ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual La data de 24 ianuarie 2012 reclamantul T.D. a formulat o cerere adresată Curții de Apel București, prin care a solicitat autorizarea unei negocieri cu Ministerul Muncii ori șansa de a cere despăgubiri. Prin încheierea de ședință de la data de 6 aprilie 2012 a fost suspendată judecarea cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., instanța constatând că reclamantul nu a îndeplinit cerințele instanței cu privire la precizarea pârâtului și a sediului acestuia, pretențiile formulate, temeiul de drept al acțiunii, precum și depunerea la dosar a unor exemplare suficiente pentru comunicare.

2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de la data de 1 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluția aplicată, cu prilejul înregistrării cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze pârâtul și sediul acestuia, pretențiile formulate și temeiul de drept al acțiunii, precum și să depună cererea precizatoare în suficiente exemplare pentru instanță și comunicare. În ședința publică din 6 aprilie 2012 instanța a dispus suspendarea judecății, luând act că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor anterior menționate.

La data de 1 iunie 2012 reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care a indicat pârâtul și sediul acestuia și a arătat că solicită o pensie în cuantum de 3.500 RON și 15.000.000 RON despăgubiri. Curtea a constatat că această cerere nu satisface exigențele art. 112 C. proc. civ., întrucât nu rezultă din cuprinsul cererii precizatoare care este temeiul obligării pârâtului la plata unei pensii de 3.500 RON și la plata despăgubirilor de 15.000.000 RON, fiind imposibil de stabilit natura litigiului de față, astfel că a respins cererea de repunere pe rol. 3. Recursul declarat de T.D. Reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință arătate, fără a motiva cererea. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc.

civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de T.D. împotriva Încheierii din 1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL