ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

03 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 7392/121/2011, au fost respinse, ca nefondate,

cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații N.A.,

T.I., V.G.G., H.M. și L.M.E..

Au fost

respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de

inculpații S.F. și S.N..

Au fost

respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de

inculpații C.T., N.M., S.R.Ș., L.A. și G.M.E..

În baza

art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., s-a constatat că este legală și s-a menținut măsura arestării preventive

a inculpaților: N.A., T.I, L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E.

și S.R.Ș. .

Pentru a

pronunța această hotărâre, cu privire la măsura arestării preventive a

inculpaților N.A., T.I., L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E.

și S.R.Ș., Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că prin rechizitoriul cu

nr. 206/D/P/ din 15 I.e 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galați, au fost trimiși în

judecată, în stare de arest preventiv inculpații:

-

N.A.,

pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă cu

produse din tutun prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la trecerea frauduloasă a

frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

T.I.,

L.A. și G.M.E., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din nr. Legea nr. 39/2003,

contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din nr. Legea nr. 86/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la trecerea frauduloasă a

frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

V.G.G.,

pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr.

86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen., trecerea

frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- H.M.,

pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă prev. de

art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S.F., S.N.,

C.T., N.M. și L.M.E., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui

grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1)

și art. 274 din Legea nr. 86/2006, complicitate la trecerea frauduloasă a

frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001;

- S.R.Ș.,

pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

S-a

reținut că în cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaților mai

sus menționați măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reținându-se că sunt indicii

temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că

unele dintre aceste infracțiuni sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică.

Prin

sentința penală nr. 139 din 09 martie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe

inculpați pentru infracțiunile deduse judecății la diferite pedepse cu

închisoare, cu executare efectivă.

S-a

stabilit că, deși această hotărâre nu este definitivă, fiind atacată cu apel

atât de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, cât și de inculpați,

ea statuează asupra vinovăției inculpaților nu doar în baza unor „indicii

temeinice", ci în urma analizării, interpretării și coroborării de către

instanță a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în

faza cercetării judecătorești.

Prin

urmare, s-a constatat că nu se poate pune la îndoială faptul că sunt în

continuare îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen.

Astfel,

s-a reținut că unele dintre infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși

în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani,

iar gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea și împrejurările în care se

reține că au fost săvârșite (în formă continuată, prin participarea unui mare

număr de persoane, constituite în grup infracțional), prejudiciul important ce

se reține că a fost cauzat bugetului de stat și, nu în ultimul rând, rezonanța

socială negativă pe care ar avea-o lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare

față de persoanele care comit astfel de fapte, toate acestea sunt elemente de

natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar

prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată,

s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este justificată și din

perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a

asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica pe

inculpați să se sustragă judecății sau executării pedepsei.

Astfel,

constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților nu au dispărut și nu s-au schimbat, s-a apreciat că

se impune în continuare privarea acestora de libertate.

Reținându-se

și împrejurarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 C. proc.

pen., au fost respinse, ca nefondate, și cererile de revocare și, respectiv, de

înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

Împotriva

încheierii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.M.,

solicitând prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de

atac promovate, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive.

Concluziile

formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și

ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta

Curte, pe baza lucrărilor și a materialului din Dosarul cauzei, va examina

recursul declarat de inculpatul N.M. numai sub aspectul dispoziției de

menținere a măsurii arestării preventive, hotărârea atacată dobândind caracter

definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea, formulată de inculpat, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin.

(1) C. proc. pen., din care rezultă că încheierea prin care instanța de apel -

în speță Curtea de Apel Galați - a respins cererea de înlocuire a măsurii

preventive, nu este supusă nici unei căi de atac.

Astfel,

examinând recursul declarat în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte

constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În

cauză, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a

procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta

Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea

publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un

ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a

instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea

drepturilor acestora.

Deși

pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca

trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea

pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea

faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între

altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit

inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din

posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în

lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord

cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment

procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a

inculpatului.

Se

reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu

contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în

vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata

detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.

5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă

și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În

același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării

preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului

de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia

încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 03

mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 7392/121/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 mai 2012.