ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6241/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele și obiectul cauzei Prin sentința nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D.

a chemat în judecată pe pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Camera Deputaților - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea și anularea Ordinului Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010 și a actelor administrative subsecvente Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, actelor adiționale la convenție, adeverințelor de actualizare/ recalculare, listelor nominale de evidență a pensionarilor și deciziilor de actualizare/ recalculare, cu obligarea pârâtelor la menținerea în plată a pensiei de serviciu așa cum a fost actualizată în baza deciziei din 12 martie 2009 și acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Sentința de declinare de competență a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia din 14 aprilie 2011 care a trimis cauza la aceeași instanță, în motivarea deciziei reținându-se că „prima instanță urmează să analizeze dacă Ordinul Președintelui Casa Națională de Pensii si Asigurări Sociale 30 iulie 2010, cât și celelalte acte subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte administrative în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată”.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2011. Prin încheierea din 26 octombrie 2011, instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele administrative subsecvente a căror anulare o solicită.

Prin cererea intitulată „note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea instanței de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acțiunii, acesta a enumerat următoarele acte: - Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010, - Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, - Adeverința din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Ordinul nr. 257/ 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General, - Adeverință din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2. Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și suspendarea următoarelor acte: - Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, - Adeverința din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General, - Adeverință nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, și a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia de serviciu, așa cum a fost actualizată prin decizia din 12 martie 2009. Prin aceeași încheiere s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte: - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010,

- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607/ 28 decembrie 2007, precum și a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 3245/ 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte: - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010, - Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților din 28 decembrie 2007, precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.

A reținut instanța că în mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanța a omis să constate nulitatea ordinului din 24 noiembrie 2006, în condițiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010. Pe de alta parte, referitor la adeverința din 26 septembrie 2007 și a deciziei din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor. A concluzionat instanța că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac. Prin sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice și s-au respins cererile de revizuire principală și conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII - a în Dosarul nr. 10849/2/2010 în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că în cuprinsul cererii de revizuire revizuientul nu indică concret cazurile de încălcare a principiului priorității dreptului comunitar, ci redă întregul conflict juridic care a generat declanșarea acțiunii în contencios administrativ, reluând pe fond motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, făcând o critică de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, care putea fi făcută doar pe calea recursului. A reținut instanța că pe calea revizuirii trebuie indicate concret motivele de revizuire care să reliefeze încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Pe de altă parte, a mai reținut instanța că din considerentele sentinței recurate nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Împotriva sentinței nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 a formulat cerere de revizuire A.D. Revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și sentința civilă nr. 6114 pronunțată de în Dosarul nr. 7107/2/2012 de Curtea de Apel București.

S-a solicitat anularea sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, prin care, referitor la adeverința din 26 septembrie 2007 și decizia din 20 august 2010, s-a admis în parte excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 6114 din 30 octombrie 2012. Revizuentul a apreciat că cererea sa este admisibilă, avându-se în vedere că Sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7107/2/2012 și sentința civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 sunt hotărâri definitive, pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare.

Sentințele nr. 6114 și nr. 6395 sunt potrivnice și în cauză este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză. În speță sunt incidente atât prevederile dreptului european, cât și cele ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială. Intimata Camera Deputaților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile nu sunt potrivnice, nu sunt date în aceeași pricină între aceleași persoane, având aceeași calitate și nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat.

Revizuentul, în opinia intimatei, este nemulțumit de modul în care judecătorul fondului în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 7752/2/2012, s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate a cererii sale de revizuire, motiv ce nu atrage o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cererea formulată de revizuentul A.D. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, este necesar ca hotărârile să conțină elementele puterii lucrului judecat, adică să tranșeze fondul unui litigiu, pentru că rațiunea reglementării cazului de revizuire avut în vedere de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea de a înlătura o încălcare a acestui principiu, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Astfel, prin sentința civilă nr. 6114 din 30 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7107/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate cererile de revizuire principală și conexă întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 îndreptate împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 10849/2/2010. Prin sentința civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel București, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. Din analiza cuprinsului sentințelor civile nr. 6114 și nr. 6395 reiese fără putință de tăgadă că nu există identitate de obiect, cauză și părți. Obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două sentințe pentru motive distincte. Principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, deoarece instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în legătură cu sentința civilă nr. 3245 16 mai 2012, fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din Dosarul nr. 7107/2/2012, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.