ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2012

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 1433/44/2011, investită cu soluționarea

apelurilor declarate, printre alții, de inculpatul P.V.M. împotriva sentinței

penale sentinței penale nr. 756 din 28 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Galați, a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii inculpatului privind

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea și, în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc.

Pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față

de inculpat, dispunând menținerea acesteia.

S-au reținut în

esență următoarele:

Asupra legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații G.I., B.S.,

P.E. și P.V.M.:

Prin sentința penală

nr. 756 din 28 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V.M. la o

pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și, potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării

preventive, de la data de 22 octombrie 2010 până la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, în esență că, începând cu

luna ianuarie 2009, inculpații G.I., B.S., P.E., P.V.M. și P.V. au constituit

un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante beneficii

materiale din săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și, acționând în

cadrul grupului, în cursul lunilor martie - mai 2009, prin acțiuni repetate,

dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia încheierii și

derulării unor convenții comerciale, au indus în eroare pe reprezentanții

legali ai unui număr de 18 părți vătămate - societăți comerciale, prin

folosirea de nume și calități false, inclusiv prin emitere de file C.E.C. fără

acoperire în numele SC S.C. SRL Galați, cauzând un prejudiciu total de

660.146,72 lei.

Împotriva sentinței

penale nr. 756 din 28 octombrie 2011 a Tribunalului Galați au declarat apel

inculpații G.I., B.S., P.E. și P.V.M.

Prin încheierea din

25 noiembrie 2011 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

inculpaților și respingerea cererilor inculpaților P.V.M. și P.E. de a se

constata încetată de drept măsura arestării preventive, precum și cererile

privind înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Această încheiere a

fost atacată cu recurs de inculpații G.I., P.E. și P.V.M., iar prin decizia

penală nr. 4346 din 21 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

s-a dispus respingerea recursurilor promovate de inculpați.

Deliberând asupra

legalității și temeinicie măsurii arestării preventive a inculpaților G.I.,

B.S., P.E. și P.V.M., instanța a constatat că această măsură a fost luată cu

respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. și

că aceste temeiuri subzistă în cauză astfel încât se impune menținerea stării

de arest preventiv a inculpaților.

Raportat la cele mai

sus expuse, instanța a reținut că de la ultima dispoziție de menținerea a

inculpatului în arest preventiv nu au intervenit modificări ale situației de

fapt sau de drept avute în vedere de instanță pentru a se putea dispune

revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate față de inculpat cu o altă

măsură preventivă.

În acest sens a avut

în vedere că faptele de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul sunt deosebit

de grave, prin modul organizat de operare, forma continuată și valoarea

ridicată a prejudiciului total reclamat a se fi produs, aspecte de natură a

crea în rândul opiniei publice un ecou negativ și care impun, pentru apărarea

climatului de ordine și liniște socială, de încredere în capacitatea de luptă a

organelor judiciare împotriva fenomenului infracțional, luarea și menținerea de

măsuri preventive ferme, privative de libertate, față de persoanele bănuite de

comiterea unor asemenea infracțiuni grave.

De asemenea, s-a

apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în

libertate a inculpatului subzistă și la acest moment, chiar dacă de la luarea

măsurii au trecut 1 an și 9 luni respectiv 1 an și 3 luni, câtă vreme asemenea

cauze au o rezonanță deosebit de puternică în rândul opiniei publice

neputându-se astfel considera că acest pericol a dispărut sau că s-a estompat

semnificativ.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs inculpatul P.V., pentru motivele expuse în

partea introductivă a hotărârii.

Recursul inculpatului

nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea

măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, așa cum a reținut în mod

corect prima instanță, astfel că se impune în continuare privarea de libertate.

Potrivit Codului

nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea

legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de

libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond:

să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute

de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile

de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În cauză, se constată

că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării

preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent,

fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege.

Astfel, pentru

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță,

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea

inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Referitor la acest

temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este

justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel

puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto

pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni,

pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor,

pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea

publică.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura

și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat nedefinitiv în primă

instanță, lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul de a împiedica

buna desfășurare a procesului penal. Natura infracțiunii și modalitatea de

comitere, relevă o periculozitate infracțională și o rezonanță socială, care ar

crea o stare de pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte constată

că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive

nu s-au schimbat, neimpunându-se înlocuirea măsurii preventive cu o alta,

restrictivă de libertate, iar condamnarea inculpatului în primă instanță, la o

pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, chiar dacă nu înlătură prezumția de

nevinovăție, care subzistă în favoarea sa, oferă indicii cu privire la

vinovăția acestuia și constituie un temei care justifică în continuare privarea

de libertate.

Pe de altă parte, în

raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura

infracțiunilor de o gravitate sporită, de, numărul mare al inculpaților care au

acționat ca o structură organizată, precum și de numărul mare de părți, simpla

trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce

principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea

Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în

concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor

în fața instanței.

Așa fiind, menținerea

măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea

inculpatului în stare de libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare

a procesului penal.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat P.V.M.

împotriva încheierii din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1433/44/2011, să

fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.V.M. împotriva încheierii

din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 1433/44/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2012.