ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3158/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2058 din 21 nov. 2012 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursurile promovate de pârâții M.M.F.P.S. și C.J.P. Neamț împotriva sentinței civile nr. 148/ C din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în Dosarul nr. 3892/103/2011, în contradictoriu cu reclamanta S.A., a modificat în parte hotărârea recurată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.P.S. respingând acțiunea față de acesta pe excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Neamț. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta S.A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă. În motivarea revizuirii s-a arătat, în esență, că instanța de recurs, prin hotărârea atacată, s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate prin recurs, în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. La termenul din 27 martie 2013 revizuienta, prin note scrise, a solicitat a se avea în vedere și Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 3886/103/2011, având același obiect al judecării cauzei, respectiv contestație decizie de revizuire a pensiei în contradictoriu cu C.J.P., fiind identice din punct de vedere juridic și prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de către pârâta C.J.P.

Neamț și s-a menținut pentru numita C.E., în continuare, pensia de serviciu. În raport de această precizare, la termenul din 1 aprilie 2013, instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 732 din data de 13 mai 2013 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție reținând că, în cauză, revizuienta a invocat ca hotărâri potrivnice două decizii pronunțate de Curtea de Apel Bacău, situație în care, în raport de textul legal invocat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de pârâta M.M.F.P.S., Înalta Curte constată că această excepție este neîntemeiată, având în vedere că în speță sunt îndeplinite cerințele art 322 C. proc. civ., respectiv se solicită revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, care evocă fondul. Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este, așa cum am arătat, aceea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație rațiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. În raport de cele anterior evocate, se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat având în vedere că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., respectiv condiția ca soluțiile contrare să se pronunțe în cauze având aceleași părți. Or, în speță, se constată că în Dosarul nr. 3886/103/2011 al Curții de Apel Bacău, în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012, reclamant este C.E. În raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuienta S.A. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de intimatul M.M.F.P.S. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta S.A. împotriva Deciziei civile nr. 2058 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.