ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 4456 din data de 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâta Casa Națională de Pensii Publice și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul solicită în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice (fostă CNPAS) și Camera Deputaților - Secretariatul General cercetarea, sub aspectul legalității, a actelor adiționale prin care s-a recalculat pensia de serviciu și s-au diminuat drepturile legale aflate în plată, începând cu 1 aprilie 2008 și respectiv 1 septembrie 2010. Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 13/2004, pârâta Casa Națională de Pensii Publice este o autoritate publică la nivel central, însă, cu toate acestea, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv recalcularea pensiei de serviciu, cererea de chemare în judecată este de competența tribunalului în primă instanță, respectiv Tribunalul București - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra cererii cu care a fost investită.

Recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, întrucât în cauză nu este vorba despre un litigiu de asigurări sociale, cererea sa având ca obiect suspendarea executării și anularea actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, respectiv Actul adițional înregistrat la CNPAS sub nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 și la Secretariatul General al Camerei Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007 și a Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010 privind aprobarea modelului deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu. A mai susținut că hotărârea pronunțată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2238 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 10849/2/2010.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală sentința recurată, iar Camera Deputaților a formulat concluzii scrise. 3. Soluția instanței de recurs. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc.

civ., așa cum a fost modificat de Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar potrivit alin. (3) „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent." Aceste dispoziții legale se aplică proceselor și cererilor formulate după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.

Cum cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, devin incidente dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității recursului. 4. Temeiul soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 4456 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.