ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 februarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art.

300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților: P.D., P.Ș.C., B.I.,

B.S., R.V., M.J. și V.A., toți inculpații în prezent deținuți în Penitenciarul Galați.

În baza

art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive

a inculpaților S.D., T.A, G.O. și I.G.C, toți inculpații în prezent deținuți în

Penitenciarul Galați, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

- respectiv, municipiul Galați, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Conform

art. 145 alin. (1

1

)

C. proc. pen., pe durata obligării de a

nu părăsi localitatea s-a impus inculpaților respectarea următoarele obligații:

- să se prezinte

la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte

la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția Municipiului Galați -

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte

ori este chemat;

- să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

S-a atras atenția

inculpaților S.D., T.A., G.O. și I.G.C., că în cazul încălcării, cu rea-credință,

a obligațiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi

înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpaților S.D., T.A., G.O. și I.G.C. de sub puterea

mandatelor de arestare preventivă emise în cauză, dacă nu sunt arestați în altă

cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 297 din

8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8235/121/2009 inculpații

au fost condamnați după cum urmează:

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

I.G.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani

și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

M.J. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare

la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza.

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținută la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe aceeași inculpată la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei

G.O. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare

la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținută la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe aceeași inculpată la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei

T.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare

la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

B.I. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani și

6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

S.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani și

6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

V.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și

4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

P.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 17 ani și

9 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

B.S. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani și

10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei

închisorii.

prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

R.V. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani și

10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei

închisorii.

11. P.Ș.C.,

în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 37 lit. a) C. pen.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului

P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani

și 8 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza

art. 85 alin. (1) C. pen. anulează suspendările condiționate pentru pedepsele de:

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), 3, 4 C. pen., aplicată prin sentința

penală 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală

570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați și prin decizia penală 298 din

31 mai 2007 a Curții de Apel Galați, inculpatului P.Ș.C.;

- 2 ani și 6

luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., modificat prin Legea 161/2003 și devenit

art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 rep., aplicată prin sentința penală 586 din

06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 13 iunie 2007 prin decizia penală

331 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, inculpatului P.Ș.C.

În baza

art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen.,

a contopit pedepsele de 3 ani închisoare din sentința penală 132/2006 a Judecătoriei

Galați, 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului

prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de

5 ani din sentința penală 586/2006 a Judecătoriei Tecuci, în ceea ce-l privește

pe inculpatul P.Ș.C.

A aplicat inculpatului

P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și

4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului

prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de

5 ani, din care se deduce durata reținerii de 24 ore din 17 aprilie 2002 din sentința

penală 132/2006 a Judecătoriei Galați.

În baza

art. 39 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3)

C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de prezenta cauză, de 18 ani și 8 luni

închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1), lit. a), teza

II,

b),

c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani, cu pedeapsa rezultantă menționată anterior de

3 ani și 4 luni închisoare din care se deduce durata reținerii de 24 ore din 17

aprilie 2002 din sentința penală 132/2006 a Judecătoriei Galați la care se adaugă

pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C.

pen. în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

S-a aplicat

inculpatului P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 18 ani și 8 luni închisoare

sporită la 18 ani și 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după

executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind pedeapsa rezultantă finală.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale 586 din 06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci,

definitivă prin decizia penală 3311 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Galați și

ale sentinței penale 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă

prin decizia penală 570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați și decizia penală

298 din 31 mai 2007 a Curții de Apel Galați.

o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat

pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după

executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen.

În baza

art. 39 alin. (1) în ref. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. prin sentința penală

1414 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, modificată prin decizia penală

237 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală

204 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Galați, cu pedeapsa principală de 15 ani

închisoare și cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă

de 8 ani, aplicate aceluiași inculpat în prezenta cauză pentru infracțiunea de înșelăciune.

S-a aplicat

inculpatului M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani închisoare sporită

la 15 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa

principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicate prin prezenta

hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa rezultantă menționată anterior, respectiv

15 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.

A aplicat inculpatului

M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani și 6 luni închisoare sporită la

16 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea,

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani,

pedeapsă rezultantă finală.

S-a dedus din

pedeapsa principală finală de 16 ani și 6 luni închisoare perioada executată de

inculpatul M.A. de la 01 aprilie 2009 la 27 aprilie 2010.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpații I.G.C., M.J., G.O.,

T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S., R.V., P.Ș.C., M.A., pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

II,

b), c) C. pen.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele principale finale aplicate inculpaților,

duratele de reținere și arestare preventivă după cum urmează:

- de la 11

iunie 2009, ora 02

10

și până la zi, pentru inculpatul I.G.C.;

- de la 11

iunie 2009, ora 04

15

și până la zi, pentru inculpatul M.J.;

- de la 11

iunie 2009, ora 00

00

și până la zi, pentru inculpata G.O.;

- de la 10

iunie 2009, ora 22

35

și până la zi, pentru inculpata T.A.;

- de la 11

iunie 2009, ora 02

45

și până la zi, pentru inculpatul B.I.;

- de la 11

iunie 2009, ora 01

15

și până la zi, pentru inculpatul V.A.;

- de la 11

iunie 2009, ora 05 și până la zi, pentru inculpatul P.D.;

- de la 11

iunie 2009, ora 00

40

și până la zi, pentru inculpatul B.S.;

- de la 11

iunie 2009, ora 04

55

și până la zi, pentru inculpatul P.Ș.C.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului R.V.

durata arestării preventive a acestuia de la 19 iulie 2010 și până la zi.

În baza

art. 18 din Legea 302/2004 s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului

S.D. durata arestării provizorii a acestuia din Italia de la 25 iulie 2010 la 22

octombrie 2010, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din aceeași pedeapsă principală

finală aplicată inculpatului S.D., durata arestării preventive din România a acestuia,

de la 22 octombrie 2010 la zi.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive pentru

fiecare dintre inculpații l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S.,

R.V. și P.Ș.C.

Împotriva acestei

sentințe penale inculpații au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel Galați sub nr. 703/121/2011.

Prin încheierea

de ședință din 19 octombrie 2011 Curtea a constatat că probatoriul administrat atât

în cursul urmăririi penale cât și cel administrat nemijlocit în fața instanței de

fond, a justificat bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele penale

deduse judecății, iar datele care circumstanțiază faptele (de o gravitate deosebită),

au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a

inculpaților a prezentat pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind periclitată

și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa

unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Cu toate aceste,

Curtea a observat însă că procedura derulată față de inculpații l.G.C., M.J., G.O.,

T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. și P.Ș.C. durează de 2 ani, 4 luni și 8 zile de la

momentul punerii sub acuzare și până la data de 19 octombrie 2011, fără ca în cauză

să existe indicii că inculpații sau autoritățile judiciare ar fi răspunzătoare de

mersul greoi al procesului, împrejurare în care Curtea a apreciat că durata procedurilor

este excesivă și că deci nu satisface cerința termenului rezonabil consacrat în

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană (cauza Slezevicius c. Lituania - hotărârea

din 13 noiembrie 2001).

Or, caracterul

rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor

stabilite prin jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza Slezevicius c. Lituania,

cauza Tudorache c. România) în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea

dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților.

La art. 6 parag.

1 din Convenția europeană se stipulează că „Orice persoană are dreptul la judecarea

în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către

o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa (...)".

În acest context,

Curtea, reținând că în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă

la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen., a constatat că

temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până la data de 19

octombrie 2011 a măsurii arestării preventive luată față de inculpații l.G.C., M.J.,

G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. și P.Ș.C., s-au schimbat.

Cum situația

inculpaților S.D. și R.V. nu putea fi disociată de cea a celorlalți inculpați, chiar

dacă au fost arestați mai târziu, s-a constatat că și pentru aceștia temeiurile

avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până la data de 19 octombrie 2011

a măsurii arestării preventive, s-au schimbat.

Pentru toate

aceste motive, Curtea a dispus, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2011,

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara

în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145

1

C. proc.

pen. în referire la art. 145 alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen. pentru

toți inculpații.

Prin decizia

penală nr. 3812 din 26 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8493/1/2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de DIICOT - Serviciul

Teritorial Galați, a casat în parte încheierea de ședință din 19 octombrie 2011

și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

De asemenea,

prin decizia penală nr. 4366 din 28 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul penal

nr. 703/44/2011/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondate

recursurile declarate de inculpații I.G.C., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S.,

P.Ș.C., S.D. și R.V. împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2011 pronunțată

în Dosarul nr. 703/44/2011 al Curții de Apel Galați, prin care, cu respectarea deciziei

nr. 3812 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța

de apel a menținut starea de arest a inculpaților, în condițiile art. 300 C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Deși argumentele

care au stat la baza acestor soluții nu s-au materializat până la acest moment (7

februarie 2012) într-o motivare, Curtea a apreciat că instanța supremă a constatat

că durata procedurilor nu este excesivă și că deci satisface cerința termenului

rezonabil consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană.

Așa fiind, procedând

la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și constatând că

nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri

prevăzute în art. 148 C. proc. pen. și cum cele avute în vedere la luarea măsurii

preventive față de inculpații M.J., B.I., V.A., P.D., B.S., P.Ș.C. și R.V., nu s-au

schimbat, Curtea va menține starea de arest a acestor inculpați, în condițiile

art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen.

În ce îi privește

pe inculpații I.G.C., G.O., T.A. și S.D., Curtea a reținut că aceștia au înțeles

să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., fiind întrunite

condițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reținute

în sarcina lor prin actul de acuzare și însușind-și probele administrate în cursul

urmăririi penale.

În acest context,

Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menținerea

succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă

luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile

care au determinat luarea măsurii.

Ținând cont

că măsura arestării preventive, ca de altfel și celelalte măsuri preventive sunt

subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea

penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

S-a arătat că

față de condițiile date, cei patru inculpați nu au cum să afecteze buna desfășurare

a procesului penal și nu există nicio dovadă sau indiciu, că aceștia s-ar putea

sustrage de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse.

De asemenea,

având în vedere că, Curtea de la Strasbourg a stabilit cu valoare de principiu că

atunci când sunt chemate să statueze cu privire la detenția preventivă a unei persoane,

instanțele naționale au obligația să verifice dacă nu este posibil să se recurgă

la alte măsuri prin care să se asigure buna desfășurare a procesului (cauza Jaworski

c.Polonia -hotărârea din 28.03.2006), reținând că privarea de libertate a unei persoane

este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri,

mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes

personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa c. Polonia - hotărârea

din 4 aprilie 2000), cu alte cuvinte doar atunci când interesul public, în ciuda

prezumției de nevinovăție, poate cântări mai greu decât dreptul la libertate.

Totodată, ținând

cont că practica recentă a instanței europene demonstrează o aplicare constantă

a acestui principiu, Curtea de la Strasbourg reiterând (cauza Calmanovici c. României,

cauza Scundeanu c. României) că autoritățile naționale trebuie să prezinte fapte

concrete din care să rezulte riscul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate

a acuzatului, să examineze circumstanțele personale ale acestuia și să ia în calcul

posibilitatea aplicării unor măsuri alternative neprivative de libertate.

S-a apreciat

de instanța de apel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

s-au schimbat și s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri preventive este cea

mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporțională cu nevoile

concrete ale procesului penal, față de inculpații I.G.C., G.O., T.A. și S.D., asigurându-se

suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru

eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul V.A.

Ministerul Public

a criticat hotărârea prin aceea că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării

preventive a inculpaților l.G.C., G.O., T.A. și S.D. cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive nu s-au schimbat și nu au fost analizate în mod temeinic de

către instanța de apel.

Inculpatul V.A.

a criticat hotărârea prin aceea că în mod greșit nu s-a dispus revocarea măsurii

arestării preventive a acestuia, întrucât s-a depășit perioada rezonabilă de arest

preventiv, iar la acest moment procesual nu mai poate influența probele dosarului.

Recursurile

nu sunt fondate.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul V.A., a fost trimis în judecată

și condamnat prin sentința penală nr. 297 din 8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul

Galați la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și 4 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., fiind arestat preventiv de la data de 11 iunie 2009.

Procedând la

verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului V.A.,

instanța de apel a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere

la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente sau aspecte

noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen.

Având în vedere

probatoriul administrat în cauză și existența unei hotărâri de condamnare, chiar

nedefinitivă, există bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor pentru

care este cercetat, gravitatea deosebită a acestora duc la concluzia că lăsarea

lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar față de complexitatea

cauzei și de numărul mare de inculpați, perioada rezonabilă de arest preventiv nu

a fost depășită, simpla scurgere a timpului nefiind suficientă pentru atenuarea

pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate.

În acest context,

Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai

un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Apreciind că

față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea

măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare

menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene

a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală.

Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există

motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a împiedica

să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice,

a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului

penal.

În ce privește

pe inculpații, I.G.C., G.O., T.A. și S.D., Înalta Curte constată că instanța de

apel a apreciat în mod just că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a acestora s-au schimbat și s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri

preventive nu impietează asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Având în vedere

poziția de recunoaștere a inculpaților, care au înțeles să se prevaleze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., se poate aprecia că temeiurile avute în vedere

la luarea și menținerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat,

în cauză fiind incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit

cărora măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă.

În raport cu

art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României,

măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există

motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a

se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel

apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul

social potențial se apreciază și în raport cu reacția opiniei publice, rezonanța

faptelor de care sunt învinuiți inculpații, dar și de comportamentul inculpaților.

Având în vedere

activitatea infracțională a inculpaților, perioada de arest preventiv de până acum,

circumstanțele personale ale acestora și poziția lor procesuală, împrejurarea că

nu sunt date din care să rezulte că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească,

de la executarea pedepsei sau săvârșirea de noi infracțiuni, în opinia Înaltei

Curți, există temeiuri suficiente de natură a se aprecia că aceștia pot fi cercetați

în continuare în stare de libertate, măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind

suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc.

pen.

Față de cele

menționate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul

V.A. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. urmează a fi respinse.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Galați și inculpatul V.A. împotriva

încheierii din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011.

Obligă recurentul

inculpat V.A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 10 februarie 2012.