ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4061/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4061/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În baza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4

decembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012 în baza art. 300

2

C. proc. pen.

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest

preventiv, a inculpaților: B.M., P.E., V.T., M.S.L.

În temeiul

art. 139 alin. (1) raportat la art. 145

1

C. proc. pen., au fost

respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații: B.M., P.E., V.T.

și M.S.L.

În baza art.

139 alin. (1) raportat la art. 145

1

C. proc. pen. a dispus

înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților:

1. L.Ș.,

arestat preventiv și deținut in Penitenciarul lași;

preventiv și deținută in Penitenciarul Bacău;

arestată preventiv și deținută în Penitenciarul Bacău, cu măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara, fără încuviințarea Curții de Apel lași.

În baza art. 145

1

alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., au fost obligați

inculpații ca pe durata măsurii, să se supună următoarelor obligații:

- să nu depășească

limitele teritoriale ale României;

- să se prezinte

la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte

la Poliția municipiului Galați, jud. Galați, organ de poliție desemnat cu supravegherea

inculpaților conform programului de supraveghere și ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe

locuința decât cu încuviințarea organelor judiciare;

- să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. a fost atrasă

atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce le

revin se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Au fost respinse

cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații: B.M.,

M.S.L. și P.E.

Deliberând asupra

măsurii arestării preventive Curtea a reținut în cauza de față, temeiurile juridice

care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților le-au constituit

dispozițiile art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) și lit. f) (pentru toți inculpații)

C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpat B.M. s-a sustras

de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care toți

inculpații au fost cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar

lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În acest moment

procesual instanța de fond a constatat că cerințele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul

B.M.) și f) (B.M., P.E., V.T. și M.S.L.) C. proc. pen. se mențin, impunând în continuare

privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care există probe temeinice

și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din

care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care

au fost cercetați și trimiși în judecată.

Totodată, s-a

reținut că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.,

în sensul existenței a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă

că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind

apreciate ca relevante declarațiile/adresele părților vătămate Primăria Municipiului

Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SA Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B.,

G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.l., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului

C.D., transcrierile convorbirilor telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M.

și alți membri ai grupului infracțional, actele sub semnătură privată sau oficiale

ridicate de la domiciliile inculpaților, respectiv înscrisurile notariale, alte

înscrisuri de genul hotărâri judecătorești, expertize judiciare, acte emise de autorități

publice locale sau alte entități fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se

crede că inculpații, membri ai unor grupuri infracționale și alte persoane trimise

în judecată, în această, cauză, au desfășurat activități frauduloase pentru dobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau

juridice vătămate sau a unei sume considerabile.

Raportat la sensul

art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, s-a reținut că, din actele cauzei și probatoriul administrat rezultă

suficiente date și informații menite a convinge instanța că inculpații ar fi desfășurat

activitățile infracționale pentru care au fost trimiși în judecată.

Or, în raport

de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpații fiind acuzați

de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând, inclusiv prin numărul participanților,

o stare de insecuritate socială, de modalitatea în care acestea au fost comise,

s-a apreciat că se justifică pe deplin, temerea că odată puși în libertate, inculpații

vor săvârși și alte fapte de același gen.

În egală măsură,

s-a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpaților există și posibilitatea

apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacție a

autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare negativă

a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă

declanșată.

Așa fiind, Curtea

a constatat că detenția preventivă a inculpaților B.M., P.E., V.T. și M.S.L., este

legală, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute

de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

De asemenea, constatând

că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt

suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având

în vedere și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs

o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv

prin raportare la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice

în promptitudinea și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor

astfel de infracțiuni, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate cererile inculpaților

B.M., P.E., V.T. și M.S.L., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea

de a nu părăsi țara.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, iar privarea de libertate este necesară pentru buna

desfășurare a procesului penal, Curtea în bază art. 300

2

C. proc. pen.

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților:

B.M., P.E., V.T. și M.S.L.

În ce îi privește

pe inculpații: L.Ș., L.A. și M.C., Curtea a reținut că aceștia au înțeles să se

prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., fiind întrunite condițiile

art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina

lor prin actul de acuzare și însușind-și probele administrate în cursul urmăririi

penale.

În acest context,

Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea, respectiv la menținerea

succesivă a măsurii arestării preventive, s-au schimbat, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora măsura preventivă

luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile

care au determinat luarea măsurii.

Prin urmare, apreciind

că în condițiile date cei trei inculpați nu au cum să afecteze buna desfășurare

a procesului penal și că nu există nicio dovadă, că aceștia s-ar putea sustrage

de la judecată sau de la executarea eventualei pedepse, constatând că temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, instanța de

fond a dispus înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a

nu părăsi țara în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 145

alin. (1) și alin. (1

1

) C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial lași și

inculpatul M.S.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 5 decembrie 2012, sub nr. 4767/1/2012/a2.

În susținerea

orală a motivelor de recurs procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii de ședință recurate și, în rejudecare menținerea stării de arest preventiv

a inculpaților L.A., M.C. și L.Ș., în temeiul dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., apreciind că, în raport de activitatea

infracțională reținută în sarcina acestora subzistă temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a acestuia.

Susținând oral

motivele de recurs apărătorul inculpatului M.S.L. a solicitat admiterea recursului,

casarea încheierii de ședință recurate și, în rejudecare admiterea cererii de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Concluziile reprezentantului

Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al

fiecărui au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a

nu mai fi reluate.

Examinând recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial lași, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele

ce se vor arăta:

Subliniind funcționalitatea

măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Totodată,

Înalta Curte reține că, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen. prin raportare la art. 300

2

, în cursul judecății instanța

„verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării

preventive", iar în cazul în care se constată că „temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate" se dispune menținerea arestării preventive.

În ceea ce privește

temeinicia cererilor formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Curtea constată următoarele:

În sarcina inculpatei

L.A. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 289

alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

- art. 289 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, s-a

reținut că: - începând cu anul 2006, a constituit un grup infracțional organizat

împreună cu inculpații B.M., P.E. și T.P., grup la care au aderat și alte persoane,

printre care și inculpata B.M.C., în vedere obținerii de importante beneficii materiale

prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a

proprietății unui număr de 3 imobile pe raza municipiului Galați prin intermediul

unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată

și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de

hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică,

prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro și 160.000 RON.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, prin acțiuni desfășurate în mod repetat,

dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2006, a întocmit

hotărârea arbitrală nr. 59 din 23 mai 2006, ce conținea mențiuni false, prin care

se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra

imobilului situat în Galați, str. O.; a întocmit hotărârea arbitrală nr. 75 din

01 august 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos

dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galați,

b-dul G.C. și a întocmit hotărârea arbitrală nr. 62 din 06 iulie 2006, ce conținea

mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al

făptuitorului T.A.M. asupra imobilului situat în Galați str. C.L.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenție,

pe inculpatul B.M., prin emiterea unei hotărâri arbitrale prin care făptuitorul

M.M.G. a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului Galați, str. O.,

ulterior inducând în eroare persoana vătămată B.A. cu ocazia încheierii contractului

de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.

În sarcina inculpatului

L.Ș. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 23

lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 290

alin. (1) C. pen.,

- art. 25 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În esență, s-a

reținut că: - în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat

constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de

importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și

spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două

imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură

privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea

de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică,

prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod

repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat, în mod repetat,

prin intermediul unor interpuși, imobilul situat în municipiul Galați, b-dul G.C.,

cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de ființe

umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun și

în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul

să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, i-a determinat, cu intenție, pe inculpații

M.S.L. și M.C., să inducă în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului

vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obținută

în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007,

autentificat de B.N.P. „C. și Asociații", producându-le acestora o pagubă în

cuantum de 120.000 RON.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul

de vânzare-cumpărare, pretins încheiat la data de 02 decembrie 2003, între învinuitul

L.Ș. și făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului

situat în Galați, str. B. (actualmente str. C.L.), ce a fost, ulterior, utilizat

la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.

În sarcina inculpatei

M.C. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

- art. 25 C.

pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.,

- art. 26 C.

pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.,

- art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen.

S-a reținut, în

esență că: - în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat

constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de

importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și

spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două

imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură

privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea

de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică,

prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod

repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat, cu intenție,

pe inculpatul L.Ș. să schimbe și să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra

imobilului situat în Galați, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea

infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii

provenienței ilicite a acestuia și în scopul de a-l ajuta să se sustragă de la măsura

de siguranță a confiscării speciale.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, a indus în eroare, asupra calității de liber

de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere

de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate

S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la

data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. și Asociații", producându-le

acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.

- acționând în

cadrul grupului infracțional organizat, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul

A.N. să facă declarații neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la

data de 30 mai 2007, în calitate de martor în dosarul civil nr. 452/233/2007 al

Judecătoriei Galați, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora

acesta a fost întrebat.

În cauză,

Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală

constată, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive față de inculpații L.A., M.C. și L.Ș. subzistă, confirmând

în continuare privarea de libertate a acestora, respectiv, faptul că infracțiunile

deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că

există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru

ordina publică.

În speță, pericolul

concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații L.A., M.C. și L.Ș.

este actual și concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, iar consecința

zădărnicirii aflării adevărului subzistă, instanța de recurs reținând în cauză îndeplinirea

cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Totodată,

Înalta Curte constată că probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică

sunt aceleași care vin să contureze acuzațiile aduse inculpaților, probe care prin

multitudinea și soliditatea lor au aptitudinea de a forma convingerea că persoanele

acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave (date fiind caracterul organizat,

valoarea mare a prejudiciului și forma continuată de săvârșire) prezintă un real

pericol social, față de care se justifică luarea și menținerea celei mai aspre dintre

măsurile preventive.

Din această perspectivă

Înalta Curte apreciază că impactul pe care l-ar avea punerea în libertate a inculpaților

L.A., M.C. și L.Ș. asupra membrilor comunității în condițiile în care aceștia sunt

cercetați pentru fapte extrem de grave, ar fi profund negativ, putând genera reacții

ce ar aduce o atingere gravă sentimentului de securitate colectivă al populației,

inclusiv prin subminarea încrederii opiniei publice în reușita combaterii fenomenului

infracțional cu atât mai mult cu cât în cauză se poate vorbi despre o formă organizată

și gravă de infracționalitate.

Împrejurarea că

unele fapte sunt săvârșite în perioada anilor 2006-2007 și că de la acea dată până

în prezent nu există date privind comiterea altor infracțiuni de către inculpați

nu poate impune concluzia că la acest moment lăsarea inculpaților în libertate nu

ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât aceste fapte

au ajuns abia acum la cunoștința publicului, astfel încât sentimentul de îngrijorare

în rândul colectivități și starea de tensiune socială, de revoltă și reprobare în

fața unor asemenea fapte grave sunt de imediată actualitate.

Este adevărat

că fiecare în parte dintre inculpați prezintă și aspecte care pot fi apreciate ca

fiindu-le favorabile, referitoare la situația personală ori familială, însă acestea

nu pot contrabalansa celelalte argumente care pledează pentru menținerea lor în

stare de deținere.

Lipsa antecedentelor

penale, conduita procesuală corectă adoptată de inculpații L.A., M.C. și L.Ș., argumente

avute în vedere de instanța de fond, care a apreciat astfel că temeiurile avute

în vedere la luarea, respectiv la menținerea succesivă a măsurii arestării preventive,

s-au schimbat, nu pot conduce la concluzia că inculpații L.A., M.C. și L.Ș. sunt

persoane care nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică câtă vreme acuzațiile

grave aduse vin să dovedească un cu totul alt profil moral și social al acestora,

aparența de persoane onorabile fiind serios zdruncinată de gravitatea faptelor ce

fac obiectul cauzei în privința cărora, așa cum s-a arătat, există probe ce conduc

la presupunerea rezonabile privind comiterea de către inculpați a faptelor reținute

în sarcina lor.

Conduita procesuală

corectă manifestată de inculpați până la acest moment reprezintă, de altfel, o obligație

a părții și nu un element care să o evidențieze în mod pozitiv, nefiind o garanție

că atitudinea procesuală se va perpetua, astfel încât procesul penal să se desfășoare

în condiții normale în vederea aflării adevărului.

În acest context

instanța de recurs reține că importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin

activitatea infracțională desfășurată, gravitatea diferențiată dar accentuată a

tuturor faptelor presupus a fi comise, pentru care există motive verosimile care

justifică bănuiala că au fost comise de inculpații, modalitatea și împrejurările

concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse,

numărul mare de persoane angrenate în activitatea ilicită și apreciază că aceleași

temeiuri justifică privarea în continuare de libertate a inculpaților.

Nu trebuie ignorată

nici împrejurarea că menținerea acestei măsuri răspunde și așteptărilor opiniei

publice deoarece oprobriul și starea de insecuritate socială pe care asemenea gen

de infracțiuni le generează sunt întotdeauna de un grad ridicat.

În cauza dedusă

judecății, s-a reținut faptul că inculpații M.C. și L.Ș. sunt arestați preventiv

din 17 martie 2012, iar inculpata L.A. este arestată din data de 28 martie 2012,

instanța (Curtea de Apel lași) fiind sesizată prin rechizitoriu la data de 15

noiembrie 2012, constându-se, totodată, că timpul scurs de la luarea măsurii arestării

preventive nu este de natură a determina concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile

menținerii acesteia, având în vedere, în ansamblu, atât evoluția cercetării judecătorești,

cauza aflându-se pe rolul instanței de fond, cât și necesitatea desfășurării în

condiții normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim

al detenției, care, totodată, răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 5

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

durata arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior

menționate.

Având în vedere

cele învederate, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în

raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Față de considerentele

arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte, urmează

a admite recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial lași, împotriva încheierii de ședință

din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012, privind pe intimații inculpați L.A.,

M.C. și L.Ș., a casa în parte, încheierea recurată numai cu privire la dispoziția

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara referitor

la intimații inculpați L.A., M.C. și L.Ș., dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. va menține măsura

arestării preventive a intimaților inculpați L.A., M.C. și L.Ș.

Examinând recursul

declarat de către inculpatul M.S.L., prin prisma dispozițiilor prevăzute de art.

385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Cu referire la

recursul declarat Înalta Curte reține că potrivit art. 5 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 23 alin. (1) din

Constituția României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la această

regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată prin

Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit

de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în

fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea

de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".

În cauză, așa

cum rezultă din încheierea atacată, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile

de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatului M.S.L. respectiv,

infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol

pentru ordina publică.

În sarcina inculpatului

M.S.L., s-a reținut săvârșirea următoarelor infracțiuni: aderare la un grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, participație improprie

la fals intelectual prevăzută de 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289

alin. (1) C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., constând în aceea că:

- în luna septembrie

2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit din învinuitul B.M.,

P.E., T.P. și L.A. în vederea obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, ce a condus la dobândirea în mod fraudulos a proprietății

unui imobil situat pe în mun. Galați, str. C.L. (fostă str. B.), jud. Galați, folosindu-se

de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri

judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme

cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 160.000

RON, activitatea infracțională fiind următoarea:

- a utilizat la

data de 10 septembrie 2007, sentința judecătorească falsificată, cu nr. 29/CC

din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galați la Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Galați în vederea radierii sechestrului asigurător legal

aplicat asupra imobilului,

- a determinat,

cu intenție lucrătorul de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – J.K.R.

- cu scopul de a radia în mod nelegal din cartea funciară, fără vinovăție, la data

de 11 septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați asupra imobilului,

- a indus în eroare

asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizarea de mijloace

frauduloase - încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești

false - a părților vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. „C. și Asociații",

infracțiuni comise în concurs ideal și real, prev. de art. 33 lit. a) și b) C.

pen.

Aplicând considerațiile

teoretice anterior expuse speței de față se constată că, în mod legal și temeinic

motivat prima instanță, făcând referiri și la dispozițiile art. 5 parag. 1 lit.

c) Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, la

jurisprudența Curții Europene, a apreciat că în raport cu stadiul procesual, subzistă

în continuare condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, deoarece există indiciile

temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul M.S.L. a comis infracțiunile

reținute în sarcina sa, fapte penale de o gravitate excepțională, pentru care inculpatul

a fost cercetat și trimis în judecată.

Examenul efectuat

sub aspectele precizate este deopotrivă, fundamentat pe dispozițiile cuprinse în

normele europene, jurisprudența instanței europene, dar și pe dispozițiile dreptului

intern, fiind analizată problema legitimității detenției prin prisma faptelor despre

care există indicii că au fost comise de către inculpat, a naturii și gravității

lor, stadiului procesual, duratei detenției și persoanei inculpatului.

Instanța de recurs,

în baza propriului examen asupra menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului

M.S.L. dispusă prin încheierea recurată, în raport cu criticile formulate de apărare,

constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului, temeiuri prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f)

C. proc. pen., cu referire la art. 143 și art. 148 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile

art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) din același cod.

Inculpatul M.S.L.

a fost arestat la data de 17 martie 2012 avându-se în vedere ca temei de drept dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen., din probele administrate în cauză rezultând presupunerea

rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, fapte sancționate

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia constituie

un pericol concret pentru ordinea publică.

În speță pericol

pentru ordinea publică rezultă din gravitatea și materialitatea faptelor presupus

a fi comise, modul în care inculpatul M.S.L. a acționat, natura infracțiunilor de

o gravitate sporită, complexitatea cauzei (determinată de împrejurarea că inculpații

au constituit un grup infracțional organizat care a funcționat și a acționat în

mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave), precum și de numărul

mare de părți vătămate, rezonanța socială negativă și valorile sociale însemnate

lezate, Înalta Curte apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Se constată, totodată,

că timpul scurs de la luarea măsurii (17 martie 2012) nu este de natură a determina

concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile menținerii arestării, având în vedere,

în ansamblu, atât evoluția cercetării judecătorești, diligenta autorităților în

asigurarea celerității procedurii, complexitatea cauzei, împrejurarea că cercetarea

judecătorească nu a fost finalizată cât și necesitatea desfășurării în condiții

normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim al detenției,

care, totodată, răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 5 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, durata

arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior menționate.

Rezultă, așadar,

că lipsirea de libertate - prin menținerea măsurii arestării preventive - se impune

luându-se în considerare interesul public ce trebuie protejat cu prioritate și fără

încălcarea prezumției de nevinovăție a inculpatului, față de regula respectării

libertății individuale, acest interes general al menținerii ordinii sociale și de

drept trecând înaintea dreptului persoanei deținute de a fi cercetată în libertate

și justificând privarea sa de libertate.

Așa fiind, Curtea

constatând că detenția preventivă a inculpatului M.S.L., este legală, fiind respectate,

atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag.

1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

apreciază că cererile inculpatului apar ca neîntemeiate, motiv pentru care va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T

- Serviciul Teritorial lași, împotriva încheierii de ședință din 4 decembrie 2012

a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 4767/1/2012, privind pe intimații inculpați L.A., M.C. și L.Ș.

Casează, în parte,

încheierea recurată numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi țara referitor la intimații inculpați L.A.,

M.C. și L.Ș., dispoziție pe care o înlătură.

În baza art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. menține măsura

arestării preventive a intimaților inculpați L.A., M.C. și L.Ș.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii recurate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.S.L., împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurentul

inculpat M.S.L., la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale,

în sumă de câte 25 RON, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații

inculpați L.A., M.C. și L.Ș., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași rămân în

sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 decembrie 2012.