ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5047/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 63/C din 19 ianuarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 3912/103/2011, Tribunalul Neamț a admis acțiunea formulată de reclamanta S.P. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Neamț și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a anulat Decizia de revizuire a pensiei din 15 iulie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Neamț și a menținut în plată Decizia de pensie de serviciu din 8 mai 2009 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, cu obligarea pârâților la plata diferențelor de pensie.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că urmare a modificărilor legislative în materie, pensia de serviciu acordată inițial reclamantei în baza legislației în vigoare la data deschiderii drepturilor sale de pensie a fost eliminată în totalitate, fiind înlocuită de pensia de asigurări sociale acordată în baza legislației comune aplicabile tuturor categoriilor de asigurați, cu consecința reducerii într-un cuantum drastic, la mai puțin de o treime în raport de pensia de serviciu acordată inițial. Tribunalul a constatat că aceste modificări legislative au avut, practic, efectul unei ingerințe în administrarea justiției, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil, singurul remediu posibil în raport de vătămarea produsă fiind acela al anulării deciziei de revizuire contestate în prezenta cauză.

Prin Decizia civilă nr. 1811 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursurile declarate de Casa Județeană de Pensii Neamț și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței mai sus menționate; a modificat în tot sentința recurată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât; a respins, ca nefondată, acțiunea în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Neamț.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, instanța de recurs a reținut că recunoașterea calității de instituție sub autoritatea căreia se află Casa Națională de Pensii Publice și care stabilește atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale nu echivalează cu o recunoaștere de obligații în sarcina acesteia în procedura de revizuire a pensiilor contestată în litigiul de față, atribuții specifice fiind stabilite în sarcina caselor teritoriale de pensii.

Referitor la fondul litigiului, instanța de recurs a reținut, în esență, că, având în vedere Decizia în interesul legii nr. 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, cuantumul stabilit prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, în temeiul Legii nr. 119/2010, nu este de natură a contura încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate. Împotriva acestei decizii, la data de 6 decembrie 2012, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., numita S.P. În susținerea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că Decizia civilă nr. 1811 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, prin care acesteia i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei, este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de către aceeași instanță în Dosar nr. 3886/103/2011, având același obiect, prin care numitei C.E. i s-a menținut pensia de serviciu. Revizuenta a mai arătat că jurisprudența contradictorie a instanțelor, care au recunoscut unui număr de peste 1.000 de grefieri aflați într-o situație identică cu aceasta, dreptul de a beneficia de plata pensiei de serviciu, este de natură să atragă un tratament juridic discriminatoriu, caracterizat prin încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pronunțarea unor hotărâri contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri. Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 15 octombrie 2012, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 6 decembrie 2012, data poștei.

Legea sancționează cu decădere nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de S.P., împotriva Deciziei nr. 1811 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS