ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 370/2013

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr. 5422/121/2011 au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V. (fost S.)

În baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive pe care a menținut-o.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:

Inculpații S.A.G. și S.V. au fost arestași la data de 16 decembrie 2010 reținându-se incidența temeiurilor revăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Inculpatul S.C.M. a fost arestat la data de 10 mai 2011 reținându-se temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) și a) C. proc. pen.

Inculpatul T.V. a fost arestat la data de 29 iunie 2011 avându-se în vedere incidența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f) și a) C. proc. pen., cu mențiunea că propunerea de arestare preventivă a fost soluționată de Tribunalul Galați la data de 10 mai 2011, însă mandatul de arestare preventivă a fost confirmat și pus în executare efectiv la data de 29 iunie 2011.

Măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită în faza urmăririi penale și menținută de prima instanță pe parcursul cercetării judecătorești.

Prin sentința penală nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați cei patru inculpați au fost condamnați la câte o pedeapsă principală de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a menținut starea de arest a inculpaților conform art. 350 C. proc. pen.

Inculpații au promovat apel împotriva sentinței penale nr. 594 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galați, cauza fiind înregistrată la data de 23 ianuarie 2013 pe rolul Curții de Apel Galați.

La data de 24 ianuarie 2013 s-a stabilit un termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților.

În cursul judecății, în cauzele în care inculpații se află în stare de arest, instanța verifică conform art. 300

2

C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

C. proc. pen.

Conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la acest moment procesual se mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor patru inculpați.

Astfel, la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, încadrată la dispozițiile art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, situație ce atrage incidența temeiurilor prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen.

Prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen., art. 148 lit. f) și a) C. proc. pen., art. 136 alin. (8) C. proc. pen., apreciind ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații recurenți.

Împotriva încheierii din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală, în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală s-a înregistrat dosarul nr. 5422/121/2011/a19, fixându-se termen pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpați la 1 februarie 2013, prilej cu care au fost expuse oral motivele de recurs.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Conform art. 139 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, caz în care se revocă arestarea preventivă și se dispune punerea de îndată în libertate.

Conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale (art. 143 și art. 148 lit. f) și a) C. proc. pen.) neintervenind elemente de natură a justifica susținerea că punerea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar luarea acestei măsuri atât de severe se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați.

Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, relevante în acest sens fiind probele administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița faptei, planșe foto vizând cercetarea la fața locului și urmele ridicate cu ocazia acelei cercetări; proces-verbal de reconstituire; fișa de constatări preliminare privind moartea victimei N.M. și raportul medico-legal privind necropsia; raport de constare tehnico-criminalistică; raport de expertiză serologică; proces-verbal de verificare autoturism; fișa de evidență auto pentru deținătorul de autoturisme; listingul telefonului victimei; proces-verbal privind înregistrările video de la Secția UPU din data de 14 decembrie 2010; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice; declarațiile martorilor C.D., I.E.P., S.A.G., D.G., D.D.L., F.S., Ț.S., declarațiile martorilor cu identitate protejată: R.D., A.D., P.E., R.V., C.E., C.J., O.C., D.G., P.C., P.S., R.M., D.G., S.A., planșă fotografică ce redă momentele recunoașterii autorilor de către martorul cu identitate protejată R.M., proces-verbal de depistare a inculpaților S.A.G. și S.V., procesele-verbale de verificare a meniului telefoanelor mobile aparținând inculpaților S.A.G., S.V., procesul-verbal cu listingul apelurilor telefonice ale inculpatului T.V.

De asemenea, probatoriile administrate în cauză conduc la concluzia că lăsarea în libertate a celor patru inculpați prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.

Condiția reglementată de art. 148 lit. f) teza II-a C. proc. pen. rezultă și din gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați, din modalitățile și împrejurările săvârșirii (în participație penală, prin implicarea mai multor persoane care au conlucrat la exercitarea unor acțiuni violente asupra unei singure persoane), din urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.

Așa încât, în raport de disp. art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) și a) C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, constatând, în urma examinării încheierii recurate în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (1) și (3) C. proc. pen., că niciuna din dispozițiile legale menționate, nu-și regăsește incidența în cauză, în conformitate cu disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A.G., S.V., S.C.M. și T.V. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 5422/121/2011.

Obligă recurenții inculpați S.A.G. și S.V., la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați S.C.M. și T.V. la plata sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

01 februarie 2013

.