ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4215/2012

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011, au fost respinse cererile formulate de inculpații B.S., B.I., R.V. și V.A., de revocare a măsurii arestării preventive. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. și art. 139 alin. (1) C. proc. pen., au fost admise cererile formulate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 C. proc. pen. a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiesc, respectiv: - mun.

Galați pentru inculpații B.S., B.I., P.D., P.Ș.C. și V.A., - comuna Independența, județ Galați, pentru inculpatul M.J., - comuna Brăhășești, sat Toflea, județ Galați, pentru inculpatul R.V. În baza art. 145 alin. (1 1 ), (1 2 ) C. proc. pen., a fost impusă inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. și art. 145 alin. (1 2 ) lit. c) C. proc. pen., respectiv: a) să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv I.P.J. Galați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) să nu comunice direct sau indirect cu reprezentanții părților vătămate, ceilalți inculpați și martorii din cauză.

În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse, se va lua măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze. Astfel, Curtea a apreciat, cu privire la cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., că, la acest moment procesual, una din condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege s-a schimbat, respectiv aceea potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A. ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică. Analizând oportunitatea menținerii arestului inculpatului prin prisma exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Scundeanu și Jiga din februarie - martie 2010), Curtea a constatat că referirea la pericolul pentru ordinea publică este invocată în cauza de față de o manieră abstractă, prin urmare că nu se bazează pe probe, iar prezumțiile și presupunerile nu sunt rezonabile. La dosar nu există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în prezent lăsarea celor 7 inculpați în libertate, raportat și la faptul că din momentul săvârșirii faptelor reținute în sarcina acestora a trecut o perioadă mare de timp de aproximativ 3 ani și 8 luni.

Instanța de control judiciar a reținut totodată faptul că, conform jurisprudenței, Curtea a dezvoltat 4 motive în baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: - pericolul de fugă din partea acuzatului (Stögmuller c. Autriche, arret du 10 novembre 1969, série A no 9, § 15); - riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice buna administrare a justiției (Wemhoff c. Allemagne, 27 juin 1968, § 14, série A no 7); - ori să comită noi infracțiuni (Matzenetter c. Autriche, arret du 10 novembre 1969, série A no 10, § 9); - existența unui pericol pentru ordinea publică (Letellier c. France, 26 juin 1991, § 51, série A no 207 et Hendriks c. Pays-Bas (déc), no 43701/04, 5 juillet 2007). Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar (Smirnova c. Russie, nos 46133/99 et 48183/99, § 61, CEDH 2003 IX (extraits)).

A raționa în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A., în condițiile descrise mai sus, sau rezonanța faptei în colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia și că nu sunt necesare probe certe aflate la dosarul cauzei, ar însemna ca instanța să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumate nevinovată. Față de aspectele expuse mai sus, Curtea a constatat că în prezenta cauză a trecut o perioadă de aproximativ 3 ani și 8 luni de la momentul săvârșirii faptelor, și o perioadă de aproximativ 3 ani și 6 luni de la arestarea inculpaților, iar conduita ulterioară a inculpaților nu este de natură a demonstra un pericol public.

Respectând exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că nu se mai impune menținerea arestării preventive a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A., atât din perspectiva inexistenței unei stări de pericol pentru ordinea publică, cât și prin raportare la stadiul procedurii. Prin urmare, ținând seama de exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că se impune luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege, neprivativă de libertate, deoarece conduita nonviolentă a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. pe care aceștia înțeleg să o adopte în societate nu prezintă pericol imediat, prin urmare nefiind justificată necesitatea protejării ordinii publice.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 decembrie 2012, sub numărul 7937/1/2012. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor intimaților-inculpați, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc.

pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere, totuși de la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 parag.

1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, se prevede că "se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia". Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată trebuie să se raporteze atât la gravitatea faptei pentru care persoanele sunt cercetate, cât și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N. c. Austriei, Hotărârea din 27 iunie 1968). În ceea ce privește temeinicia cererilor formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, Curtea constată următoarele: inculpații B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare și respectiv sprijinire la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: - au aderat la un grup infracțional organizat constituit de către inculpații P.D., P.Ș.C., B.I., T.A., G.O., S.D. și M.A., în scopul de a obține importante beneficii materiale prin comiterea de înșelăciuni prin emiterea de file cec în numele societății controlate de membrii grupului infracțional - SC O.C. SRL Galați, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, - au ajutat ceilalți membri ai grupului la inducerea în eroare a unui număr de 23 părți vătămate: SC D.C.

SRL București, SC L.I.E. SRL București, SC Z.C. SRL Brăila, SC U. SRL Lunca de Jos (jud. Harghita), SC P. România SRL Arad, SC B.C. SRL Aleșd (județul Bihor), SC M.S.T. SRL Galați, SC F.C.I. SRL Galați, SC F.D. SRL Constanța, SC F.S. SRL Medgidia, SC B.P. SRL Făurei (Brăila), SC T.G.I. SRL Cluj-Napoca, SC D. SRL Câmpina, SC G.P. SRL Otopeni, SC C.N. SRL Pitești, SC I.V.V.C. SRL București, SC E. SRL Târgu Mureș, SC H. SRL Diosod Sălaj, SC G.G. SRL Turda (Cluj), SC S. SA Dej (județul Cluj), SC O. SRL București, SC V.M.T. SRL Hidișel și SC B. SRL Roman, cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, inclusiv prin folosirea de nume și calități false și prin emiterea de file cec fără acoperire, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, membrii grupului infracțional cauzând un prejudiciu în valoare totală de 1.698.688,17 RON, infracțiuni care au impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale, ce formează conceptul de ordine publică.

Punerea în libertate a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A., mărginindu-se la analiza perioadei de timp scurse de la data luării măsurii arestării preventive, fără a avea în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, de părți vătămate ignoră celelalte criterii enumerate în textul de lege, în raport de care trebuie apreciat termenul rezonabil al judecării cauzei. Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest fapt nu trebuie să stânjenească autoritățile în eforturile lor de a administra probe și în desfășurarea procesului penal. În cauză, Înalta Curte, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual-penală, constată că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A., respectiv infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin jurisprudența sa că persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. Rusiei). Pe această linie, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.

În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces - în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în cazul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, legea instituie anumite obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea liberării și arestarea din nou a acestuia. Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni, actele dosarului nu evidențiază date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpaților de a săvârși alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene (prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp) - instanța apreciază că acesta se regăsește în cauză, pentru următoarele considerente: S-a apreciat la momentul arestării că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților este unul real, derivând din natura faptei și gravitatea deosebită a acesteia, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, respectiv a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare relativ la fenomenul corupției.

În cauză, o astfel de tulburare a ordinii publice, cel puțin la acest moment al procedurii derulate împotriva inculpaților - este încă de actualitate, neputându-se susține că dimensiunile acestei tulburări s-ar fi redus, s-ar fi diminuat, așa încât nu se poate ridica nici problema depășirii unui termen rezonabil de detenție. Această tulburare este, deci, încă evidentă și certă, iar fapta care a putut genera o astfel de reacție publică așteaptă o reacție promptă și fermă din partea organelor abilitate, cu atât mai mult cu cât incriminarea faptei în discuție vizează ocrotirea unor relații sociale deosebit de importante. În ce privește perioada de timp scursă de la data arestării inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A., Înalta Curte consideră că aceasta nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă și nici că menținerea în continuare în detenție a inculpaților ar echivala cu executarea anticipată a eventualei pedepse la care aceștia ar putea fi condamnați, raportat la complexitatea cauzei deduse judecății. Argumentele mai sus expuse sunt de natură să ducă la convingerea instanței că, la acest moment procesual, nu este oportună revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și luarea față de aceștia a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, așa cum s-a solicitat. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A. sunt cercetați, gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care se reține în actul de inculpare că s-ar fi acționat, rezonanța socială negativă și valorile sociale însemnate lezate, sentimentul de indignare, frustrare, care s-ar putea crea în rândul colectivității prin cercetarea acestora în stare de libertate pentru astfel de fapte, la un interval de timp relativ scurt de la comiterea acestora. În acest context, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a acestora ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs. Franța). Înalta Curte reține de asemenea că durata excesivă a detenției preventive nu poate fi considerată a fi împlinită, deoarece cauza are un caracter complex și necesită continuarea administrării de probe, elemente care impun la acest moment procesual privarea de libertate a inculpaților B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A. Având în vedere cele învederate, Înalta Curte consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că aceasta este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În speță, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpații B.S., B.I., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. este actual și persistent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.

Față de considerentele arătate, constatând criticile formulate de parchet fondate, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa în totalitate încheierea recurată și în rejudecare va respinge cererile formulate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Încheierii din 5 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011, privind pe intimații-inculpați B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. Casează în totalitate încheierea recurată și, rejudecând: Respinge cererile formulate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Menține starea de arest a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V.

și V.A. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimații-inculpați M.J. și P.D., în sumă de câte 25 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații-inculpați B.S., B.I., P.Ș.C., R.V. și V.A., în sumă de câte 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 19 decembrie 2012. Procesat de GGC - AZ