovăția. Inculpatul nici nu ar fi avut un astfel de interes, având în vedere că în ipoteza depistării acesteia ar fi putut fi strânse mai multe dovezi împotriva sa, inclusiv convorbirile telefonice purtate cu acesta. Similară este situația și în privința celui de-al doilea cetățean turc care a adus și depozitat al doilea kilogram de heroină în spatele țevilor de la baie, persoană care nu a fost văzută de ospătari în prima zi, probabil datorită faptului că se aflau la fumat așa cum explică M.Y., însă descrierea acestuia făcută de inculpatul S. corespunde celor constatate în ziua următoare de martorii M.Y. și I.F.

Inculpatul M. nu poate justifica în nici un fel relația cu inculpatul S., în condițiile în care știa de trecutul infracțional al acestuia, nu aveau legături de prietenie ori de afaceri, singura legătură dintre aceștia fiind cetățenia identică.

Chiar dacă convorbirea purtată între cei doi pe holul parchetului nu conține elemente directe care să-l incrimineze pe inculpatul M., acesta având prezența de spirit de a nu face afirmații care l-ar fi putut compromite, totuși Tribunalul apreciază că poate constitui o probă indirectă a vinovăției acestuia, având în vedere că nu îi reproșează nici un moment inculpatului S. faptul că l-ar fi acuzat pe nedrept, atitudine care ar fi fost firească în situația unei persoane complet străine de cele petrecute în ziua de 24 aprilie 2005.

Este neîndoielnic, din cele prezentate anterior, că preluarea heroinei de la cetățeanul turc de către inculpatul S., s-a făcut la îndemnul și sub atenta coordonare a inculpatului M., care a organizat întâlnirea în localul pe care îl cunoștea foarte bine și cu al cărui patron se afla în relații de prietenie, împrumutându-i frecvent sume consistente de bani, după cum afirmă celălalt asociat, S.A.

În drept, faptele inculpatului S.S.M. constând în aceea că a deținut în repetate rânduri opium în vederea consumului propriu și a dobândit la data de 24 aprilie 2005 cantitatea de 1977,8 grame heroină în vederea vânzării acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin. (1) și (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.

Prin urmare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru acest inculpat din art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, având în vedere că alin. (1) prevede elementele specifice atât laturii obiective, cât și laturii subiective a infracțiunii, iar alin. (2) incriminează doar forma agravată a infracțiunii, fără a conține dispoziții referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii.

Înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. s-a datorat împrejurării că infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu nu se poate săvârși de mai multe persoane împreună.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 695 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului București și a contopit restul rămas neexecutat de 2 ani 11 luni și 11 zile închisoare cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pe cele mai grele.

Astfel stabilite, cele două pedepse rezultante se vor contopi în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară cea mai grea.

Pe durata executării pedepsei s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2005 la 02 februarie 2008.

În drept, fapta inculpatului M.M. constând în aceea că i-a livrat la data de 24 aprilie 2005 inculpatului S.S.M., prin intermediul unor persoane rămase neidentificate, cantitatea de 1977,8 grame heroină în scopul vânzării acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. (în acest caz, circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună își găsește deplină aplicabilitate).

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine nesinceră și necooperantă în procesul penal, perseverent în activitatea legată de operațiuni ilicite cu droguri) și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea unui cuantum peste minimul special prevăzut de lege, în regim de detenție.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2005 la 17 mai 2005.

Referitor la faptele comise de inculpatul S.M.A., tribunalul a constatat dovedită vinovăția acestuia, fără dubiu, doar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 din aceeași lege cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat.

Pentru considerente deja expuse, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii ambelor aliniate ale art. 4 din Legea nr. 143/2000 și înlăturării aplicării circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Împrejurarea că inculpatul a deținut droguri în vederea consumului propriu și și-a pus la dispoziție locuința tolerând consumul ilicit de droguri se probează cu declarațiile de recunoaștere ale acestuia coroborate cu declarațiile coinculpaților S.S.M. și S.D.K.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine indiferentă față de proces - lipsind de la judecată), natura și cantitatea drogurilor și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., tribunalul apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție.

Pe lângă condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă determinată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, pe durata executării făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În ceea ce privește acuzația de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, adusă inculpatului prin rechizitoriul parchetului, tribunalul a constatat că aceasta nu este dovedită indubitabil, neexistând nici o dovadă certă că drogurile (cantitatea de 57,11 grame opium și respectiv 1827,8 grame opium) găsite în locuința inculpatului (chiar într-un lăcaș special amenajat) erau destinate vânzării și aparțineau acestuia.

Astfel, sesizarea "din oficiu" a parchetului a constituit în fapt o delațiune provenită dintr-o sursă rămasă necunoscută, cel mai probabil de la unul din inculpații S. ori S.A., având în vedere că este imposibil ca un organ de cercetare să se sesizeze din oficiu cu privire la o faptă concretă, respectiv al existenței unor cantități de droguri în locașuri anume determinate dintr-o locuință; perchezițiile domiciliare s-au limitat la locurile menționate în sesizare, fără a avea în vedere toate încăperile locuinței; este de neexplicat refuzul organelor de cercetare de a preleva amprente de pe ambalajele în care s-au găsit drogurile, probă care ar fi fost esențială la stabilirea autorului faptei - acest refuz este evidențiat în declarația inculpatului și confirmat de martorul ocular M.D.N.; respectiva fereastră de vizitare nu constituia un locaș construit special pentru a disimula droguri, așa cum relevă martorul anterior, iar faptul că inculpatul a anunțat pe administratorul blocului de acea reparație denotă împrejurarea că nu avea de ce să ascundă acest aspect; inculpatul afirmă în cursul urmăririi penale că nu a efectuat personal reparația ci a aflat de aceasta prin intermediul soției, susținere care chiar dacă nu este confirmată de nicio altă probă, nici nu este contestată de acuzare; inculpații S. și S.D. au avut acces în locuință și în lipsa inculpatului A., primul având cheile locuinței iar cel de-al doilea, chiar dacă nu s-a făcut dovada faptului că deținea cheile, a fost văzut pătrunzând în locuință în lipsa oricărui membru al familiei inculpatului-a se vedea depozițiile martorilor M. și D.; împrejurarea că data expirării produsului ambalajului în care s-au găsit drogurile era foarte apropiată datei la care inculpatul A. s-a întors din Iran, ceea ce chiar dacă nu exclude posibilitatea cumpărării produsului în intervalul 14 - 17 noiembrie 2004, nici nu exclude cu desăvârșire ca acesta să fie cumpărat în perioada 11 - 13 noiembrie 2004 când inculpatul s-a aflat în Iran; nu în ultimul rând este de remarcat faptul că locuința era ocupată de mai multe persoane, aspect dovedit prin aceea că în afara copiilor inculpatului, la percheziție a fost găsită și o persoană de sex feminin care se pare că a locuit o perioadă mai lungă în casa inculpatului.

Toate aceste aspecte arată că inculpatul nu era singura persoană care putea ști de existența acelui locaș și că acesta ar fi posesorul ambelor cantități de droguri găsite în apartamentul său. Evident că principalul suspect a fost proprietarul locuinței, cu atât mai mult cu cât a recunoscut că a consumat opium în locuința sa, fapt întărit și prin depozițiile coinculpaților.

Nu s-a putut observa, pe de altă parte, că urmărirea penală se dispune împotriva inculpatului fără să existe nici un indiciu concret, ci doar o sesizare "din oficiu". Deși este depistat în două zile consecutiv cu cantități importante de droguri în locuință, inculpatul nu este reținut, nu se formulează propunere de arestare preventivă a acestuia (măsură întâlnită în toate situațiile similare) și mai mult, acțiunea penală este pusă în mișcare împotriva sa la șapte luni după descoperirea faptei, ceea ce denotă că și procurorul a avut incertitudini până la momentul sesizării instanței cu privire la vinovăția acestuia.

În sprijinul apărării inculpatului este și atitudinea acestuia ulterioară primei percheziții, în sensul că în aceeași seară îi acuză pe inculpații S. și S.A. de plasarea drogurilor, fapt confirmat în declarațiile inculpaților M. și S. Susținerea faptului că îl întreabă pe inculpatul S. de posibilitatea repetării percheziției este puțin credibilă, având în vedere suspiciunile pe care i le trezea persoana acestuia, cea mai îndreptățită persoană căreia ar fi putut să-i adreseze o astfel de întrebare fiind inculpatul M., având în vedere că era cunoscut ca având legături cu organele de poliție, însă acesta neagă că A. i-ar fi cerut părerea în această privință.

Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea incertitudini cu privire la posesorul drogurilor depistate în apartamentul inculpatului A. Faptul că nu s-au ridicat amprente, spre deosebire de captura găsită asupra inculpatului S. când prelevarea amprentelor a dus la rezultatul scontat, coroborat cu împrejurarea că așa cum am arătat și alte persoane puteau introduce opiumul în locuință, creează un dubiu puternic asupra identității autorului faptei, dubiu care îi profită fără îndoială acuzatului.

Prin urmare, tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Analizând acuzațiile aduse inculpatului S.D.K., tribunalul a constatat dovedită vinovăția inculpatului doar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat.

Pentru considerentele deja expuse, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii ambelor aliniate ale art. 4 din Legea nr. 143/2000 și înlăturării aplicării circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, iar pentru infracțiunea de tentativă la scoaterea din țară a drogurilor de mare risc - recunoscută ca și faptă - a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, tribunalul a constatat că aceasta se dovedește cu declarațiile inițiale ale inculpatului și ale coinculpaților S.S.M. și S.M.A. coroborate și cu declarația martorului A.R.P.; împrejurarea că opiumul s-a consumat înainte de a fi depistat în locuința inculpatului nu demontează probatoriul din care rezultă că în locuința inculpatului s-au consumat droguri de mai multe persoane împreună, inculpatul tolerând acest fapt.

Referitor la apărarea inculpaților acuzați de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri, în sensul ca acestea nu ar fi accesibile publicului, tribunalul a înlăturat-o reținând că locuința devine accesibilă publicului când se reunesc mai multe persoane care datorita naturii relațiilor dintre ele fac ca aceasta reuniune să nu aibă caracter de familie.

În plus, rezultatul săvârșirii infracțiunii s-a produs față de două sau mai multe persoane, astfel că locul ce în sine nu era accesibil publicului să întrunească cerințele textului incriminator devenind deschis publicului.

În încadrările juridice menționate s-a reținut și art. 19 din Legea nr. 682/2002, inculpatul cooperând și ajutând la prinderea, identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și menționată mai sus, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reținând că fapta inculpatului care la data de 07 noiembrie 2004 a încercat să scoată din țară cantitatea de 9,71 grame heroină - cantitate cu care a fost depistat în incinta aeroportului Henri Coandă - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nu ale art. 4 alin. (2) din aceeași lege.

În primul rând, deținerea de droguri în vederea consumului propriu este ilegală pe teritoriul României așa încât nu poate fi acceptată ideea apărării că trecerea peste frontieră a drogurilor destinate consumului propriu este absorbită în conținutul acestei infracțiuni.

Mai mult, textul de lege care incriminează introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor nu face nici o distincție dacă acestea sunt destinate vânzării, consumului propriu sau oricărei alte operațiuni cu droguri, prevăzând imperativ și clar că în oricare dintre aceste situații este interzisă "introducerea sau scoaterea din țară, fără drept".

Această faptă a fost recunoscută de inculpat, declarațiile sale coroborându-se cu procesul-verbal de prindere în flagrant și cu declarația martorului asistent T.D.

Pe lângă pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 5 și art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, tribunalul a aplicat și pedepse complementare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe perioade determinate după executarea pedepselor principale.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal), natura și cantitatea drogurilor și toate celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., tribunalul apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, inclusiv pedeapsa complementară cea mai grea.

Pe durata executării pedepsei s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În ceea ce privește acuzația de trafic de droguri de mare risc, respectiv dobândirea de către acesta a cantității de 700 grame opium în vara anului 2004 de la martorul A.R.P., tribunalul a constatat că nu există probe certe care să conducă la concluzia neechivocă a existenței faptei, așa încât se va dispune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, singura probă directă o constituie depoziția martorului menționat, care ar fi transportat respectiva cantitate de droguri din Iran și pe care i-ar fi înmânat-o inculpatului în parcarea V. de lângă autostrada București - Pitești. Această faptă, negată de inculpat, nu s-a coroborat decât cu probe indirecte și neconcludente, respectiv declarațiile inculpaților S.M.A. și S.S.M. care arată că știu despre această tranzacție, la care inculpatul S.D. ar fi fost înșelat cu 300 grame opium. Or aceste declarații nu pot fi concludente atâta vreme cât nu au văzut obiectul tranzacției, infracțiunea nu a fost flagrantă, drogurile nu au fost descoperite spre a fi analizate și a constata materia primă a acestora. În atare condiții, s-a apreciat că doar declarația martorului A.R.P. nu este suficientă pentru dovedirea infracțiunii, nemaivorbind de faptul că depoziția martorei S.D., soția inculpatului, dată în cursul urmăririi penale, urmează a fi înlăturată având în vedere că nu există dovada faptului că acesteia i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 80 alin. (2) C. proc. pen. organele judiciare au îndatorirea să aducă la cunoștință, persoanelor care nu sunt obligate să depună ca martori, acest drept, ori simpla semnătură a martorei ulterioară formulei jurământului nu certifică că acesteia i-au fost aduse efectiv la cunoștință dispozițiile menționate, chiar dacă sunt inserate în tipizatul declarației de martor.

În aceste condiții nu poate fi pronunțată o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, doar pe declarațiile unor persoane care susțin că la un moment dat cineva a dobândit un anume drog, în lipsa găsirii drogului și a determinării naturii acestuia pe baza analizelor de laborator. Insuficiența probatorie a acestei fapte este cu atât mai pregnantă în cazul celorlalte două acuzații referitoare la traficul de droguri, respectiv la cumpărarea a câte 2 kg de opium de la numitul M.S. în perioada iunie - iulie 2004 și respectiv 23 august - 23 septembrie 2004, cu excepția declarației martorului A.R.P. nemaifiind administrată nicio probă care să susțină existența acestor infracțiuni.

În fine, în ce privește acuzația adusă inculpatului de instigare la introducerea în țară de droguri de mare risc, tribunalul a pronunțat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen. rap. la art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, apărarea lui în sensul că el a anunțat organele de poliție despre transportul de opium (3,8 kg) în ziua de 27 decembrie 2004, că tot el a arătat polițiștilor bidonul de ulei în care a fost descoperit opiumul - cum a declarat și în fața tribunalului, în fond după casare - coro