ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3799/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 8 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în

dosarul nr. 802/44/2012, au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare

și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații G.G., A.L.,

P.V.M., G.P.D., O.D., S.M. și P.E.

În baza art. 300

2

cu ref.

la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpaților G.G., A.L., P.V.M., G.P.D, O.D., S.M. și P.E.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 365/D/P/2009 al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

arest preventiv, printre alții, a inculpaților:

- G.P.D., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (prin intermediul SC C.C. SRL); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC U.P. SRL) și art.

215 alin. (1), (2), (3), și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

(prin intermediul SC N. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

- S.M. zis „P.", pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (prin intermediul SC U.P. SRL) și art. 215 alin. (1), (2), (3), și (4) C.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (prin intermediul SC N. SRL), cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a constatat că în cursul urmăririi

penale a fost luată împotriva inculpaților mai sus menționați măsura arestării

preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea

infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni

sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea

în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică.

Prin sentința penală nr. 315 din 08

iunie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpați, pentru fiecare dintre

infracțiunile deduse judecății, la diferite pedepse cu închisoarea, stabilind

pentru inculpații G.P.D. și S.M. pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare.

Ca situație de fapt, s-a reținut, în

esență, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpații G.G., A.L., P.V.M., G.P.D.

și O.D. au constituit un grup infracțional organizat, la care ulterior au

aderat inculpații S.M. și P.E. și că, acționând în cadrul grupului

infracțional, în diferite forme de participație, ajutați și de alte persoane,

au indus în eroare reprezentanții legali ai unui număr de 67 societăți

comerciale, cu prilejul încheierii și derulării unor convenții comerciale,

cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.655.309 lei și 64.450 euro.

Verificând din oficiu, conform art. 300

2

C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpaților A.L., G.G., O.D., P.V.M.,

G.P.D., S.M. și P.E., curtea de apel a constatat că temeiurile ce au stat la

baza luării măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a

acestora.

S-a constatat că din probele

administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de

cercetare judecătorească la instanța de fond, au rezultat indicii temeinice de

natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru

care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen.

Din situația de fapt care se

prefigurează prin prisma probelor administrate în cauză, dar și din

împrejurările referitoare la persoana fiecăruia dintre inculpați, curtea de

apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

De asemenea,

s-a constatat că natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, natura și

importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, valoarea

prejudiciului reținut în cauză, numărul mare de persoane implicate, impactul

social negativ în rândul comunității și, nu în ultimul rând, persoana fiecăruia

dintre inculpați și atitudinea procedurală a acestora, fac incidente în cauză disp.

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că lăsarea în

libertate a inculpaților - bănuiți de comiterea unor infracțiuni grave (fiind

reținut că aceștia au acționat pe o perioadă îndelungată, prin intermediul a

trei societăți comerciale, stabilindu-i sediile în diferite județe din țară - Sibiu,

Brașov, Galați, cauzând un prejudiciu considerabil) - ar crea în rândul

societății un sentiment de insecuritate generat de rezonanța socială negativă a

faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor astfel de

fapte, sunt cercetate în stare de libertate.

Susținerile inculpaților referitoare

la depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii privative de libertate

dispuse în cauză au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, având în vedere faza

procesuală, respectiv apel.

S-a reținut, totodată, că în cauză

măsura arestării preventive a inculpaților este justificată și prin prisma

dispozițiilor art. 136 C. proc. pen. - raportat la stadiul procedurii - fiind

necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Tot astfel, s-a apreciat că, în cauza

de față, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată prin lăsarea

în libertate a inculpaților, chiar cu respectarea obligațiilor prevăzute de art.

145 C. proc. pen.

Împotriva încheierii din 8 noiembrie

2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori,

pronunțată în dosarul nr. 802/44/2012, în termen legal, au declarat recurs

inculpații G.P.D. și S.M.,

solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de

libertate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru

recurenții inculpați a precizat că recursurile promovate vizează doar

dispoziția cuprinsă în încheierea atacată referitoare la menținerea stării de

arest.

Concluziile formulate de

reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurenților inculpați și ultimul

cuvânt al recurentului inculpat S.M., prezent în instanță, au fost consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate de inculpați,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de

lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Galați -

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a procedat la efectuarea verificărilor

și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Înalta Curte, în raport de

împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

așa cum corect a reținut și curtea de apel.

Ordinea publică reprezintă climatul

social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și

care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea

liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică

nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii,

aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie

făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența

pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al

infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la

comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte

asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei

bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord cu

prima instanță, înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment

procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a

inculpaților.

Înalta Curte reține, de asemenea, că

menținerea arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză nu contravine

dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere

circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul

crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției

provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5

paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă

și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același

sens, înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive

nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi

judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se

în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică

dispoziția Curții de Apel Galați, de menținere a arestării preventive, astfel

că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat în

sumă de

câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru

apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.P.D. și S.M. împotriva încheierii din 8 noiembrie

2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori,

pronunțată în dosarul nr. 802/44/2012.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012.