ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 03 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7392/121/2011, au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații N.A., T.I., V.G.G., H.M. și L.M.E.. Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpații S.F. și S.N.. Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații C.T., N.M., S.R.Ș., L.A.

și G.M.E.. În baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că este legală și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: N.A., T.I, L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E. și S.R.Ș. . Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la măsura arestării preventive a inculpaților N.A., T.I., L.A., G.M.E., V.G.G., H.M., S.F., S.N., C.T., N.M., L.M.E.

și S.R.Ș., Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că prin rechizitoriul cu nr. 206/D/P/ din 15 I.e 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Galați, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații: - N.A., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă cu produse din tutun prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - T.I., L.A.

și G.M.E., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din nr. Legea nr. 39/2003, contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din nr. Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - V.G.G., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; - H.M., pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S.F., S.N., C.T., N.M. și L.M.E., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006, complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001; - S.R.Ș., pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) și art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că în cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaților mai sus menționați măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., reținându-se că sunt indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că unele dintre aceste infracțiuni sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Prin sentința penală nr. 139 din 09 martie 2012, Tribunalul Galați i-a condamnat pe inculpați pentru infracțiunile deduse judecății la diferite pedepse cu închisoare, cu executare efectivă. S-a stabilit că, deși această hotărâre nu este definitivă, fiind atacată cu apel atât de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, cât și de inculpați, ea statuează asupra vinovăției inculpaților nu doar în baza unor „indicii temeinice", ci în urma analizării, interpretării și coroborării de către instanță a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

Prin urmare, s-a constatat că nu se poate pune la îndoială faptul că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că unele dintre infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea și împrejurările în care se reține că au fost săvârșite (în formă continuată, prin participarea unui mare număr de persoane, constituite în grup infracțional), prejudiciul important ce se reține că a fost cauzat bugetului de stat și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă pe care ar avea-o lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele care comit astfel de fapte, toate acestea sunt elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este justificată și din perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-i împiedica pe inculpați să se sustragă judecății sau executării pedepsei. Astfel, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au dispărut și nu s-au schimbat, s-a apreciat că se impune în continuare privarea acestora de libertate. Reținându-se și împrejurarea că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, și cererile de revocare și, respectiv, de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

Împotriva încheierii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.M., solicitând prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, pe baza lucrărilor și a materialului din Dosarul cauzei, va examina recursul declarat de inculpatul N.M. numai sub aspectul dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat, fiind avute în vedere prevederile art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., din care rezultă că încheierea prin care instanța de apel - în speță Curtea de Apel Galați - a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac. Astfel, examinând recursul declarat în cauză în limitele anterior expuse, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. Aceste considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 03 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7392/121/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.