ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2015

Decizia nr. 1371

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de revizuire înregistrată la 16 octombrie 2012, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., arătând că "instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut".

La 31 octombrie 2012, pârâta Camera Deputaților a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.

La 1 noiembrie 2012, pârâta Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin Sentința civilă nr. 6395 din data de 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea intitulată "note scrise" depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011 în fața instanței de fond, ca răspuns la solicitarea instanței de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acțiunii, acesta a enumerat următoarele acte:

- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

- Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,

- adeverința nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,

- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General,

- adeverință nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,

- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.

Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și suspendarea următoarelor acte:

- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,

- adeverința nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,

- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General,

- adeverință nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,

- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2,

și a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia de serviciu, așa cum a fost actualizată prin Decizia nr. 230847 din 12 martie 2009.

Prin aceeași încheiere s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:

- Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

precum și a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Prin Sentința civilă nr. 3245 din 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:

- Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.

În mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanța a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24 noiembrie 2006 și nr. 907/2001, în condițiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A. în Dosarul nr. 10849/2/2010.

Pe de altă parte, referitor la adeverința din 26 septembrie 2007 și a Deciziei nr. 230847 din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor.

În final, a reținut instanța de revizuire că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac, astfel încât să se examineze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 - 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304 ind. 1 din același cod.

Prin criticile formulate, recurentul reiterează, în esență, aspectele invocate în fața instanței de revizuire, cu referire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței a cărei revizuire se solicită.

Mai arată recurentul că instanța de revizuire nu a motivat în fapt și în drept excepția inadmisibilității invocată din oficiu și nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuentul A. a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocând situația potrivit căreia, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie o aplicare a principiului disponibilității și a principiului consacrat de art. 129 alin. final C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a judeca toate pretențiile deduse judecății cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.

Din considerentele sentinței recurate, reiese că instanța a analizat cronologic toate petitele demersului judiciar al recurentului A., formulate atât prin cererea introductivă de instanță, precum și prin precizările ulterioare, verificând în concret dacă, prin sentința atacată cu revizuire, precum și prin alte încheieri interlocutorii pronunțate în cauză, instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate.

Prin urmare, curtea de apel, a soluționat cererea de revizuire, cu respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., în limitele cadrului procesual solicitat și stabilit de revizuent.

Totodată, au fost respectate de către curtea de apel și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", astfel încât, în mod corect, a reținut curtea de apel că toate criticile vizând fondul cauzei, excedează obiectului cererii de revizuire, neputând fi analizate în această fază procesuală.

În concluzie, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă la faptul că instanța "nu s-a pronunțat" asupra pretențiilor deduse judecății, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal în cazul în care instanța a respins cererea sau a admis-o în parte sau nu a pronunțat soluția la care se aștepta justițiabilul, astfel cum, în fapt, rezultă din cererea de revizuire.

Prin urmare, critica adusă sentinței recurate, în sensul că aceasta nu este motivată, nu poate fi primită, având în vedere că din considerentele hotărârii rezultă raționamentul juridic al judecătorului, exprimat clar și fără echivoc, bazat pe argumente de fapt și de drept, în sensul inadmisibilității cererii de revizuire, pentru neîncadrarea în motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.

Procesat de GGC - CL