ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4070/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4070/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Decizia civilă nr. 2158 din 28 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat,
recursul declarat de P.I.G. împotriva sentinței civile nr. 370 din 15 octombrie
2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Împotriva
acestei decizii, a formulat contestație în anulare P.I.G., cauza fiind
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3663/1/2014.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, la termenul din 16 iunie 2011, constatând lipsa
nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Întrucât,
până la data de 2 iulie 2012, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea
cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte a
repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta excepția
perimării în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă
a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar, potrivit art. 249 C. proc.
civ., „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în
vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Conform
art. 250 alin. (1) C. proc. civ., „cursul perimării este suspendat cât timp
dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute
de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu
este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată”. Astfel, după
încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va
continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs
înaintea suspendării.
Cum
în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau a
suspenda perimarea, conform art. 249 – art. 251 C. proc. civ., urmează a se
face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se
din oficiu perimarea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată
contestația în anulare declarată de P.I.G. împotriva Deciziei civile nr. 2158
din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 11 octombrie 2012.