ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6685/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2012, pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul A.D. a solicitat anularea sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., În motivarea cererii, revizuentul a susținut că sentința nr. 1951 din 19 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 6233/2/2011, este contrară deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3833/1/2010 și că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a menționat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile sunt definitive, sunt contrare și există identitate de părți, obiect și cauză. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Înalta Curte, examinând motivele cererii de revizuire, prevederile legale incidente și situația de fapt existentă în cauză, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare: Prin sentința nr. 1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și Camera Deputaților - Secretariatul General al Camerei Deputaților împotriva sentinței nr. 4456/2011 a aceleiași instanțe, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., întemeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul General al Camerei Deputaților, împotriva sentinței nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, ca inadmisibilă. În vederea examinării cererii de revizuire, care formează obiectul prezentei cauze, se vor expune în continuare condițiile de admisibilitate a revizuirii unei hotărâri judecătorești. Codul de procedură civilă prevede în cuprinsul art. 322 pct. 7 ca motiv de revizuire, situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din conținutul normativ al art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse prin textul menționat. Astfel, trebuie să fie în analiză hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane. Fundamentul acestui motiv de revizuire, îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, iar admisibilitatea cererii este condiționată de existența unor hotărâri potrivnice, date în aceeași cauză, între aceleași persoane având aceeași calitate. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru existența contrarietății de hotărâri, deoarece din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Având în vedere că cele două hotărâri nu au fost pronunțate în litigii având același obiect, cauză și părți, Înalta Curte concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale căi extraordinare de atac, reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă. Totodată, observând întregul ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal stabilit de art. 322 - 328 C. proc.

civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Formularea prezentei revizuiri, prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care depășește sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 RON. Cu privire la amendă, hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108 4 C. proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108 5 C. proc.

civ.. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. cu aplicarea prevederilor art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. În temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică revizuentului sancțiunea cu amendă judiciară în cuantum de 200 RON. Irevocabilă. Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii judiciare. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2013.