ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5826/2013

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și sentința instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să depună dosarul de pensionare al reclamantei la Oficiul teritorial de pensii sector 5, obligarea aceleiași părți la plata către reclamantă a sumei de 112.816 lei cu titlu venituri de natură salarială calculate pe perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009 și a sumei de 36.680 lei cu titlu reprezentând dobânzi la împrumuturile pe care reclamanta a fost obligată să le facă.

Prin precizarea la acțiune a cerut plata sumei de 65.384 lei cu titlu de despăgubiri medicale. Prin sentința civilă nr. 960 din 10 martie 2009, tribunalul a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. La termenul de judecată din 7 octombrie 2009, reclamanta, la cererea instanței, a precizat acțiunea în sensul că, înțelege să solicite și anularea ordinului A.N.A.F. nr. 78 din 26 ianuarie 2009, comunicat la 2 februarie 2009, prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei cu pârâta. Prin sentința nr. 1049 din 1 martie 2010 a Curtea de Apel București, sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în sensul că: A constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Ordinului A.N.A.F.

nr. 78 din 26 ianuarie 2009, urmare pensionării reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 32.901 lei cu titlu de salariu pentru perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de stimulente pentru aceeași perioadă și suma de 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru perioada decembrie 2008-ianuarie 2009; toate sumele urmând a fi indexate cu coeficientul de inflație la data plății efective; A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii cuvenite potrivit O.G. nr. 9/2000, pentru asistență medicală și cheltuieli de judecată. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 3254 din 3 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrative și fiscal, a admis recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 1049 din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal și a modificat, în parte sentința atacată în sensul că a înlăturat obligarea A.N.A.F. la plata sumelor de 32.901 lei cu titlu de salariu pentru perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de stimulente pentru aceeași perioadă; 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Contestația în anulare. Împotriva Deciziei nr. 3254 din 3 iunie 2011, P.G.

a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 317 C. proc. civ. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 2 mai 2012, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că, până la data de 16 mai 2013, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (l) C. proc.

civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (l) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de P.G. împotriva Deciziei nr. 3254 din 3 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.