ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4468/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 18 august 2011, reclamanta D.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, ca prin hotărârea

judecătorească care urmează a fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei de

pensionare nr. 21958 emisă de către entitatea juridică pârâtă în data de 15

iulie 2011 și să fie menținută decizia de pensie inițială emisă în data de 08

mai 2009, conform Legii 567/2004 modificată.

Prin Sentința civilă

nr. 198/C din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr.

3887/103/2011, a fost admisă acțiunea contestatoarei D.A., a fost anulată

Decizia de pensie nr. 219588 emisă de către pârâtă la data de 15 iulie 2011 și

a fost menținută în plată Decizia nr. 219588 din 08 mai 2009, anterior emisă de

către entitatea juridică pârâtă.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Neamț.

Prin Decizia nr. 1461

din 3 septembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva Sentinței civile

nr. 198/C din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr.

3887/103/2011, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.A., și a modificat în

tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

La data de 12

decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cererea de

revizuire formulată de D.A. împotriva Deciziei nr. 1461 din 03 septembrie 2012

a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuenta arată în mod generic, un istoric al cauzei avute pe rolul

instanțelor judecătorești și faptul că decizia a cărei revizuire o solicită ar fi

contrară Deciziei civile nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a aceleiași instanțe,

din care rezultă că a fost respins recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Neamț și a fost menținută Sentința civilă nr. 197/C/2012 a Tribunalului

Neamț prin care a fost admisă contestația formulată de reclamanta C.E.

împotriva deciziei de pensionare și a fost menținută pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 567/2004. Contrarietatea ar rezulta din faptul că

cele două cauze sus-arătate sunt similare și au ca obiect aceleași prevederi

legale, respectiv aplicarea Legii nr. 119/2010 și ale O.U.G. nr. 59/2011,

vizând aceleași pensii speciale ale personalului auxiliar din justiție, ceea ce

nu poate da, în opinia revizuentei, dreptul instanței de judecată să

interpreteze și să aplice diferit legea în situații similare.

În concluzie,

revizuenta cere admiterea cererii de revizuire, desființarea Deciziei nr. 1461

din 03 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, respingerea

recursului intimatei Casa Județeană de Pensii Neamț și menținerea, ca temeinică

și legală, a Sentinței civile nr. 198/C din 13 februarie 2012 pronunțată de

Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 3887/103/2011.

Prin Decizia nr. 370

din 4 martie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 849/32 din

28 martie 2013, cu termen de judecată la data de 11 octombrie 2013.

La data de 09

octombrie 2013, fără respectarea termenului legal, a depus întâmpinare intimata

Casa Județeană de Pensii Neamț prin care a solicitat respingerea cererii de

revizuire ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile

art. 322 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte a reținut cauza în

pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, referitor la pct. 7 al

art. 322 C. proc. civ.

Analizând hotărârile

invocate de revizuentă prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta

Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ. nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele

ce succed:

Conform prevederilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocarea acestui motiv de revizuire presupune

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive

potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în

dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității

de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe

asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

Drept urmare,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă

hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere să fi încălcat puterea lucrului

judecat a unei alte hotărâri ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv

ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași

părți și având aceeași calitate.

Or, în speță, cauza

soluționată prin hotărârea invocată a fi potrivnică deciziei a cărei revizuire

se solicită nu este identică din punct de vedere al părților, obiectului și

cauzei cererii de chemare în judecată.

Astfel, Decizia nr.

1461 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă are ca

obiect recursul formulat de Casa de Pensii Județeană Neamț împotriva Sentinței

civile nr. nr. 198/C din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în

Dosarul nr. 3887/103/2011, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei D.A. și

a fost anulată decizia de pensie nr. 219588 din 15 iulie 2011, cauză întemeiată

pe prevederile Legii nr. 119/2010 și ale O.U.G. nr. 59/2011.

În cea de a doua

hotărâre, Decizia nr. 1948 din 07 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, deși

similară ca și obiect și cauză, nu prezintă identitatea de părți, reclamantă fiind

C.E.

Așadar, lipsa

identității de părți nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art.

322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de

admisibilitate impusă de acest text de lege.

Nici jurisprudența

neunitară a instanțelor în materia pensiilor speciale nu poate conduce la

concluzia că sunt întrunite cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

De altfel, problema

practicii neunitare asupra chestiunii aplicării Legii nr. 119/2010 a fost

tranșată prin Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Secțiile Unite

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.

În consecință, în

temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de

revizuenta D.A. împotriva Deciziei nr. 1461 din 3 septembrie 2012 a Curții de

Apel Bacău, secția I civilă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta D.A. împotriva

Deciziei nr. 1461 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV