ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6241/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6241/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele și obiectul cauzei
Prin sentința nr.
6395 din
9
decembrie
2012, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. 7752/2/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire
formulată de revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de
Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări
Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General împotriva sentinței civile
nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Pentru a pronunța această
hotărâre s-au reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub
nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe
pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Camera
Deputaților - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să
se dispună suspendarea și anularea Ordinului Președintelui Casei Naționale de Pensii
și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010 și a actelor administrative
subsecvente Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea
pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului
public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10
ianuarie 2007, actelor adiționale la convenție, adeverințelor de actualizare/ recalculare,
listelor nominale de evidență a pensionarilor și deciziilor de actualizare/ recalculare,
cu obligarea pârâtelor la menținerea în plată a pensiei de serviciu așa cum a fost
actualizată în baza deciziei din 12 martie 2009 și acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă din
23 februarie 2011, Curtea de Apel București și-a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări
sociale.
Sentința de declinare
de competență a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia
din 14 aprilie 2011 care a trimis cauza la aceeași instanță, în motivarea deciziei
reținându-se că „prima instanță urmează să analizeze dacă Ordinul Președintelui
Casa Națională de Pensii si Asigurări Sociale 30 iulie 2010, cât și celelalte acte
subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte administrative
în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
și să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată”.
Cauza a fost înregistrată
spre rejudecare la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2011.
Prin încheierea din 26
octombrie 2011, instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele
administrative subsecvente a căror anulare o solicită.
Prin cererea intitulată
„note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea
instanței de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acțiunii, acesta
a enumerat următoarele acte:
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților
sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la Convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30
iulie 2010,
- Mapa transmisă de către
Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverința din 26
septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257/ 28
februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților
- Secretarul General,
- Adeverință din 24
iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din
20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.
Prin încheierea din 14
martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins ca
inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și suspendarea următoarelor
acte:
- Mapa transmisă de către
Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverința din 26
septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257 din
28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților
- Secretarul General,
- Adeverință nr. 57/5381
din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din
20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, și a respins ca inadmisibil,
capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia de serviciu,
așa cum a fost actualizată prin decizia din 12 martie 2009.
Prin aceeași încheiere
s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de cerere având
ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010,
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților
sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților sub nr. 51/5607/ 28 decembrie 2007, precum și a capătului
de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă
nr. 3245/ 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere având
ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010,
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea
nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera
Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la Convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților din 28 decembrie 2007, precum și capătul de cerere privind
acordarea de despăgubiri, ca nefondate.
A reținut instanța că
în mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanța
a omis să constate nulitatea ordinului din 24 noiembrie 2006, în condițiile în care
aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul
nr. 10849/2/2010.
Pe de alta parte, referitor
la adeverința din 26 septembrie 2007 și a deciziei din 20 august 2010, prin încheierea
din 14 martie 2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității și a respins
ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul
unei cereri de revizuire, de vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor.
A concluzionat instanța
că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri
de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de
atac care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele limitativ
prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă
de atac.
Prin sentința civilă
nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul
nr. 7107/2/2012, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității
procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice și s-au respins cererile
de revizuire principală și conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva
sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București,
secția a VIII - a în Dosarul nr. 10849/2/2010 în contradictoriu cu intimatele Casa
Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca nefondate.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea a constatat că
în cuprinsul cererii de
revizuire revizuientul nu indică concret cazurile de încălcare a principiului priorității
dreptului comunitar, ci redă întregul conflict juridic care a generat declanșarea
acțiunii în contencios administrativ, reluând pe fond motivele de nelegalitate ale
actelor administrative contestate, făcând o critică de nelegalitate și netemeinicie
a sentinței, care putea fi făcută doar pe calea recursului.
A reținut
instanța că pe calea revizuirii trebuie indicate concret motivele de revizuire care
să reliefeze încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat
de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României,
republicată.
Pe de altă
parte, a mai reținut instanța că din considerentele sentinței recurate nu rezultă
aspecte care să conducă la concluzia încălcării principiului priorității dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din
Constituția României, republicată.
Împotriva sentinței
nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 a formulat
cerere de revizuire A.D.
Revizuentul a invocat
prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și sentința civilă nr. 6114 pronunțată
de în Dosarul nr. 7107/2/2012 de Curtea de Apel București.
S-a solicitat anularea
sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, prin care, referitor la adeverința
din 26 septembrie 2007 și decizia din 20 august 2010, s-a admis în parte excepția
inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, încălcându-se
astfel autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din cuprinsul sentinței civile
nr. 6114 din 30 octombrie 2012.
Revizuentul a apreciat
că cererea sa este admisibilă, avându-se în vedere că Sentința civilă nr. 6114
din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7107/2/2012 și sentința civilă nr. 6395
din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 sunt hotărâri definitive, pronunțate
de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare.
Sentințele nr. 6114 și
nr. 6395 sunt potrivnice și în cauză este îndeplinită condiția triplei identități
de părți, obiect și cauză.
În speță sunt incidente
atât prevederile dreptului european, cât și cele ale Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament între bărbați și femei
în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.
Intimata Camera Deputaților
a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca
inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., hotărârile nu sunt potrivnice, nu sunt date în aceeași pricină între aceleași
persoane, având aceeași calitate și nu s-a încălcat principiul autorității de lucru
judecat.
Revizuentul, în opinia
intimatei, este nemulțumit de modul în care judecătorul fondului în cauza care a
format obiectul Dosarului nr. 7752/2/2012, s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate
a cererii sale de revizuire, motiv ce nu atrage o încălcare a principiului autorității
de lucru judecat.
II. Considerentele Înaltei
Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul
art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cererea formulată de revizuentul
A.D. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 322
pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs,
atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice,
date de instanța de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,
între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Pentru a fi aplicabile
aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină elementele puterii
lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că rațiunea reglementării
cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea
de a înlătura o încălcare a acestui principiu, atunci când instanțele au dat soluții
contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași
părți.
Astfel, prin sentința
civilă nr. 6114 din 30 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7107/2/2012, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins
ca nefondate cererile de revizuire principală și conexă întemeiate pe dispozițiile
art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 îndreptate împotriva sentinței civile
nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Prin sentința civilă
nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de
Apel București, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012
pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Din analiza cuprinsului
sentințelor civile nr. 6114 și nr. 6395 reiese fără putință de tăgadă că nu există
identitate de obiect, cauză și părți.
Obiectul și cauza dosarelor
sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două sentințe pentru motive distincte.
Principiul autorității
de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței civile nr. 6395 din
9 noiembrie 2012, deoarece instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat
asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor
art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în legătură cu sentința civilă nr. 3245 16 mai
2012, fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din Dosarul nr. 7107/2/2012,
în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în
Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie
2013.