ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 4456 din data de 27 iunie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâta Casa

Națională de Pensii Publice și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul solicită în contradictoriu cu

Casa Națională de Pensii Publice (fostă CNPAS) și Camera Deputaților -

Secretariatul General cercetarea, sub aspectul legalității, a actelor

adiționale prin care s-a recalculat pensia de serviciu și s-au diminuat

drepturile legale aflate în plată, începând cu 1 aprilie 2008 și respectiv 1

septembrie 2010.

Instanța de fond a

reținut că potrivit dispozițiilor H.G. nr. 13/2004, pârâta Casa Națională de

Pensii Publice este o autoritate publică la nivel central, însă, cu toate

acestea, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv

recalcularea pensiei de serviciu, cererea de chemare în judecată este de

competența tribunalului în primă instanță, respectiv Tribunalul București -

Secția litigii de muncă și asigurări sociale, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

C. proc. civ.

exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra

cererii cu care a fost investită.

Recurentul-reclamant

a susținut că în mod greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București - Secția litigii de muncă și asigurări

sociale, întrucât în cauză nu este vorba despre un litigiu de asigurări

sociale, cererea sa având ca obiect suspendarea executării și anularea actelor

administrative unilaterale cu caracter normativ, respectiv Actul adițional

înregistrat la CNPAS sub nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 și la Secretariatul

General al Camerei Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007 și a

Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010 privind aprobarea modelului deciziilor de

recalculare a pensiilor de serviciu.

A mai susținut că

hotărârea pronunțată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2238

din 14 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul 10849/2/2010.

Intimata-pârâtă Casa

Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală sentința recurată, iar

Camera Deputaților a formulat concluzii scrise.

de recurs.

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, potrivit

art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu

art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., așa cum a fost modificat de

Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, „când în fața

instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată

să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu

activitate jurisdicțională competent", iar potrivit alin. (3) „dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională competent."

Aceste dispoziții legale se aplică proceselor și

cererilor formulate după data de 25 noiembrie 2010, când au intrat în vigoare

prevederile Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.

Cum cererea

reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21 decembrie

2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, devin incidente

dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate

prin acest act normativ, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază ca

întemeiată excepția inadmisibilității recursului.

adoptate în recurs

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de A.D. împotriva Sentinței nr. 4456 din 27 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.