ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1520/103/2010,

având în vedere că părțile deși legal citate au lipsit de la judecata cauzei,

și nici nu au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.

242 pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat

de apelanta-contestatoare A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr.

713/COM din 15 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.

1520/103/2010, în contradictoriu cu intimata SC T.X. SRL.

Prin decizia

nr. 83/2011 din 1

noiembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a constatat perimat apelul formulat de

apelanta-contestatoare Autoritatea de Sănătate Publică Neamț – Spitalul

Municipal de Urgență Roman, împotriva sentinței comerciale nr. 713/COM din 15

iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1520/103/2010, în

contradictoriu cu intimata SC T.X. SRL, reținând, în esență, că de la data suspendării

au trecut mai mult de 6 luni, cauza rămânând în nelucrare din vina părților,

instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cu

referire la art. 248 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii contestatorul Spitalul Municipal de Urgență Roman a declarat recurs,

fără a indica temeiul de drept, susținând, în esență, că potrivit dispozițiilor

art. 248 C. proc. civ. termenul de perimare era de un an și cum în cauză

suspendarea apelului s-a dispus la 7 decembrie 2010, perimarea putea fi

constatată abia la 7 decembrie 2011 și nu la termenul din data de 1 noiembrie

2011, solicitând admiterea recursului.

Recursul este

nefondat.

Prealabil

prezentării argumentelor care justifică soluția adoptată Înalta Curte consideră

necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a

dispozițiilor Legii nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 10

iunie 2011, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc.

civ., normă de procedură care a fost avută în vedere de către instanța de apel.

Din acest

punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile

în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în

vigoare a Codului Civil din 2011 se soluționează de către instanțele legal

investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în

vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în

Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.

În aceste

condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să prevadă expres că noua

reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de față

născut anterior datei de 10 iunie 2011, se poate motiva soluția bazată pe

argumentele din vechea reglementare.

Astfel

fiind,

critica

recurentului conform căreia termenul de perimare era de 1 an și nu de 6 luni

este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc.

civ. « în materie comercială termenul de perimare este de șase luni »

dispoziții ce erau aplicabile la momentul constatării perimării.

Totodată se impun

câteva considerații legate de buna-credință în exercitarea drepturilor

procedurale precum și în legătură cu îndatoririle părților în procesul civil.

Sancțiunile care se

aplică în situații determinate procedural cum este și sancțiunea perimării a

fost instituită pentru nerespectarea cerinței de a exista continuitate în

desfășurarea procesului. Altfel spus această sancțiune procedurală intervine

pentru a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice

deduse judecății și are drept consecință stingerea procesului în faza în care

se găsește. Sancțiunea procedurală amintită operează și ca o prezumție de

desistare care se deduce din nestăruința părților, în termenele prevăzute

expres pentru reluarea judecării cauzei. Procedural, considerațiile de mai sus

au în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ. dar și dispozițiile art. 129 alin.

(1) din același cod prin care se stabilește că părțile au îndatorirea, în condițiile

legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea ele au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) precum și să-și probeze

pretențiile și apărările.

În sprijinul

concluziei că recurenta avea la dispoziție termenul de 6 luni în care putea să

săvârșească acte procedurale în scopul de a se relua judecata sunt prevederile

art. 244

1

C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate declara

cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. În același termen

partea avea posibilitatea conferită de lege de a solicita repunerea pe rol a cauzei.

Această concluzie se

bazează și pe prevederile anterior analizate care se referă la obligația

părților de a urmări continuitatea desfășurării procesului cât și pe faptul că

recursul poate fi declarat oricând după suspendare până la împlinirea

termenului de perimare.

Așa fiind, constatând

că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei

pronunțată de Curtea de Apel, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi

respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de contestatorul Spitalul Municipal Urgență împotriva

deciziei nr. 83/2011 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29

martie 2012.