ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4216/2012

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012 în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv, a inculpaților: B.M., P.E., V.T. și M.S.L. În temeiul art. 139 alin. (1) raportat la art. 145 1 C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații: B.M., P.E., V.T. și M.S.L. În baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 145 1 C. proc. pen.

s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților L.Ș., L.A. și M.C. cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea Curții de Apel lași. În baza art. 145 1 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen., au fost obligați inculpații ca pe durata măsurii, să se supună următoarelor obligații: - să nu depășească limitele teritoriale ale României; - să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; - să se prezinte la Poliția municipiului Galați, jud. Galați, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpaților conform programului de supraveghere și ori de câte ori sunt chemați; - să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea organelor judiciare; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; În baza art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2 2 ) C. proc.

pen. a fost atrasă atenția Inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le revin se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive. Au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații: B.M., M.S.L. și P.E. Deliberând asupra măsurii arestării preventive, Curtea a reținut în cauza de față, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) și lit. f) (pentru toți inculpații) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpat B.M. s-a sustras de la urmărirea, penală, iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care toți inculpații au fost cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acest moment procesual instanța de fond a constatat că, cerințele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) și lit. f) (B.M., P.E., V.T. și M.S.L.) C. proc. pen. se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care există probe temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată. Totodată, s-a reținut că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenței a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind apreciate ca relevante declarațiile/adresele părților vătămate Primăria Municipiului Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C.

SA Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.l., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., - transcrierile convorbirilor telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M. și alți membri ai grupului infracțional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaților, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătorești, expertize judiciare, acte emise de autorități publice locale sau alte entități fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpații, membri ai unor grupuri infracționale și alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfășurat activități frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile.

Raportat la sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, s-a reținut că, din actele cauzei și probatoriul administrat rezultă suficiente date și informații menite a convinge instanța că inculpații ar fi desfășurat activitățile infracționale pentru care au fost trimiși în judecată. Or, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpații fiind acuzați de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând, inclusiv prin numărul participanților, o stare de insecuritate socială, de modalitatea în care acestea au fost comise, s-a apreciat că se justifică pe deplin, temerea că odată puși în libertate, inculpații vor săvârși și alte fapte de același gen.

În egală măsură, s-a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpaților există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacție a autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare negativă a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanșată. Așa fiind, Curtea a constatat că detenția preventivă a inculpaților B.M., P.E., V.T. și M.S.L., este legală, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

De asemenea, constatând că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate cererile inculpaților B.M., P.E., V.T. și M.S.L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive ou obligarea de a nu părăsi țara.

Prin urmare, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, Curtea în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților: B.M., P.E., V.T. și M.S.L. În ce îi privește pe inculpații: L.Ș., L.A. și M.C., Curtea a reținut că aceștia au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., fiind întrunite condițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de acuzare și însușind-și probele administrate în cursul urmăririi penale. În acest context, Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menținerea succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., potrivit cărora măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Prin urmare, apreciind că în condițiile date cei trei inculpați nu au cum să afecteze buna desfășurare a procesului penal și că nu există nicio dovadă, că aceștia s-ar putea sustrage de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145 alin. (1) și alin. (1 1 ) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpații V.T.

și M.S.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2012, sub nr. 7895/1/2012. Susținând oral motivele de recurs apărătorul inculpatului M.S.L. și V.T. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei. Totodată, Înalta Curte reține că, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen. prin raportare la art. 300 2 , în cursul judecății instanța „verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive", iar în cazul în care se constată că „temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" se dispune menținerea arestării preventive.

În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală constată, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații V.T. și M.S.L. subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a acestora, respectiv, faptul că infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordina publică. În speță, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații V.T. și M.S.L. este actual și concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, iar consecința zădărnicirii aflării adevărului subzistă, instanța de recurs reținând în cauză îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Totodată, Înalta Curte constată că probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică sunt aceleași care vin să contureze acuzațiile aduse inculpaților, probe care prin multitudinea și soliditatea lor au aptitudinea de a forma convingerea că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave (date fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului și forma continuată de săvârșire) prezintă un real pericol social, față de care se justifică luarea și menținerea celei mai aspre dintre măsurile preventive. Din această perspectivă Înalta Curte apreciază că impactul pe care l-ar avea punerea în libertate a inculpaților V.T. și M.S.L.

asupra membrilor comunității în condițiile în care aceștia sunt cercetați pentru fapte extrem de grave, intens mediatizate, ar fi profund negativ, putând genera reacții ce ar aduce o atingere gravă sentimentului de securitate colectivă al populației, inclusiv prin subminarea încrederii opiniei publice în reușita combaterii fenomenului infracțional cu atât mai mult cu cât în cauză se poate vorbi despre o formă organizată și gravă de infracționalitate.

Împrejurarea că unele fapte sunt săvârșite în perioada anilor 2006-2007 și că de la acea dată până în prezent nu există date privind comiterea altor infracțiuni de către inculpați nu poate impune concluzia că la acest moment lăsarea inculpaților în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât aceste fapte au ajuns abia acum la cunoștința publicului, astfel încât sentimentul de îngrijorare în rândul colectivități și starea de tensiune socială, de revoltă și reprobare în fața unor asemenea fapte grave sunt de imediată actualitate. Este adevărat că fiecare în parte dintre inculpați prezintă și aspecte care pot fi apreciate ca fiindu-le favorabile, referitoare la situația personală ori familială, însă acestea nu pot contrabalansa celelalte argumente care pledează pentru menținerea lor în stare de deținere.

Conduita procesuală corectă adoptată de inculpatul M.S.L., nu poate conduce la concluzia acesta nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică câtă vreme acuzațiile grave aduse vin să dovedească un cu totul alt profil moral și social al acestora, aparența de persoană onorabile fiind serios zdruncinată de gravitatea faptelor ce fac obiectul cauzei în privința cărora, așa cum s-a arătat, există probe ce conduc la presupunerea rezonabilă privind comiterea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor.

În acest context instanța de recurs reține că importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de inculpații, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, numărul mare de persoane angrenate în activitatea ilicită și apreciază că aceleași temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților. Nu trebuie ignorată nici împrejurarea că menținerea acestei măsuri răspunde și așteptărilor opiniei publice deoarece oprobriul și starea de insecuritate socială pe care asemenea gen de infracțiuni le generează sunt întotdeauna de un grad ridicat.

În cauza dedusă judecății, s-a reținut, totodată, faptul că inculpații V.T. și M.S.L. sunt arestați preventiv din 17 martie 2012, instanța (Curtea de Apel lași) fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 15 noiembrie 2012, constându-se, totodată, că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu este de natură a determina concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile menținerii acesteia, având în vedere, în ansamblu, atât evoluția cercetării judecătorești, cauza aflându-se pe rolul instanței de fond, cât și necesitatea desfășurării în condiții normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim al detenției, care, totodată, răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, durata arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior menționate.

Rezultă, așadar, că lipsirea de libertate - prin menținerea măsurii arestării preventive - se impune luându-se în considerare interesul public ce trebuie protejat cu prioritate și fără încălcarea prezumției de nevinovăție a inculpatului, față de regula respectării libertății individuale, acest interes general al menținerii ordinii sociale și de drept trecând înaintea dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în libertate și justificând privarea sa de libertate. Așa fiind, Înalta Curte constatând că detenția preventivă a inculpaților M.S.L. și V.T., este legală, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 Iit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, apreciază cererile inculpaților ca fiind neîntemeiate, motiv pentru care va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.T.

și M.S.L. împotriva încheierii din 4 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.T. și M.S.L. împotriva încheierii din 4 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2012.