ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, revizuentul A.D. a chemat în judecată pe

intimații Camera Deputaților - Secretariatul General și Casa Națională de

Pensii Publice, solicitând revizuirea Sentinței civile nr. 4456/2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12602/2/2010, în sensul admiterii

cererii de revizuirii, modificării sentinței și înlăturării excepției

necompetenței materiale, arătând că obiectul cererii nu privește un litigiu de

asigurări sociale, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 40/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ci dispozițiile

art. 14 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu care instanța de contencios

administrativ și fiscal a fost legal învestită.

Intimata Camera

Deputaților a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de

revizuire formulată de revizuentul A.D.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de

revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii

Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în cazul cererii de revizuire

formulată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. care în art. 322

definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii și anume: hotărârile

rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În toate cazurile

revizuirea privește hotărârile prin care s-a soluționat fondul cauzei, ori a

evoca fondul în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus

judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta

presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului

probator.

În speță, sentința

civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011 pronunțată de C.A.B.

în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanța de fond a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, astfel încât nu face

parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului și, în consecință,

nu poate fi obiectul unei cereri de revizuire.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că cererea de revizuire, formulată în temeiul

dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrunește condițiile

de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluția

instanței de fond fiind vădit nefondată.

S-a solicitat, în

concluzie, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de fond, respectiv Curtea de Apel, legal învestită cu

soluționarea cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 21

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimata Camera

Deputaților a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca

nefondat, iar recurentul a depus concluzii scrise și înscrisuri.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi

exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de art. 322 C. proc. civ.

De asemenea, se

reține că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată,

constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc.

civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea

principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin.

(2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Astfel, revizuirea

prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale

extraordinară de atac, ca și cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că

motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C.

proc. civ. și are menirea de a asigura respectarea principiului priorității

normelor dreptului comunitar, față de norma internă, principiul care are și o

consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României,

republicată, de către instanțele de contencios administrativ.

Însă, în cadrul

cererii de revizuire, înainte ca instanța să procedeze la analiza respectării

principiului priorității dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite

condițiile de admisibilitate a cererii.

În cazul cererii de

revizuire formulată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. care în art. 322

definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii și anume: hotărârile

rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Având în vedere că

prin sentința civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanța de

fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul fondului că aceasta

nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că soluția instanței de fond prin care s-a respins cererea de

revizuire ca inadmisibilă este legală și temeinică, întrucât în aceste

condiții, cererea acestuia nu putea fi examinată prin prisma dispozițiilor art.

21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste

considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL