ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5791/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 317/C din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă în Dosarul nr. 3893/103/2011 a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

A fost admisă contestația formulată de contestatoarea B.M., fiind anulată Decizia de revizuire a pensiei nr. 242995 din 15 iulie 2011 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, menținându-se în plată Decizia de stabilire a pensiei de serviciu nr. 242995 din 23 octombrie 2009, iar intimații au fost obligați la plata către contestatoare a diferenței dintre pensia acordată prin decizia de revizuire și pensia stabilită conform Deciziei nr. 242995 din 23 octombrie 2009, începând cu data de 1 august 2011 și până la data punerii în executare a hotărârii pronunțate, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra sumelor acordate cu titlu de diferență dintre pensia revizuită și pensia de serviciu stabilite prin deciziile anterior menționate.

Prin Decizia nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă s-au admis recursurile promovate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței primei instanțe, care a fost modificată în tot, în sensul că: A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S. și a fost respinsă acțiunea, în consecință, formulată în contradictoriu cu acest pârât. A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat, referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, că reglementarea instituțională realizată prin Legea nr. 263/2010 nu e de natură a recunoaște calitate procesuală pasivă acestei instituții în litigiile având ca obiect contestarea deciziilor emise cu privire la dreptul la pensie.

Cu privire la recursul Casei Județene de Pensii Neamț, s-a reținut că, prin contestația formulată s-a solicitat, în principal, anularea deciziei pentru modul de calcul întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011, menținerea în plată a pensiei de serviciu în cuantumul stabilit conform art. 68 din Legea nr. 567/2004, iar în subsidiar anularea noii decizii pentru cuantumul acesteia. Prin Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost soluționat recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.

În considerarea caracterului obligatoriu al dezlegării date problemelor de drept prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 330 7 alin. ultim C. proc. civ., raportat la informațiile provenind de la recurenta Casa Județeană de Pensii Neamț privind valoarea pensiei medii brute lunare pentru limită de vârstă în sistemul asigurărilor sociale de stat anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, relații comunicate în sensul unei valori în anul 2011 de 896 RON și pentru lunile iulie, august 2011 de 901 RON, instanța de recurs a constatat că, în urma aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, reclamantei i s-a stabilit o pensie în cuantum de 924 RON prin decizia contestată, prin reducerea cuantumului de 3.422 RON stabilit prin Decizia nr. 242995 din 23 octombrie 2009. Cuantumul stabilit ca urmare a aplicării O.U.G.

nr. 119/2010 nu este de natură a contura depășirea pragului de dificultate care să determine încălcarea drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, în sensul că ar conduce la concluzia că beneficiarul pensiei este lipsit total de respectivul beneficiu social, în condițiile în care cuantumul pensiei stabilit prin decizia contestată se încadrează în valorile medii existente în sistemul asigurărilor sociale corespunzătoare unor circumstanțe similare privind limita de vârstă, stagiul de cotizare. Pe de altă parte, raportat la aceeași jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, avută în vedere și în considerentele Deciziei nr. 29/2011, instanța de recurs a apreciat că dispozițiile O.U.G.

nr. 59/2011 nu au impus o povară individuală excesivă asupra reclamantei având în vedere contextul special în care s-a ridicat problema, respectiv sistemul de securitate socială. Astfel, reducerea pensiei reclamantei, ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr. 119/2010, la 924 RON a avut drept consecință stabilirea unui sistem armonizat de calcul al pensiei, având ca obiectiv un sistem de protecție socială echilibrat și sustenabil (cauza Maggio și alții împotriva Italiei). La data de 12 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. 856/32/2012, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, formulată de revizuenta B.M., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea cererii, s-a arătat că decizia atacată cu revizuire este potrivnică Deciziei civile nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de aceeași curte de apel în Dosarul nr. 3886/103/2011, având același obiect, respectiv contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei, în contradictoriu cu aceeași pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț, cauzele având același temei juridic, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, ca nefondat și s-a menținut în continuare pensia de serviciu pentru numita C.E. Revizuenta a arătat că în cele două cauze au fost pronunțate soluții potrivnice, deși motivele contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei au fost întemeiate pe aceleași considerente.

S-a mai susținut că, potrivit jurisprudenței CEDO, revizuirea drepturilor de pensie nu poate fi făcută numai în raport de principiul contributivității, iar în ceea ce privește aprecierea proporționalității reducerii semnificative a cuantumului valoric al pensiei, Curtea a stabilit că se va determina dacă un echilibru echitabil a fost atins între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protejare a drepturilor fundamentale ale individului, un aspect important în evaluarea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției fiind dacă dreptul reclamantului de a obține beneficii din sistemul de asigurări sociale a fost încălcat într-o manieră care rezultă din afectarea esenței drepturilor sale de pensie (cauza Kjartan Asmundsson v. Islanda).

Altfel spus, un act normativ intern care contravine normelor CEDO nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar și atunci când modul de calcul al acestora se modifică prin noua reglementare. În consecință, un act normativ intern nu poate cuprinde dispoziții care să conducă la desființarea unui drept câștigat, atâta vreme cât dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituția României, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În susținerea cererii, revizuenta a invocat și principiul neretroactivității legii, precum și necesitatea aplicării unui tratament egal tuturor categoriilor de pensionari, deoarece atâta timp cât există o diferență de tratament între aceasta și celelalte persoane aflate într-o situație similară, se încalcă art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, în raport de argumentele folosite de Curtea de Apel Bacău la respingerea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț, în Dosarul nr. 3886/103/2012, privind contestația la decizia de pensie formulată de contestatoarea C.E., soluționat la data de 7 noiembrie 2012, prin care s-a menținut ca legală și temeinică sentința pronunțată în primă instanță de Tribunalul Neamț, fiind astfel recunoscut dreptul contestatoarei la pensia de serviciu. Prin Decizia civilă nr. 446 din 11 martie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ceea ce privește cazul de revizuire întemeiat pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunțate de curtea de apel. Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța constată următoarele: La termenul de judecată din 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, revizuenta pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 3886/103/2011, prin care drepturile solicitate, privind menținerea pensiei de serviciu, au fost acordate altei colege grefier, creându-se o situație discriminatorie între membrii aceluiași colectiv de muncă. Prin urmare, în decizia pretins a fi contradictorie și decizia a cărei revizuire se solicită, părțile și obiectul nu sunt identice, chiar dacă există identitate de cauză, astfel că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat.

Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței indicate în cerere, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată de prezenta instanță. De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1717 din 8 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, formulată de revizuenta B.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM