ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1433/44/2011, au fost respinse, ca nefondate, cererile prin care inculpații G.I., P.E., P.V.M. și B.S. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Conform art. 300 2 în referire la art. 160 b C. proc. pen., s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților P.E., P.V.M., B.S. și G.I. este legală și a fost menținută această măsură.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 756 din 28 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați: inculpatul G.I. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare; inculpatul B.S. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare; inculpatul P.E. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare; inculpatul P.V.M. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare; inculpatul P.V.

la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților G.I., B.S., P.E. și P.V.M. și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 03 mai 2010 pentru inculpatul G.I. și cu începere de la data de 22 octombrie 2010 pentru inculpații B.S., P.E. și P.V.M. și până la zi pentru toți inculpații. În fapt, prima instanță a reținut, în esență că, începând cu luna ianuarie 2009, inculpații G.I., B.S., P.E., P.V.M. și P.V.

au constituit un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante beneficii materiale din săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și, acționând în cadrul grupului, în cursul lunilor martie-mai 2009, prin acțiuni repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, au indus în eroare pe reprezentanții legali ai unui număr de 18 părți vătămate - societăți comerciale, prin folosirea de nume și calități false, inclusiv prin emitere de file CEC fără acoperire în numele SC S.C. SRL Galați, cauzând un prejudiciu total de 660.146,72 RON. Fiind învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații G.I., B.S., P.E.

și P.V.M. împotriva sentinței penale anterior menționate, Curtea de Apel Galați a constatat că măsura arestării preventive a acestora a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. și că aceste temeiuri subzistă în cauză, astfel încât se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților. Totodată, s-a constatat că de la ultima dispoziție de menținerea a inculpaților în arest preventiv nu au intervenit modificări ale situației de fapt sau de drept avute în vedere de instanță pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate față de inculpați cu o altă măsură preventivă.

În acest sens, s-a avut în vedere că faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave prin modul organizat de operare, forma continuată și valoarea ridicată a prejudiciului total reclamat a se fî produs, aspecte de natură a crea în rândul opiniei publice un ecou negativ și care impun, pentru apărarea climatului de ordine și liniște socială, de încredere în capacitatea de luptă a organelor judiciare împotriva fenomenului infracțional, luarea și menținerea de măsuri preventive ferme, privative de libertate, față de persoanele bănuite de comiterea unor asemenea infracțiuni grave.

Tot astfel, s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților subzistă, chiar dacă de la luarea măsurii au trecut 1 an și 9 luni, respectiv 1 an și 3 luni, câtă vreme asemenea cauze au o rezonanță deosebit de puternică în rândul opiniei publice, neputându-se astfel considera că acest pericol a dispărut sau că s-a estompat semnificativ. Pe de altă parte, nu a putut fî primită susținerea inculpaților privind depășirea unui termen rezonabil al măsurii arestului preventiv, având în vedere complexitatea cauzei și stadiul procesual al acesteia.

Împotriva încheierii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V.M., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecătorii care au pronunțat această încheiere ar fî fost incompatibili deoarece au mai judecat recursuri la menținerea stării de arest în cursul cercetării judecătorești. În măsura în care nu va fî adoptată o astfel de soluție, s-a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute inițial în vedere și pentru a i se da acestuia posibilitatea de a-și pregăti o apărare eficientă.

Înalta Curte, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, ținând seama și de precizarea făcută oral în fața instanței de judecată de către recurentul inculpat, în sensul că recursul promovat vizează doar dispoziția din încheierea atacată referitoare la menținerea stării de arest, va examina calea de atac promovată numai sub acest ultim aspect, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care instanța de apel - în speță Curtea de Apel Galați - a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac.

Astfel, examinând recursul declarat în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor.

Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici solicitarea recurentului inculpat de trimitere a cauzei spre rejudecare, argumentele invocate în sprijinul adoptării acestei soluții, în sensul că judecătorii care au pronunțat încheierea atacată au mai judecat recursuri la menținerea stării de arest în cursul cercetării judecătorești, neputând fi circumscrise cazurilor de incompatibilitate expres prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, apare ca fiind temeinică și legală, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.M. împotriva încheierii din 13 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1433/44/2011. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.