ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1060/2012

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații B.S.,

B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. împotriva Sentinței penale nr. 297 din 8

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus menținerea

măsurii arestării preventive a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V.,

V.A.

Totodată au fost respinse cererile

formulate de inculpații B.S., M.J., P.D. și V.A., privind înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a se hotăra astfel s-a reținut

că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

S-a mai arătat că măsura arestării

preventive a inculpaților a fost luată în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile

presupus a fi săvârșite de aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare și că

lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

S-a apreciat că pericolul social al unei fapte prevăzute de legea penală

rezultă din atingerea pe care acea faptă a adus-o sau, în mod obiectiv, poate

să o aducă unei valori pe care legea penală o apără. Este vorba așadar, nu numai

de o atingere actuală, efectiv produsă, asupra unei valori ci, mai cu seamă, de

atingeri viitoare, oricând posibile.

Periculozitatea socială a infracțiunii

rezidă, prin urmare, atât în răul pe care fiecare infracțiune îl produce

într-un caz determinat, cât și în perspectivă că, în condiții similare, faptele

de același tip să se repete, să devină un fenomen.

Caracterul social al pericolului

rezultă din împrejurarea că el vizează valori și rânduieli sociale, că faptele

care îl creează tulbură desfășurarea normală a relațiilor statornicite între

membrii societății, că provoacă nemulțumire, teamă și îngrijorare pentru ceea

ce s-a săvârșit și s-ar mai putea comite, prin încălcarea legii penale, în

cadrul colectivității.

Inculpații nu au indicat și nici instanța

nu a identificat vreo probă, din care să reiasă că s-au fi modificat temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpaților.

S-a mai arătat că inculpații au fost

condamnați, în primă instanță, prin Sentința penală nr. 297 din 08 aprilie 2011

a Tribunalului Galați, la pedepse cuprinse între 12 ani și 17 ani închisoare,

hotărâre care, deși nedefinitivă, s-a pronunțat asupra existenței faptelor

imputate inculpaților și asupra vinovăției acestora.

În ceea ce privește caracterul

rezonabil al duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, așa cum a

statuat CEDO, în multiple hotărâri, acesta trebuie calculat în funcție de

complexitatea cauzei, ce este dată, între altele, de numărul mare de inculpați

și de părți vătămate.

Pentru aceleași argumente, au fost

respinse cererile formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi,

respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și cea

de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V.A.

împotriva acestei încheieri,

inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. au declarat, în termen

legal, recurs, solicitând, casarea încheierii și, pe fond revocarea măsurii

arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția

României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci

când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune

sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi

infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului

penal.

Pericolul pentru ordinea publică își

găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în

rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor

infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru

ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, înalta Curte

apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite

faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpații fiind

trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de

constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

Așa fiind, Curtea constată că

protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D.,

P.Ș.C., R.V. și V.A., context în care examinarea cererilor privind înlocuirea

măsurii cu o alta mai puțin restrictivă devine inutilă.

Recursurile declarate învederându-se,

așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A.

Împotriva încheierii din 28 martie

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2012.