ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1520/103/2010, având în vedere că părțile deși legal citate au lipsit de la judecata cauzei, și nici nu au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei privind apelul declarat de apelanta-contestatoare A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 713/COM din 15 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1520/103/2010, în contradictoriu cu intimata SC T.X. SRL.

Prin decizia nr. 83/2011 din 1 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat apelul formulat de apelanta-contestatoare Autoritatea de Sănătate Publică Neamț – Spitalul Municipal de Urgență Roman, împotriva sentinței comerciale nr. 713/COM din 15 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1520/103/2010, în contradictoriu cu intimata SC T.X. SRL, reținând, în esență, că de la data suspendării au trecut mai mult de 6 luni, cauza rămânând în nelucrare din vina părților, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 248 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii contestatorul Spitalul Municipal de Urgență Roman a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, susținând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc.

civ. termenul de perimare era de un an și cum în cauză suspendarea apelului s-a dispus la 7 decembrie 2010, perimarea putea fi constatată abia la 7 decembrie 2011 și nu la termenul din data de 1 noiembrie 2011, solicitând admiterea recursului. Recursul este nefondat. Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția adoptată Înalta Curte consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 10 iunie 2011, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ., normă de procedură care a fost avută în vedere de către instanța de apel.

Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului Civil din 2011 se soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel. În aceste condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de față născut anterior datei de 10 iunie 2011, se poate motiva soluția bazată pe argumentele din vechea reglementare.

Astfel fiind, critica recurentului conform căreia termenul de perimare era de 1 an și nu de 6 luni este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ. « în materie comercială termenul de perimare este de șase luni » dispoziții ce erau aplicabile la momentul constatării perimării. Totodată se impun câteva considerații legate de buna-credință în exercitarea drepturilor procedurale precum și în legătură cu îndatoririle părților în procesul civil. Sancțiunile care se aplică în situații determinate procedural cum este și sancțiunea perimării a fost instituită pentru nerespectarea cerinței de a exista continuitate în desfășurarea procesului. Altfel spus această sancțiune procedurală intervine pentru a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății și are drept consecință stingerea procesului în faza în care se găsește.

Sancțiunea procedurală amintită operează și ca o prezumție de desistare care se deduce din nestăruința părților, în termenele prevăzute expres pentru reluarea judecării cauzei. Procedural, considerațiile de mai sus au în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ. dar și dispozițiile art. 129 alin. (1) din același cod prin care se stabilește că părțile au îndatorirea, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

În sprijinul concluziei că recurenta avea la dispoziție termenul de 6 luni în care putea să săvârșească acte procedurale în scopul de a se relua judecata sunt prevederile art. 244 1 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. În același termen partea avea posibilitatea conferită de lege de a solicita repunerea pe rol a cauzei. Această concluzie se bazează și pe prevederile anterior analizate care se referă la obligația părților de a urmări continuitatea desfășurării procesului cât și pe faptul că recursul poate fi declarat oricând după suspendare până la împlinirea termenului de perimare. Așa fiind, constatând că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la reformarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel, conform art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul Spitalul Municipal Urgență împotriva deciziei nr. 83/2011 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.