ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6685/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de revizuire

Prin cererea

înregistrată la data de 26 iulie 2012, pe rolul secției I civile a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, revizuentul A.D. a solicitat

anularea sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București,

cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

În motivarea cererii,

revizuentul a susținut că sentința nr. 1951 din 19 martie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 6233/2/2011, este contrară deciziei nr.

458 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul

nr. 3833/1/2010 și că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a menționat că sunt

îndeplinite condițiile reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul

că hotărârile sunt definitive, sunt contrare și există identitate de părți,

obiect și cauză.

Considerentele Înaltei

Curți asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând

motivele cererii de revizuire, prevederile legale incidente și situația de fapt

existentă în cauză, constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, potrivit

considerentelor ce se vor expune în continuare:

Prin sentința nr.

1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire

formulată de revizuentul A.D., în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii și alte drepturi

de Asigurări Sociale și Camera Deputaților - Secretariatul General al

Camerei Deputaților împotriva sentinței nr. 4456/2011 a aceleiași instanțe,

ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 458

din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., întemeiul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul

General al Camerei Deputaților, împotriva sentinței nr. 1604 din 31 martie 2010

a Curții de Apel București, ca inadmisibilă.

În vederea examinării

cererii de revizuire, care formează obiectul prezentei cauze, se vor expune în continuare

condițiile de admisibilitate a revizuirii unei hotărâri judecătorești.

Codul de procedură

civilă prevede în cuprinsul art. 322 pct. 7 ca motiv de revizuire, situația în care

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din conținutul normativ

al art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse prin textul menționat.

Astfel, trebuie să fie

în analiză hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane.

Fundamentul acestui motiv

de revizuire, îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat, iar admisibilitatea

cererii este condiționată de existența unor hotărâri potrivnice, date în aceeași

cauză, între aceleași persoane având aceeași calitate.

În speță, nu sunt îndeplinite

condițiile legale pentru existența contrarietății de hotărâri, deoarece din analiza

cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect,

cauză și părți.

Având în vedere că cele

două hotărâri nu au fost pronunțate în litigii având același obiect, cauză și

părți, Înalta Curte concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

ale căi extraordinare de atac, reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, observând întregul

ciclu procesual pornit de la acțiunile cu care au fost învestite Curtea de Apel

București și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța

constată că această conduită procesuală a revizuentului, care a perpetuat litigiul

prin exercitarea unei căi de atac extraordinare de atac în afara cadrului legal

stabilit de art. 322 - 328 C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul

art. 723 C. proc. civ., care impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință

și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Formularea prezentei revizuiri,

prin care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, care depășește

sfera interesului legitim, întrunește elementele abaterii judiciare prevăzute de

art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea

credință, a unor cereri vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată

revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 200 RON.

Cu privire la amendă,

hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108

4

C.

proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108

5

C. proc. civ..

soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate

considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă. cu aplicarea

prevederilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică revizuentului sancțiunea cu amendă

judiciară în cuantum de 200 RON.

Irevocabilă.

Cu drept de reexaminare

în 15 zile de la comunicare pentru sancțiunea amenzii judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 octombrie 2013.