ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4052/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 385 din 23 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de reclamanta P.E., în

contradictoriu cu pârâtul Ministrul Sănătății, și pe cale de consecință a

dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1690 din 26 octombrie 2009 emis de

Ministerul Sănătății până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei

sentințe pârâtul Ministerul Sănătății, a declarat recurs, susținând că este

netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, la termenul din 22 iunie 2010, constatând lipsa

nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că,

până la data de 27 iunie 2011, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea

cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de

Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților,

pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.

proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut

în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și

prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea

judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a

se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 385

din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2011.