ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 24 ianuarie 2012 reclamantul T.D.

a formulat o cerere adresată Curții de Apel București, prin care a solicitat

autorizarea unei negocieri cu Ministerul Muncii ori șansa de a cere despăgubiri.

Prin încheierea de

ședință de la data de 6 aprilie 2012 a fost suspendată judecarea cauzei în

temeiul art. 155

1

C. proc. civ., instanța constatând că reclamantul

nu a îndeplinit cerințele instanței cu privire la precizarea pârâtului și a

sediului acestuia, pretențiile formulate, temeiul de drept al acțiunii, precum

și depunerea la dosar a unor exemplare suficiente pentru comunicare.

instanței de fond

Prin încheierea de la

data de 1 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de

repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul T.D., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluția aplicată, cu prilejul

înregistrării cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere

reclamantului să precizeze pârâtul și sediul acestuia, pretențiile formulate și

temeiul de drept al acțiunii, precum și să depună cererea precizatoare în

suficiente exemplare pentru instanță și comunicare.

În ședința publică

din 6 aprilie 2012 instanța a dispus suspendarea judecății, luând act că

reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor anterior menționate.

La data de 1 iunie

2012 reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care a indicat

pârâtul și sediul acestuia și a arătat că solicită o pensie în cuantum de 3.500

RON și 15.000.000 RON despăgubiri.

Curtea a constatat că

această cerere nu satisface exigențele art. 112 C. proc. civ., întrucât nu

rezultă din cuprinsul cererii precizatoare care este temeiul obligării

pârâtului la plata unei pensii de 3.500 RON și la plata despăgubirilor de

15.000.000 RON, fiind imposibil de stabilit natura litigiului de față, astfel

că a respins cererea de repunere pe rol.

de T.D.

Reclamantul a formulat

recurs împotriva încheierii de ședință arătate, fără a motiva cererea.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost

motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.

306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc.

civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute

de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite

drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și

să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul

nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală

arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de T.D. împotriva Încheierii din 1 iunie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - CL