ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.L. a chemat în judecată A.N.S.V.S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la eliberarea carnetului de munca personal, precum si la plata in solidar cu funcționarul responsabil de neeliberarea carnetului de muncă, a prejudiciilor cauzate prin întârzierea depunerii carnetului de muncă și a dosarului de pensionare, respectiv a sumei de 1122 lei pe fiecare luna cu începere de la data de 1,08,2011, sume ce vor fi actualizate cu dobânda de referință a B.N.R., precum obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 25 aprilie 2012 reclamanta și-a precizat cererea în sensul ca instanța să constate că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, iar pentru capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri a indicat cuantumul acestora la 8.967 lei și a solicitat introducerea în cauză a pârâtei M.E., ca funcționar responsabil. Atât pârâta A.N.S.V.S.A. cât și M.E., au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 5304 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect în privința primului capăt de cerere și ca neîntemeiată în rest și obligată reclamanta să plătească pârâtei M.E.

suma de 1000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a motiva această soluție, instanța de fond, cu privire la excepția lipsei de obiect a capătului unu de cerere, a reținut că această excepție este întemeiată deoarece prin acest capăt de cerere reclamanta a solicitat obligarea paratei la eliberarea carnetului sau de munca, iar din susținerile părților și din înscrisul aflat la dosar reiese ca reclamanta a primit carnetul de munca la 30 ianuarie 2012. Cu privire la excepția lipsei de interes s-a reținut că susținerile paratei M.E. din întâmpinare referitoare la aceasta excepție vizează în fapt fondul cauzei si prin urmare instanța a constatat că nu este practic vorba de excepția lipsei de interes și nu s-a mai pronunța pe aceasta excepție.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la capătul 2 de cerere curtea a reținut următoarele: Raporturile de serviciu ale reclamantei cu pârâta A.N.S.V.S.A. au încetat la data de 2 mai 2011 așa cum reiese din adeverința de la dosar. La data de 2 august 2011 pârâta a transmis reclamantei o adresă primita de reclamanta la 8 august 2011 prin care i-a comunicat să se prezinte la instituție pentru eliberarea carnetului de muncă și cu nota de lichidare. Reclamanta în acțiune nu a făcut nicio referire la împrejurarea ca la 10 august 2011 s-a prezentat la sediul pârâtei. Din adresa invocata chiar de către reclamanta din 22 august 2011 reiese ca aceasta s-a prezentat la 10 august 2011 la sediul paratei, însă numai la registratura generală, neluând legătura cu nici o persoana din cadrul D.J.L.R.U., ori din cadrul Serviciului prevăzut la art. 74 lit. d) din anexa la Ordinul nr. 1338 din 29 aprilie 2011, serviciu din care făcea parte parata M.E..

Din înscrisul de la dosar reiese ca parata nu s-a aflat in posesia carnetului de munca al reclamantei nici la data de 7 iunie 2011, când a fost depusa prima cerere a reclamantei si nici la 21 iunie 2011, astfel ca nepredarea carnetului de munca in acea perioada se datora unui fapt obiectiv, respectiv acela ca parata nu se afla in posesia carnetului de munca al reclamantei. Ulterior, C.T.P. a predat carnetele de munca angajaților paratei, al reclamantei fiind predat la 23 iunie 2011 conform mențiunilor însoțite de ștampila casei de pensii. Carnetele de munca au fost predate angajaților în funcții la 3 august 2011, iar reclamantei i s-a transmis adresa din 2 august 2011, fapt ce confirmă intenția pârâtei de a preda reclamantei carnetul de munca.

Aceeași intenție rezulta și din adresa din 22 august 2011, contrar susținerilor reclamantei, deoarece chiar daca se face mențiunea ca este necesara depunerea notei de lichidare, cu privire la carnetul de munca se face menținea doar ca acesta va fi înmânat sub semnătura. Prin urmare era necesara prezenta fizica a reclamantei și a funcționarului competent pentru predarea carnetului de muncă. Reclamanta nu a făcut dovada ca s-a prezentat după data de 2 august 2011 la funcționarul pârât M.E. și nici la un alt angajat al serviciului din care aceasta făcea parte. Mai mult din dovada trimiterii poștale a adresei din 22 august 2011 reiese ca reclamanta a fost plecata o perioada îndelungată din localitate (mențiune a factorului poștal).

Prin urmare nu a fost reținută culpa paratelor in nepredarea carnetului de munca al reclamantei pe perioada ulterioara datei de 2 august 2011, data la care parata se afla în posesia carnetelor de munca, aspect confirmat și de predarea către ceilalți angajați a carnetelor de munca la 3 august 2011. Nereținându-se o astfel de culpa a fost considerată neîntemeiata solicitarea reclamantei de obligarea paratelor in solidar la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu cauzat pentru ca nu si-a putut întocmi dosarul de pensionare. Mai mult s-a reținut că reclamanta a făcut demersuri în vederea completării dosarului de pensionare abia in 22 februarie 2012, când a solicitat paratei emiterea unei adeverințe referitoare la perioada lucrata după data de 1 ianuarie 2011, adeverință eliberată de pârâtă două zile mai târziu.

La data de 22 februarie 2012, când a solicitat emiterea adeverinței parata se afla deja în posesia carnetului sau de muncă, primit la 30 ianuarie 2012, după primul termen de judecata. Instanța de fond a apreciat ca nedepunerea dosarului de pensie si neîncasarea pensiei nu se datorează culpei paratelor și prin urmare a fost considerată neîntemeiata solicitarea reclamantei de obligare a acestora la plata sumelor de bani echivalente cu pensia de care reclamanta ar fi beneficiat în perioada august 2011 - ianuarie 2012, mai ales in condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada ca după data de 10 august 2012 s-ar fi prezentat vreodată la sediul paratei si la serviciu competent eliberării cărții sale de muncă.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.L. solicitând modificarea în parte a sentinței și admiterea celui de-al doilea capăt de cerere, așa cum a fost formulat și precizat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ca temei fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 1 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii. Instanța de fond a reținut că la data de 2 august 2011 pârâta A.N.S.V.S.A. a trimis recurentei o adresă prin care s-ar fi comunicat să se prezinte pentru eliberarea carnetului de muncă dar în acea adresă se preciza că „este necesar să se prezinte cu nota de lichidare” pentru eliberarea carnetului de muncă, deși o asemenea condiționare nu este prevăzută în nicio normă juridică.

Tot cu privire la adresa din 2 august 2011, instanța de fond a reținut că aceasta confirmă „intenția pârâtei de a preda reclamantei carnetul de muncă”, deși pârâta A.N.S.V.S.A. a condiționat chiar și prin întâmpinarea depusă la termenul de 18 decembrie 2012, eliberarea carnetului de muncă de nota de lichidare. Deși instanța de fond a arătat că, la 10 august 2011, recurenta nu s-ar fi prezentat nici la Direcția juridică și nici la Serviciul resurse umane, nu există nicio dovadă în acest sens, iar recurenta susține că în acea zi s-a prezentat la Direcția juridică și Direcția buget finanțe unde i s-a comunicat că fără nota e lichidare nu i se poate elibera carnetul de muncă, iar pentru a dovedi aceasta a depus la Registratura A.N.S.V.S.A.

o adresă înregistrată sub nr. 15738 din 10 august 2011 în care a precizat cele întâmplate. Tot străine de natura pricinii au fost apreciate de recurentă și susținerile instanței de fond potrivit cărora nepredarea carnetului de muncă s-ar datora unui fapt obiectiv, pentru că pârâta nu deținea carnetul de muncă, dar recurenta a arătat că A.N.S.V.S.A. a intrat în posesia carnetului de muncă la 23 iunie 2011 pentru că până atunci nu a făcut nici un demers pentru a intra în posesia lui deși a luat cunoștință de încetarea raporturilor de serviciu din 1 aprilie 2011. Prima cerere a recurentei de a i se elibera carnetul de muncă a fost depusă la 7 iunie 2011, iar răspunsul la cerere l-a primit tocmai la 2 august 2011, cu depășirea termenului legal.

În ceea ce privește cele reținute de instanța de fond potrivit cărora, chiar dacă se face mențiunea că este necesară depunerea notei de lichidare cu privire la carnetul de muncă, se face totuși precizarea că acesta va fi înmânat sub semnătură, recurenta le consideră tot străine de natura pricinii deoarece chiar pârâta A.N.S.V.S.A.

a condiționat eliberarea carnetului de muncă de depunerea notei de lichidare și a precizat această și în întâmpinarea depusă pentru termenul din 18 ianuarie 2011, dar și prin adresele nr. 15237 din 2 august 2011 și nr. 15739 din 22 august 2011. Tot contradictorii au fost considerate de recurentă și cele privitoare la depunerea dosarului de pensionare al recurentei, instanța de fond susținând că nedepunerea dosarului de pensie și neîncasarea pensiei nu se datorează culpei pârâtelor, deși din actele dosarului rezultă că la data de 30 ianuarie 2012 i-a fost eliberat carnetul de muncă, iar cererea de pensionare a fost depusă la 1 februarie 2012. A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că nu a motivat hotărârea sub aspectul motivelor invocate în acțiune și anume incidența art. 279 alin. (3 3 ) din Legea nr. 53/2003 potrivit cărora pârâta A.N.S.V.S.A.

avea obligația eliberării carnetului de muncă până la 30 iunie 2011. Cu privire la încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc condiționarea predării carnetului de muncă de întocmirea notei de lichidare și, cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că nu i s-a produs nici un prejudiciu material, deși dosarul de pensionare s-a depus la 6 luni după eliberarea din funcție. În privința art. 304 1 C. proc. civ., s-a solicitat ca instanța să analizeze cauza sub toate aspectele. Intimații A.N.S.V.S.A. și M.E. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu acțiune prin care reclamanta a solicitat obligarea A.N.S.V.S.A.

la eliberarea carnetului de muncă și obligarea acesteia și a funcționarului responsabil M.E., la plata sumei de 8.967 lei despăgubiri. Primul capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect pentru că A.N.S.V.S.A. a predat carnetul de muncă la 30 ianuarie 2012, iar cererea pentru acordarea despăgubirilor a fost respinsă ca neîntemeiată. Soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește respingerea cererii de acordare a despăgubirilor, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. În speță, recurenta și-a înaintat demisia din funcție prin cererea înregistrată sub nr. 2117 din 1 aprilie 2011 la A.N.S.V.S.A., iar prin Ordinul din 2 mai 2011 au încetat raporturile de serviciu ale acesteia.

La data de 7 iunie 2011 recurenta a adresat autorității pârâte o cerere de eliberare a carnetului de muncă, la care a revenit în data de 21 iunie 2011 și 28 iulie 2011. Abia la data de 2 august 2011, A.N.S.V.S.A., prin adresa nr. 15237, îi comunică recurentei că pentru eliberarea carnetului de muncă este necesar să se prezinte cu nota de lichidare. Deși s-a prezentat la 10 august 2011 pentru ridicarea carnetului de muncă, acesta nu i-a fost eliberat, iar prezența acesteia în data de 10 august 2011 la sediul A.N.S.V.S.A. este dovedită cu cererea înregistrată sub nr. 15738 din 10 august 2011, iar la această cerere i s-a răspuns cu adresa nr. 15739 din 22 august 2011, prin care, din nou, i s-a condiționat eliberarea carnetului de muncă de prezentarea notei de lichidare.

Deși nu s-a prezentat cu nota de lichidare, ulterior introducerii acțiunii în instanță, recurenta a intrat în posesia carnetului de muncă la 30 ianuarie 2012. Din prezentarea situației de fapt rezultă că, în speță, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru că autoritatea publică A.N.S.V.S.A. i-a vătămat un drept sau interes legitim reclamantei – recurente și are dreptul la repararea pagubei. Prin atitudinea autorității pârâte de a refuza nejustificat eliberarea carnetului de muncă până în luna ianuarie 2012, recurenta nu a putut să depună cererea de pensionare și astfel i s-a creat un prejudiciu ce urmează a fi recuperat de la autoritatea pârâtă.

Chiar dacă recurenta a formulat cerere pentru restituirea carnetului de muncă la 7 iunie 2011 prin refuzul inițial de restituire nu i s-a creat un prejudiciu, având în vedere că până la 1 iulie 2011 a avut încheiat contract de muncă cu o societate comercială, iar ulterior încetării contractului de muncă a solicitat, din nou, restituirea carnetului de muncă numai la 28 iulie 2011, astfel că se poate considera că prejudiciul i-a fost cauzat recurentei, față de această dată, începând cu luna august 2011. În raport de momentul în care a fost predat carnetul de muncă către recurentă, luna ianuarie 2012, acesta va fi momentul până la care va fi considerată culpabilă atitudinea autorității publice.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi admisă, în parte, cererea reclamantei și va fi obligată A.N.S.V.S.A. la plata unei despăgubiri egale cu pensia netă cuvenită recurentei-reclamante pe perioada august 2011 – ianuarie 2012, inclusiv. Deși recurenta-reclamantă a solicitat obligarea la plata despăgubirilor și de către funcționarul responsabil cu neeliberarea carnetului de muncă, intimata-pârâtă M.E., nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că nepredarea carnetului de muncă s-ar fi datorat numai atitudinii acestui funcționar, mai ales că nici adresa nr. 15237 din 2 august 2011 și nici adresa nr. 15739 din 22 august 2011 emise de A.N.S.V.S.A., prin care se comunica refuzul eliberării carnetului de muncă în lipsa Notei de lichidare, nu a fost semnată de aceasta.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă”. În raport de situația de fapt și de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu s-a dovedit că intimata-pârâtă M.E.

ar fi emis adresele respective, astfel că cererea reclamantei de obligare la plata despăgubirilor față de pârâta M.E. va fi respinsă ca neîntemeiată. Va fi menținută soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind eliberarea carnetului de muncă ca rămasă fără obiect. În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă M.E., însă în funcție de complexitatea cauzei, vor fi aplicate dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.L. împotriva Sentinței civile nr. 5304 din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că admite, în parte, cererea reclamantei M.E. Obligă pârâta A.N.S.V.S.A. la plata unei despăgubiri egale cu suma pensiei nete cuvenite reclamantei A.L. pe perioada august 2011 – ianuarie 2012, inclusiv. Respinge cererea reclamantei de obligare la plata despăgubirilor față de pârâta M.E., ca neîntemeiată. Obligă reclamanta la plata către pârâta M.E. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.