ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 aprilie 2012

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 1433/44/2011, au fost respinse, ca nefondate, cererile prin care

inculpații G.I., P.E., P.V.M. și B.S. au solicitat înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Conform art. 300

2

în referire la art. 160

b

C. proc. pen., s-a constatat că măsura arestării

preventive a inculpaților P.E., P.V.M., B.S. și G.I. este legală și a fost menținută

această măsură.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că prin sentința penală

nr. 756 din 28 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea infracțiunii

de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., au fost condamnați:

inculpatul G.I.

la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare;

inculpatul B.S.

la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare;

inculpatul P.E.

la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare;

inculpatul P.V.M.

la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare;

inculpatul P.V.

la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților G.I., B.S.,

P.E. și P.V.M. și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora

durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 03 mai 2010

pentru inculpatul G.I. și cu începere de la data de 22 octombrie 2010 pentru inculpații

B.S., P.E. și P.V.M. și până la zi pentru toți inculpații.

În fapt, prima

instanță a reținut, în esență că, începând cu luna ianuarie 2009, inculpații G.I.,

B.S., P.E., P.V.M. și P.V. au constituit un grup infracțional organizat, în scopul

obținerii de importante beneficii materiale din săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune

și, acționând în cadrul grupului, în cursul lunilor martie-mai 2009, prin acțiuni

repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia încheierii și

derulării unor convenții comerciale, au indus în eroare pe reprezentanții legali

ai unui număr de 18 părți vătămate - societăți comerciale, prin folosirea de nume

și calități false, inclusiv prin emitere de file CEC fără acoperire în numele SC

S.C. SRL Galați, cauzând un prejudiciu total de 660.146,72 RON.

Fiind învestită

cu soluționarea apelurilor declarate de inculpații G.I., B.S., P.E. și P.V.M. împotriva

sentinței penale anterior menționate, Curtea de Apel Galați a constatat că măsura

arestării preventive a acestora a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de

art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. și că aceste temeiuri subzistă în cauză,

astfel încât se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Totodată, s-a

constatat că de la ultima dispoziție de menținerea a inculpaților în arest preventiv

nu au intervenit modificări ale situației de fapt sau de drept avute în vedere de

instanță pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate

față de inculpați cu o altă măsură preventivă.

În acest sens,

s-a avut în vedere că faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt

deosebit de grave prin modul organizat de operare, forma continuată și valoarea

ridicată a prejudiciului total reclamat a se fî produs, aspecte de natură a crea

în rândul opiniei publice un ecou negativ și care impun, pentru apărarea climatului

de ordine și liniște socială, de încredere în capacitatea de luptă a organelor judiciare

împotriva fenomenului infracțional, luarea și menținerea de măsuri preventive ferme,

privative de libertate, față de persoanele bănuite de comiterea unor asemenea infracțiuni

grave.

Tot astfel, s-a

apreciat că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate

a inculpaților subzistă, chiar dacă de la luarea măsurii au trecut 1 an și 9 luni,

respectiv 1 an și 3 luni, câtă vreme asemenea cauze au o rezonanță deosebit de puternică

în rândul opiniei publice, neputându-se astfel considera că acest pericol a dispărut

sau că s-a estompat semnificativ.

Pe de altă parte,

nu a putut fî primită susținerea inculpaților privind depășirea unui termen rezonabil

al măsurii arestului preventiv, având în vedere complexitatea cauzei și stadiul

procesual al acesteia.

Împotriva încheierii

anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V.M., solicitând

admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare, întrucât judecătorii care au pronunțat această încheiere ar fî

fost incompatibili deoarece au mai judecat recursuri la menținerea stării de arest

în cursul cercetării judecătorești.

În măsura în care

nu va fî adoptată o astfel de soluție, s-a solicitat, prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea

inculpatului în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute inițial

în vedere și pentru a i se da acestuia posibilitatea de a-și pregăti o apărare eficientă.

Înalta Curte,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, ținând seama și de precizarea

făcută oral în fața instanței de judecată de către recurentul inculpat, în sensul

că recursul promovat vizează doar dispoziția din încheierea atacată referitoare

la menținerea stării de arest, va examina calea de atac promovată numai sub acest

ultim aspect, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește

dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de

inculpat, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., din

care rezultă că încheierea prin care instanța de apel - în speță Curtea de Apel

Galați - a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă nici

unei căi de atac.

Astfel, examinând

recursul declarat în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că

acesta nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea

și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza

luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate

a inculpatului.

Înalta Curte,

în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică

reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de

norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului,

menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul

pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială

a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea

publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența

pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor

de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de

infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte

persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor

respective.

În acord cu prima

instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual

condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Se reține, de

asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului

la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor,

modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează

aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care

face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru

a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația

internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens,

Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen

rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele

legii.

Pe de altă parte,

nu poate fi primită nici solicitarea recurentului inculpat de trimitere a cauzei

spre rejudecare, argumentele invocate în sprijinul adoptării acestei soluții, în

sensul că judecătorii care au pronunțat încheierea atacată au mai judecat recursuri

la menținerea stării de arest în cursul cercetării judecătorești, neputând fi circumscrise

cazurilor de incompatibilitate expres prevăzute de lege.

Pentru aceste

considerente, dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive,

apare ca fiind temeinică și legală, astfel că, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins

ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.V.M. împotriva încheierii din 13 aprilie 2012

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 1433/44/2011.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 aprilie 2012.