ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5826/2013

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și

sentința instanței de fond.

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a cerut ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să depună dosarul

de pensionare al reclamantei la Oficiul teritorial de pensii sector 5,

obligarea aceleiași părți la plata către reclamantă a sumei de 112.816 lei cu

titlu venituri de natură salarială calculate pe perioada 1 februarie - 31

decembrie 2009 și a sumei de 36.680 lei cu titlu reprezentând dobânzi la

împrumuturile pe care reclamanta a fost obligată să le facă.

Prin precizarea la acțiune a cerut

plata sumei de 65.384 lei cu titlu de despăgubiri medicale.

Prin sentința civilă nr. 960 din 10

martie 2009, tribunalul a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 7

octombrie 2009, reclamanta, la cererea instanței, a precizat acțiunea în sensul

că, înțelege să solicite și anularea ordinului A.N.A.F. nr. 78 din 26 ianuarie 2009,

comunicat la 2 februarie 2009, prin care s-a dispus încetarea raportului de

muncă al reclamantei cu pârâta.

Prin sentința nr. 1049 din 1 martie

2010 a Curtea de Apel București, sectia a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta P.G., în

contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în sensul că:

A constatat ca rămas fără obiect

capătul de cerere privind anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 78 din 26 ianuarie 2009,

urmare pensionării reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a

următoarelor sume: 32.901 lei cu titlu de salariu pentru perioada 1 februarie -

31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de stimulente pentru aceeași perioadă și

suma de 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru perioada decembrie

2008-ianuarie 2009; toate sumele urmând a fi indexate cu coeficientul de

inflație la data plății efective;

A respins capetele de cerere privind

obligarea pârâtei la plata dobânzii cuvenite potrivit O.G. nr. 9/2000, pentru

asistență medicală și cheltuieli de judecată.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 3254 din 3 iunie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrative și

fiscal, a admis recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 1049

din 1 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios

administrativ și fiscal și a modificat, în parte sentința atacată în sensul că

a înlăturat obligarea A.N.A.F. la plata sumelor de 32.901 lei cu titlu de

salariu pentru perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de

stimulente pentru aceeași perioadă; 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru

perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Contestația în anulare.

Împotriva Deciziei nr. 3254 din 3

iunie 2011, P.G. a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 317

C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție la

termenul din 2 mai 2012, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus

suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc.

civ.

Datorită faptului că, până la data de

16 mai 2013, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și

nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și

Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se

discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (l)

C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin

îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de

către partea care justifică interes.

Având în vedere și prevederile

dispozițiilor art. 250 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cursul

perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării,

pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu

este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după

încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va

continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs

înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte

de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum

sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc. civ., urmează a se face

aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (l) C. proc. civ., constatându-se din

oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în

anulare formulată de P.G. împotriva Deciziei nr. 3254 din 3 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2013.