Decizia nr. 363/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 8235/121/2009 — recurs

I.G.C., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului I.G.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

M.J., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului M.J. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

G.O., în prezent deținută la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei G.O. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

T.A., în prezent deținută la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei T.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

B.I., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

S.D., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului S.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.

V.A., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului V.A. pedeapsa principală cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

P.D., în prezent deținut la Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului P.D. pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 17 ani și 9 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

B.S., în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului B.S. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani și 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

R.V., în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului R.V. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani și 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii.

P.Ș.C., în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani și 8 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anulează suspendările condiționate pentru pedepsele de: - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), 3, 4 C. pen., aplicată prin sentința penală 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală 570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați și prin decizia penală 298 din 31 mai 2007 a Curții de Apel Galați, inculpatului P.Ș.C.; - 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen., modificat prin Legea 161/2003 și devenit art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 rep., aplicată prin sentința penală 586 din 06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 13 iunie 2007 prin decizia penală 331 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, inculpatului P.Ș.C. În baza art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare din sentința penală 132/2006 a Judecătoriei Galați, 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de 5 ani din sentința penală 586/2006 a Judecătoriei Tecuci, în ceea ce-l privește pe inculpatul P.Ș.C. A aplicat inculpatului P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o durată de 5 ani, din care se deduce durata reținerii de 24 ore din 17 aprilie 2002 din sentința penală 132/2006 a Judecătoriei Galați. În baza art. 39 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultantă de prezenta cauză, de 18 ani și 8 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani, cu pedeapsa rezultantă menționată anterior de 3 ani și 4 luni închisoare din care se deduce durata reținerii de 24 ore din 17 aprilie 2002 din sentința penală 132/2006 a Judecătoriei Galați la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. în referire la art. 65 alin. (2) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. S-a aplicat inculpatului P.Ș.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 18 ani și 8 luni închisoare sporită la 18 ani și 10 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 9 ani după executarea pedepsei închisorii, aceasta fiind pedeapsa rezultantă finală. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale 586 din 06 iunie 2006 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin decizia penală 3311 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Galați și ale sentinței penale 132 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală 570 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Galați și decizia penală 298 din 31 mai 2007 a Curții de Apel Galați.

M.A., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) în ref. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. prin sentința penală 1414 din 16 septembrie 2008 a Judecătoriei Brăila, modificată prin decizia penală 237 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală 204 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Galați, cu pedeapsa principală de 15 ani închisoare și cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, aplicate aceluiași inculpat în prezenta cauză pentru infracțiunea de înșelăciune. S-a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani închisoare sporită la 15 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicate prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa rezultantă menționată anterior, respectiv 15 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani. A aplicat inculpatului M.A. pedeapsa principală cea mai grea de 15 ani și 6 luni închisoare sporită la 16 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă rezultantă finală. S-a dedus din pedeapsa principală finală de 16 ani și 6 luni închisoare perioada executată de inculpatul M.A. de la 01 aprilie 2009 la 27 aprilie 2010. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpații I.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S., R.V., P.Ș.C., M.A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele principale finale aplicate inculpaților, duratele de reținere și arestare preventivă după cum urmează: - de la 11 iunie 2009, ora 02 10 și până la zi, pentru inculpatul I.G.C.; - de la 11 iunie 2009, ora 04 15 și până la zi, pentru inculpatul M.J.; - de la 11 iunie 2009, ora 00 00 și până la zi, pentru inculpata G.O.; - de la 10 iunie 2009, ora 22 35 și până la zi, pentru inculpata T.A.; - de la 11 iunie 2009, ora 02 45 și până la zi, pentru inculpatul B.I.; - de la 11 iunie 2009, ora 01 15 și până la zi, pentru inculpatul V.A.; - de la 11 iunie 2009, ora 05 și până la zi, pentru inculpatul P.D.; - de la 11 iunie 2009, ora 00 40 și până la zi, pentru inculpatul B.S.; - de la 11 iunie 2009, ora 04 55 și până la zi, pentru inculpatul P.Ș.C. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului R.V. durata arestării preventive a acestuia de la 19 iulie 2010 și până la zi. În baza art. 18 din Legea 302/2004 s-a dedus din pedeapsa principală finală aplicată inculpatului S.D. durata arestării provizorii a acestuia din Italia de la 25 iulie 2010 la 22 octombrie 2010, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din aceeași pedeapsă principală finală aplicată inculpatului S.D., durata arestării preventive din România a acestuia, de la 22 octombrie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive pentru fiecare dintre inculpații l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., S.D., V.A., P.D., B.S., R.V. și P.Ș.C. Împotriva acestei sentințe penale inculpații au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 703/121/2011. Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2011 Curtea a constatat că probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cel administrat nemijlocit în fața instanței de fond, a justificat bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele penale deduse judecății, iar datele care circumstanțiază faptele (de o gravitate deosebită), au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a inculpaților a prezentat pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Cu toate aceste, Curtea a observat însă că procedura derulată față de inculpații l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. și P.Ș.C. durează de 2 ani, 4 luni și 8 zile de la momentul punerii sub acuzare și până la data de 19 octombrie 2011, fără ca în cauză să existe indicii că inculpații sau autoritățile judiciare ar fi răspunzătoare de mersul greoi al procesului, împrejurare în care Curtea a apreciat că durata procedurilor este excesivă și că deci nu satisface cerința termenului rezonabil consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană (cauza Slezevicius c. Lituania - hotărârea din 13 noiembrie 2001). Or, caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor stabilite prin jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza Slezevicius c. Lituania, cauza Tudorache c. România) în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților. La art. 6 parag. 1 din Convenția europeană se stipulează că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa (...)". În acest context, Curtea, reținând că în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen., a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până la data de 19 octombrie 2011 a măsurii arestării preventive luată față de inculpații l.G.C., M.J., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S. și P.Ș.C., s-au schimbat. Cum situația inculpaților S.D. și R.V. nu putea fi disociată de cea a celorlalți inculpați, chiar dacă au fost arestați mai târziu, s-a constatat că și pentru aceștia temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până la data de 19 octombrie 2011 a măsurii arestării preventive, s-au schimbat. Pentru toate aceste motive, Curtea a dispus, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2011, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 1 C. proc. pen. în referire la art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen. pentru toți inculpații. Prin decizia penală nr. 3812 din 26 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 8493/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, a casat în parte încheierea de ședință din 19 octombrie 2011 și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților. De asemenea, prin decizia penală nr. 4366 din 28 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul penal nr. 703/44/2011/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.G.C., G.O., T.A., B.I., V.A., P.D., B.S., P.Ș.C., S.D. și R.V. împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011 al Curții de Apel Galați, prin care, cu respectarea deciziei nr. 3812 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpaților, în condițiile art. 300 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Deși argumentele care au stat la baza acestor soluții nu s-au materializat până la acest moment (7 februarie 2012) într-o motivare, Curtea a apreciat că instanța supremă a constatat că durata procedurilor nu este excesivă și că deci satisface cerința termenului rezonabil consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană. Așa fiind, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și constatând că nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen. și cum cele avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpații M.J., B.I., V.A., P.D., B.S., P.Ș.C. și R.V., nu s-au schimbat, Curtea va menține starea de arest a acestor inculpați, în condițiile art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. În ce îi privește pe inculpații I.G.C., G.O., T.A. și S.D., Curtea a reținut că aceștia au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., fiind întrunite condițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de acuzare și însușind-și probele administrate în cursul urmăririi penale. În acest context, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menținerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ținând cont că măsura arestării preventive, ca de altfel și celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. S-a arătat că față de condițiile date, cei patru inculpați nu au cum să afecteze buna desfășurare a procesului penal și nu există nicio dovadă sau indiciu, că aceștia s-ar putea sustrage de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse. De asemenea, având în vedere că, Curtea de la Strasbourg a stabilit cu valoare de principiu că atunci când sunt chemate să statueze cu privire la detenția preventivă a unei persoane, instanțele naționale au obligația să verifice dacă nu este posibil să se recurgă la alte măsuri prin care să se asigure buna desfășurare a procesului (cauza Jaworski c.Polonia -hotărârea din 28.03.2006), reținând că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa c. Polonia - hotărârea din 4 aprilie 2000), cu alte cuvinte doar atunci când interesul public, în ciuda prezumției de nevinovăție, poate cântări mai greu decât dreptul la libertate. Totodată, ținând cont că practica recentă a instanței europene demonstrează o aplicare constantă a acestui principiu, Curtea de la Strasbourg reiterând (cauza Calmanovici c. României, cauza Scundeanu c. României) că autoritățile naționale trebuie să prezinte fapte concrete din care să rezulte riscul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acuzatului, să examineze circumstanțele personale ale acestuia și să ia în calcul posibilitatea aplicării unor măsuri alternative neprivative de libertate. S-a apreciat de instanța de apel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri preventive este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment, fiind proporțională cu nevoile concrete ale procesului penal, față de inculpații I.G.C., G.O., T.A. și S.D., asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul V.A. Ministerul Public a criticat hotărârea prin aceea că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților l.G.C., G.O., T.A. și S.D. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au fost analizate în mod temeinic de către instanța de apel. Inculpatul V.A. a criticat hotărârea prin aceea că în mod greșit nu s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, întrucât s-a depășit perioada rezonabilă de arest preventiv, iar la acest moment procesual nu mai poate influența probele dosarului. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul V.A., a fost trimis în judecată și condamnat prin sentința penală nr. 297 din 8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind arestat preventiv de la data de 11 iunie 2009. Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului V.A., instanța de apel a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art. 148 C. proc. pen. Având în vedere probatoriul administrat în cauză și existența unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă, există bănuiala legitimă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, gravitatea deosebită a acestora duc la concluzia că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar față de complexitatea cauzei și de numărul mare de inculpați, perioada rezonabilă de arest preventiv nu a fost depășită, simpla scurgere a timpului nefiind suficientă pentru atenuarea pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în libertate. În acest context, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal. Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În ce privește pe inculpații, I.G.C., G.O., T.A. și S.D., Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod just că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora s-au schimbat și s-a constatat că înlocuirea acestei măsuri preventive nu impietează asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal. Având în vedere poziția de recunoaștere a inculpaților, care au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., se poate aprecia că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă. În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În speță, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu reacția opiniei publice, rezonanța faptelor de care sunt învinuiți inculpații, dar și de comportamentul inculpaților. Având în vedere activitatea infracțională a inculpaților, perioada de arest preventiv de până acum, circumstanțele personale ale acestora și poziția lor procesuală, împrejurarea că nu sunt date din care să rezulte că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, de la executarea pedepsei sau săvârșirea de noi infracțiuni, în opinia Înaltei Curți, există temeiuri suficiente de natură a se aprecia că aceștia pot fi cercetați în continuare în stare de libertate, măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul V.A. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.