ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3799/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 802/44/2012, au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații G.G., A.L., P.V.M., G.P.D., O.D., S.M. și P.E. În baza art. 300 2 cu ref. la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților G.G., A.L., P.V.M., G.P.D, O.D., S.M. și P.E. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 365/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpaților: - G.P.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC C.C. SRL); art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC U.P. SRL) și art. 215 alin. (1), (2), (3), și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (prin intermediul SC N. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și - S.M. zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (prin intermediul SC U.P. SRL) și art. 215 alin. (1), (2), (3), și (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (prin intermediul SC N. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a constatat că în cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaților mai sus menționați măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpați, pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, la diferite pedepse cu închisoarea, stabilind pentru inculpații G.P.D. și S.M. pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare. Ca situație de fapt, s-a reținut, în esență, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpații G.G., A.L., P.V.M., G.P.D. și O.D. au constituit un grup infracțional organizat, la care ulterior au aderat inculpații S.M. și P.E. și că, acționând în cadrul grupului infracțional, în diferite forme de participație, ajutați și de alte persoane, au indus în eroare reprezentanții legali ai unui număr de 67 societăți comerciale, cu prilejul încheierii și derulării unor convenții comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.655.309 lei și 64.450 euro.

Verificând din oficiu, conform art. 300 2 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpaților A.L., G.G., O.D., P.V.M., G.P.D., S.M. și P.E., curtea de apel a constatat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-a constatat că din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească la instanța de fond, au rezultat indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Din situația de fapt care se prefigurează prin prisma probelor administrate în cauză, dar și din împrejurările referitoare la persoana fiecăruia dintre inculpați, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, s-a constatat că natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, natura și importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, valoarea prejudiciului reținut în cauză, numărul mare de persoane implicate, impactul social negativ în rândul comunității și, nu în ultimul rând, persoana fiecăruia dintre inculpați și atitudinea procedurală a acestora, fac incidente în cauză disp. art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților - bănuiți de comiterea unor infracțiuni grave (fiind reținut că aceștia au acționat pe o perioadă îndelungată, prin intermediul a trei societăți comerciale, stabilindu-i sediile în diferite județe din țară - Sibiu, Brașov, Galați, cauzând un prejudiciu considerabil) - ar crea în rândul societății un sentiment de insecuritate generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor astfel de fapte, sunt cercetate în stare de libertate. Susținerile inculpaților referitoare la depășirea termenului rezonabil al duratei măsurii privative de libertate dispuse în cauză au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, având în vedere faza procesuală, respectiv apel.

S-a reținut, totodată, că în cauză măsura arestării preventive a inculpaților este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 C. proc. pen. - raportat la stadiul procedurii - fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Tot astfel, s-a apreciat că, în cauza de față, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată prin lăsarea în libertate a inculpaților, chiar cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 C. proc. pen. Împotriva încheierii din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 802/44/2012, în termen legal, au declarat recurs inculpații G.P.D. și S.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați a precizat că recursurile promovate vizează doar dispoziția cuprinsă în încheierea atacată referitoare la menținerea stării de arest. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurenților inculpați și ultimul cuvânt al recurentului inculpat S.M., prezent în instanță, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și curtea de apel.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord cu prima instanță, înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. Aceste considerente justifică dispoziția Curții de Apel Galați, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.P.D. și S.M. împotriva încheierii din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 802/44/2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2012.