ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A.D. a chemat în judecată pe intimații Camera Deputaților - Secretariatul General și Casa Națională de Pensii Publice, solicitând revizuirea Sentinței civile nr. 4456/2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12602/2/2010, în sensul admiterii cererii de revizuirii, modificării sentinței și înlăturării excepției necompetenței materiale, arătând că obiectul cererii nu privește un litigiu de asigurări sociale, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 40/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ci dispozițiile art. 14 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu care instanța de contencios administrativ și fiscal a fost legal învestită.

Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cazul cererii de revizuire formulată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. care în art. 322 definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii și anume: hotărârile rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În toate cazurile revizuirea privește hotărârile prin care s-a soluționat fondul cauzei, ori a evoca fondul în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator. În speță, sentința civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011 pronunțată de C.A.B. în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanța de fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, astfel încât nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului și, în consecință, nu poate fi obiectul unei cereri de revizuire. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că cererea de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind vădit nefondată. S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Curtea de Apel, legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Procedura în fața instanței de recurs Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar recurentul a depus concluzii scrise și înscrisuri.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. De asemenea, se reține că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Astfel, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca și cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. și are menirea de a asigura respectarea principiului priorității normelor dreptului comunitar, față de norma internă, principiul care are și o consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată, de către instanțele de contencios administrativ. Însă, în cadrul cererii de revizuire, înainte ca instanța să procedeze la analiza respectării principiului priorității dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii.

În cazul cererii de revizuire formulată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. care în art. 322 definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii și anume: hotărârile rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Având în vedere că prin sentința civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanța de fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul fondului că aceasta nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond prin care s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă este legală și temeinică, întrucât în aceste condiții, cererea acestuia nu putea fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL