ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6113/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6113/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 28 decembrie 2012, A.D. a formulat cerere de

revizuire a Sentinței nr. 6395 din

9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel

București, susținându-se că este în contradicție cu Sentința nr. 6034 din

24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012 de aceeași instanță,

fiind invocate dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.

cu revizuire

A. Prin Sentința nr. 6395

din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel

București

a

fost

admisă

excepția inadmisibilității și, în consecință, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatele Casa

Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca

inadmisibilă.

A reținut instanța că

s-a solicitat revizuirea sentinței nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în sensul de a se constata nulitatea absolută a ordinului nr. 907 din data de

01 octombrie 2001, înregistrat la poz. 88 din carnetul de muncă, a Ordinului nr.

1380 din data de 24 noiembrie 2006, neînregistrat în carnetul de muncă, a

ordinului nr. 671 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale la data de 30 iulie 2010, a Adeverinței nr. 51/3388 din data de 26 septembrie 2007, a Deciziei nr. 230847 din data de 20 august 2010, Acte administrative cu caracter individual subsecvent ca fiind

emise, cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 privind Carnetul de

muncă și a prevederilor Ordinului Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr.

340 din data de 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a

prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de revizuire

a reținut că prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10849/2/2010 din

09 noiembrie 2010, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâții Casa

Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Camera Deputaților

- Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună suspendarea și anularea Ordinului Președintelui Casei Naționale de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010 și a

actelor administrative subsecvente Convenției privind aplicarea prevederilor

referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77/10 ianuarie 2007, actelor adiționale la convenție,

adeverințele de actualizare/recalculare, a listelor nominale de evidență a

pensionarilor și deciziilor de actualizare/recalculare, cu obligarea pârâtelor

la menținerea în plată a pensiei de serviciu așa cum a fost actualizată în baza

deciziei nr. 230847 din 12 martie 2009 și acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr.

1380 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

Sentința de declinare

de competență a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 2238 din 14 aprilie 2011, care a trimis cauza la aceeași instanță,

în motivarea deciziei reținându-se că „prima instanță urmează să analizeze dacă

Ordinul Președintelui C.N.P.A.S. nr. 671 din 30 iulie 2010, cât și celelalte

acte subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte

administrative în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 și să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare

în judecată.

Cauza a fost

înregistrată spre rejudecare la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2011.

Prin încheierea din

26 octombrie 2011, instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris

actele administrative subsecvente a căror anulare o solicită.

Prin cererea

intitulată „note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca

răspuns la solicitarea instanței de precizare a actelor administrative ce

formează obiectul acțiunii, acesta a enumerat următoarele acte:

- Convenția privind

aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar

înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007

;

- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.

de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar

înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007;

- Ordinul

Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr.

671 din 30 iulie 2010;

- mapa transmisă de

către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006;

- adeverința nr. 51/3388

din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților;

- decizia nr. 230847

din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2;

- ordinul nr. 257 din

28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților

- Secretarul General;

- adeverință nr. 57/5381

din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților;

- decizia nr. 230847

din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2;

- decizia nr. 230847

din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.

Prin încheierea din

14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins

ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și

suspendarea următoarelor acte:

- mapa transmisă de

către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006;

- adeverința nr. 51/3388

din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților;

- decizia nr. 230847

din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2;

- ordinul nr. 257 din

28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților

– Secretarul General;

- adeverință nr. 57/5381

din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților;

- decizia nr. 230847

din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2;

- decizia nr. 230847

din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, și a respins ca

inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia

de serviciu, așa cum a fost actualizată prin decizia nr. 230847 din 12 martie 2009.

Prin aceeași

încheiere s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de

cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:

- Ordinul

Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr.

671 din 30 iulie 2010;

- Convenția privind

aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de

Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar

înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007;

- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.

de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar

înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum

și a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Prin

sentința nr. 3245 din 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele

de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:

-

Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010

;

-

Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu

prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar

înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007;

- Actul

adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea

pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului

public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca

nefondate.

A reținut instanța de

revizuire că în mod neîntemeiat se susține de către revizuent, prin cererea de

revizuire, că instanța a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24

noiembrie 2006 si nr. 907/2001, în condițiile în care aceste înscrisuri nu au

făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010.

Pe de alta parte,

referitor la adeverința nr. 51/3388/26 septembrie 2007 și a Deciziei nr. 230847

din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanța a admis în

parte excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile aceste capete de

cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de

vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor.

A reținut instanța că

celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri

de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară

de atac, care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind

o cale devolutivă de atac, astfel încât sa se examineze legalitatea si

temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.

din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București, invocată de revizuent ca

fiind în contradicție cu hotărârea atacată cu revizuire, respectiv Sentința nr.

6395 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București.

Prin Sentința nr. 6034

din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de

inadmisibilitate a cererii de revizuire formulate și a fost respinsă ca

nefondată

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu

intimatul Secretariatul general al Camerei Deputaților

.

Instanța

de revizuire a reținut că prin sentința civilă nr. 1077 din 14 februarie 2011 a

Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr. 12814/2/2010, a fost respinsă

ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu

pârâtul Secretariatul general al Camerei Deputaților, acțiune prin care

reclamantul solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003 și nr.

39 din 31 ianuarie 2006, privind stabilirea salariilor din cadrul instituției

pârâte și creșterile salariale din 2006.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va

respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Înalta Curte constată

că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute

de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârilor invocate ca fiind

potrivnice a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele

stabilite de dispozițiile legale, nefiind vorba de hotărâri potrivnice.

Pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile

să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie

vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate, însă în

cauza de față hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conțin elementele

caracteristice pentru existența lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind

diferit.

Înalta Curte reține

că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere că

instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322

pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei și legalității

soluțiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci

procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre ( în cazul de

față Sentința nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012

de Curtea de Apel București) a fost pronunțată cu încălcarea principiului

puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile de

revizuire, care au fost soluționate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind

contradictorii, nu sunt de natură a determina și identitatea de obiect dintre

cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.

Văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2013.