ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3725/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3725/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 2952 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1433/44/2011/a7, s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Încheierii

din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1433/44/2011. A obligat recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

reținut următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 1433/44/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori a respins ca nefondate cererile prin care inculpații

G.I., P.E., P.V.M. și B.S. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Conform art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen. a constatat că măsura

arestării preventive a inculpaților G.I., P.E., P.V.M. și B.S. este legală și a

menținut-o.în motivarea acestei încheieri s-a reținut că măsura arestării

preventive a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen. și că aceste temeiuri subzistă în cauză astfel încât

se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.Curtea a

constatat că de la ultima dispoziție de menținere a inculpaților în arest

preventiv nu au intervenit modificări ale situației de fapt sau de drept avute

în vedere de instanță pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării

preventive luată față de inculpați cu o altă măsură preventivă. A fost avută în

vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpați precum și valoarea ridicată a

prejudiciului total reclamat a se fi produs. De asemenea prima instanță nu a

primit favorabil susținerea inculpaților privind depășirea unui termen

rezonabil al măsurii arestului preventiv având în vedere complexitatea cauzei

și stadiul procesual al acesteia. S-a constatat că nici solicitările

inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de

a nu părăsi localitatea sau țara nu pot fi primite favorabil întrucât nu s-au

schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a

declarat recurs inculpatul G.I..Criticile aduse s-a apreciat că nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de inculpat nu este fondat

urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte a reținut că prin Sentința

penală nr. 756 din 28 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pentru săvârșirea

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnați: -inculpatul G.I. la o

pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare; - inculpatul B.S. la o pedeapsă rezultantă

de 10 ani închisoare; - inculpatul P.E. la o pedeapsă rezultantă de 12 ani

închisoare; - inculpatul P.V.M. la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare;

- inculpatul P.V.M. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.Conform art.

350 alin. (1) Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților

G.I., B.S., P.E. și P.V.M. și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive, cu

începere de la data de 03 mai 2010 pentru inculpatul G.I. și cu începere de la

data de 22 octombrie 2010 pentru inculpații B.S., P.E. și P.V.M. și până la zi

pentru toți inculpații.în ceea ce-l privește pe inculpatul P.V.M., s-a reținut

că acesta s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecarea cauzei

în fond.Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt,

în esență că, începând cu luna ianuarie 2009, inculpații G.I., B.S., P.E.,

P.V.M. și P.V.M. au constituit un grup infracțional organizat, în scopul

obținerii de importante beneficii materiale din săvârșirea unor infracțiuni de

înșelăciune și, acționând în cadrul grupului, în cursul lunilor martie - mai

2009, prin acțiuni repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu

ocazia încheierii și derulării unor convenții comerciale, au indus în eroare pe

reprezentanții legali ai unui număr de 18 părți vătămate - societăți

comerciale, prin folosirea de nume și calități false, inclusiv prin emitere de

file CEC fără acoperire în numele SC „S.C." SRL Galați, cauzând un prejudiciu

total de 660.146,72 RON.

împotriva Sentinței penale nr. 756/28

octombrie 2011 a Tribunalului Galați au declarat apel inculpații G.I., B.S.,

P.E. și P.V.M. Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de

Apel Galați la data de 22 noiembrie 2011, formează obiectul Dosarului nr.

1433/44/2011 și, potrivit programului de repartizare a cauzelor, s-a fixat

termen pentru soluționarea apelurilor la data de 18 ianuarie 2011, termen la

care judecata s-a amânat pentru lipsă de apărare.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2011 s-a

dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și respingerea

cererilor inculpaților P.V.M. și P.E. de a se constata încetată de drept măsura

arestării preventive, precum și cererile privind înlocuirea acestei măsuri cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea.Această încheiere a fost atacată cu

recurs de inculpații G.I., P.E. și P.V.M. însă prin Decizia penală nr. 4346 din

21 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus respingerea

recursurilor promovate de inculpați.

De asemenea, prin Încheierile din 18 ianuarie

2012, 20 februarie 2012, 13 aprilie 2012, 21 mai 2012, 04 aprilie 2012 și 20

august 2012 a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpații

G.I., B.S., P.E. și P.V.M., încheieri care au rămas definitive prin nerecurare

sau prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați.

Procedând la verificarea legalității măsurii

arestării preventive se constată că în mod corect Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori a apreciat ca legală și temeinică măsura

arestării preventive a inculpatului G.I. reținând că în cauză subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prevăzute de

art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.în ceea ce privește

condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. s-a constatat că la dosar există

probe temeinice în sensul art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul G.I. a comis fapta prevăzută de legea penală,

ce constituie obiect al cercetării.

Și condițiile cumulative prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen. s-a apreciat că sunt întrunite în cauză respectiv

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.în analiza celei de a

doua condiții s-a avut în vedere, așa cum a arătat și prima instanță, că

faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave,

prin modul organizat de operare, forma continuată și valoarea ridicată a

prejudiciului total reclamat a se fi produs, aspecte de natură a crea în rândul

opiniei publice un ecou negativ și care impun, pentru apărarea climatului de

ordine și liniște socială, de încredere în capacitatea de luptă a organelor

judiciare împotriva fenomenului infracțional, luarea și menținerea de măsuri

preventive ferme, privative de libertate, față de persoanele bănuite de

comiterea unor asemenea infracțiuni grave. Solicitarea inculpatului G.I. în

sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara nu a putut fi primită favorabil întrucât s-a constatat că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Față de considerentele arătate, apreciind că

soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de

Curtea de Apel Galați este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat

contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții

sub nr. 6235/1/2012, fixându-se prim termen aleatoriu, la data de 14 noiembrie

2012.

În motivele menționate de către contestator,

aceasta a arătat că este nemulțumit întrucât recursul a fost doluționat în

lipsa sa apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Examinând contestația în anulare în raport cu

lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori

se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune

citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.

10 alin. (1) lit. f) - i

1

),cu privire la care existau probe la

dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1

1

).

Examinând cauza în raport de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen.,

respectiv 10 de zile de la data începerii executării Deciziei contestate, în

speța de fată contestația în anulare a fost formulată la data de 01 octombrie

2012, însă motivele invocate nu se sunt sprijinite de înscrisurile aflate la

dosar.

Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii."

Potrivit dispozițiilor art. 385

11

alin. (3) C. proc. pen., la soluționarea recursului declarat împotriva unei

încheieri prin care s-a respins ca nefondată cererea prin care inculpatul G.I.,

a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea sau țara și conform art. 300

2

cu referire la art.

160

b

C. proc. pen. a constatat că măsura arestării preventive a

inculpatului este legală și a menținut-o prezența inculpatului nu este

obligatorie.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită,

în cauză fiind incidente dispozițiile legale enunțate anterior, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că, în mod corect, judecarea recursului s-a

realizat potrivit dispozițiilor legale susmenționate.

Așadar, cazul de contestație prevăzut în art.

386 lit. a) C. proc. pen., prin prisma căruia au fost calificate susținerile

contestatorului, nu este incident în speța de față.

Nici celelalte critici formulate de

contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C.

proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror

îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației

în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul G.I. și va fi obligat

contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 2952 din 21

septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1433/44/2011/a7.

Obligă contestatorul G.I. la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM