Decizia nr. 1611/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 1077/2011 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2010, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al camerei Deputaților, suspendarea executării actelor administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 8, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ, respectiv a Ordinelor nr. 481./30.09.2003 și nr. 39/31.01.2006, și să se cerceteze" (….) sub aspectul legalității aceste acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise de către secretarul general (...) în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării În concret a legii ..."

Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca inadmisibilă.

Cererea de revizuire. Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Secretariatul General al Camerei Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în temeiul art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 1077/14.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2010, invocând înscrisuri noi, respectiv "Fișa pentru drepturile bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014", comunicată acestuia în ședința publică din data de 12 februarie 2015 de către Casa de Pensii a Municipiului București într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/2013 și aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. La data de 07.05.2015 revizuentul A., a solicitat în contradictoriu, cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, în temeiul dispozițiilor art. 322 Teza I pct. 7 din C. proc. civ., să se constate că există contrarietate de hotărâri între Sentințele civile nr. 6034/24.10.2012, 6114/30.10.2012 și nr. 2580/16.09.2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. x/2012, y/2012 și nr. 5277/2/2013, rămase definitive prin neapelare, fiind îndeplinită și tripla identitate de obiect cauză și părți, revizuirea și anularea ultimei hotărâri, respective Sentința civilă nr. 1021/0704.2015 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2015, care încalcă puterea de lucru judecat. La data de 09.07.2015 revizuentul a invocate excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, privind Statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, republicată, susținând că nu sunt în concordanță cu prevederile Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 și actul adițional la aceasta, încălcându-se drepturile câștigate, precum și art. 44 alin. (1) și 47 alin. (2) din Constituția României.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu privire la cererea de revizuire. Prin Sentința civilă nr. 2951 din data de 10.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, ca inadmisibilă. A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, privind Statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, republicată, Curtea de Apel a reținut că excepția invocată nu are legătură cu fondul cauzei, respectiv cu cererea de revizuire, formulată pentru contrarietate de hotărâri, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. întrucât instanța, în măsura în care ar considera cererea de revizuire întemeiată, ar proceda la anularea hotărârii care încalcă puterea lucrului judecat, prin urmare nu va face aplicarea dispozițiilor defăimate a fi neconstituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu obiectul cauzei, Curtea de Apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României ca inadmisibilă. În ceea ce privește cererea de revizuire Curtea de Apel a apreciat-o ca fiind nefondată, întrucât nu s-a conturat existența a două sau mai multe hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane cu aceeași calitate.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 2951 din data de 10.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 3041 din C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României arată că, în mod greșit Curtea de Apel a admis excepția inadmisibilității acesteia deoarece, dispozițiile art. 97 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, "prevăd că ...prezenta lege se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, republicată, cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu orice alte dispoziții legale", iar acestea au legătură cu prezenta cauză. Cu privire la cererea de revizuire arată că, în mod greșit a fost respinsă, ca nefondată, deși condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. erau îndeplinite, după cum urmează: - prima condiție este îndeplinită întrucât Sentințele civile nr. 6034/24.10.2012, nr. 6114/30.10.2012 și nr. 2580/16.09.2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. x/2012, y/2012 și nr. 5277/2/2013, sunt hotărâri definitive prin neapelare, date de instanțe de fond cu recurs în 15 zile de la comunicare; - a doua condiție este îndeplinită întrucât, hotărârile deduse controlului judecătoresc sunt potrivnice. Din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. rezultă că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii" - a treia condiție privind tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută în mod limitativ de dispozițiile art. 1201 din C. civ. este îndeplinită atât timp cât Dosarele nr. x/2012, y/2012, nr. z/2013 și nr. 1548/2/2015 înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au ca: obiect - revizuirea unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, hotărâri contradictorii, pronunțate în dosare diferite care au soluționat în mod contrar excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 din C. proc. civ. cauză - anulare acte administrative privind modificarea nelegală a salariului de bază brut lunar al funcționarului public parlamentar; părți - revizuent A. și intimat - Secretariatul General al Camerei Deputaților; - a patra condiție este aceea de a solicita, în temeiul art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. anularea celei din urmă hotărâri, în speță fiind vorba de Sentința civilă nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză. Intimatul Parlamentul României - Camera Deputaților a depus concluzii scrise prin care a invocat tardivitatea recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, iar pe fondul cererii de revizuire a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu privire la cererea de recurs formulată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de fond Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, hotărârea de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la data pronunțării hotărârii. Potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Dispozițiile art. 303 din vechiul C. proc. civ. statuează că: "(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte". La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 101 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 48 ore de la pronunțarea hotărârii, iar pentru înregistrarea motivelor de recurs avea obligația de a respecta termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate. Având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 10.11.2015, rezultă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze declarația de recurs cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 a fost data de 16.11.2015. De asemenea, în cazul în care recurentul-reclamant ar fi înregistrat declarația de recurs în termenul stabilit de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, ținând cont și de faptul că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 16.06.2016, conform procesului-verbal de înmânare, se constată că ultima zi în care se putea depune motivele de recurs a fost data de 20.06.2016. Față de aceste aspecte, având în vedere că recurentul nu a depus o declarație de recurs în termen de 48 ore de la pronunțarea hotărârii, precum și faptul că înregistrarea motivelor de recurs s-a realizat la data de 05.07.2016, cu depășirea termenului de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv declarat recursul reclamantului A., împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, din cadrul Sentinței nr. 2951 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu privire la recursul declarat împotriva modului de soluționare a cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele: În primul rând, Înalta Curte constată că deși recurentul a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 din C. proc. civ., acestea sunt indicate pur formal, recurentul neindicând argumentele ce justifică incidența acestor motive de recurs și va soluționa cauza din perspectiva dispozițiilor art. 3041 din C. proc. civ., ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a normelor de drept incidente în cauză. Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești, fundamentată pe contrarietate de sentințe, reprezintă o creație legislativă, în baza căreia legiuitorul a înțeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătorești contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentință anterioară. Aceasta este expresia principiului stabilității și securității raporturilor juridice. Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă în condițiile în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții normative se aplică și atunci când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1) Există hotărâri definitive contradictorii. 2) Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat. 3) Hotărârile să fie date în dosare diferite. 4) În al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. 5) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri. În speța de față, Înalta Curte reține faptul că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a Sentinței civile nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de Sentințele civile nr. 6034/24.10.2012, nr. 6114/30.10.2012 și nr. 2580/16.09.2013 (hotărâri definitive prin neapelare), pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. x/2012, nr. y/2012 și nr. 5277/2/2013. Prin Sentința civilă nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1077/14.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2010 formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații Secretariatul General al Camerei Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins ca nefondată cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1077/14.02.2011 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr. x/2010, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Din cuprinsul celor două hotărâri (nr. 1021 din data de 07.04.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 și nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012) rezultă că reclamantul a înțeles să formuleze două cereri de revizuire distincte cu privire la Sentința civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, pronunțată în Dosar nr. x/2010. prin care instanța de judecată a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Or, prin Sentința civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, pronunțată în Dosar nr. x/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu a soluționat fondul cauzei, ci a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Într-adevăr, instituția autorității de lucru judecat împiedică "o nouă judecată" a unei cereri deja soluționate, însă principiul autorității lucrului judecat, care rezultă din art. 1201 din C. civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are același obiect, aceeași cauză și este purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunțată într-un alt proces. Din cele anterior prezentate, Înalta Curte reține faptul că în cele două dosare reclamantul a înțeles să atace pe calea revizuirii aceeași hotărâre, fiecare privind alt caz de revizuire prevăzut de art. 322 din C. proc. civ. Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță juridică împrejurarea că în cele două dosare s-a urmărit finalitatea aceleași probleme juridice, respectiv revizuirea hotărârii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în mod definitiv, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 481 din data de 30 septembrie 2003 privind stabilirea salariilor personalului din cadrul Secretariatului General al camerei Deputaților, atât timp cât niciuna dintre hotărâri nu a soluționat fondul problemei de drept deduse judecății. O situație similară se regăsește și cu privire la Dosarul nr. x/2010 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În acest dosar, la data de 16.05.2012, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 3245, prin care s-au respins ca nefondate capetele de cerere, având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte: Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30.07.2010; Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. x/10.01.2007; Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. x/28.12.2007. Prin Sentința civilă nr. 6114 din data de 30.10.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice (CNPP). A respins cererile de revizuire principală și conexă, formulate de către revizuentul A., împotriva Sentinței civile nr. 3245/16.05.2012, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII - a în Dosarul nr. x/2010 în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) și Camera Deputaților - Secretariatul General (CD). Prin Sentința civilă nr. 2580 din data de 16.09.2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), ca neîntemeiată. A respins cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 3245 din data de 16.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul cu nr. x/2010, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publică (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General, ca neîntemeiată. Revenind la analiza cererii de revizuire de față, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că autoritatea de lucru judecat are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, iar executarea lor nu ar fi posibilă. Rezultă că revizuirea va fi admisibilă doar în situația în care hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite și privesc două cereri de chemare în judecată distincte. Pentru a se constata incidența dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. ar fi trebuit ca prin cele două hotărâri rămase definitive să fi fost analizate pe fond cererile de chemare în judecată, iar soluțiile pronunțate să fi fost contradictorii. Or, în toate sentințele invocate, instanțele au respins cererile de revizuire ca nefondate, astfel încât nu suntem în prezența unor hotărâri contrarii, nefiind încălcată prin urmare puterea de lucru judecat. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1021 din data de 07 aprilie 2015, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., înscrisuri noi reținute de partea potrivnică. Soluționând cauza, Curtea de Apel a reținut în mod corect că cererea de revizuire este nefondată pentru că, în condițiile în care soluția pronunțată de instanța de fond nu a vizat fondul ci a soluționat cauza pe excepție, hotărârea pronunțată nu poate fi supusă revizuirii ca urmare a depunerii unui înscris privind Fișa de evidență a drepturilor bănești ale pensionarului A., întrucât acest înscris privește fondul litigiului.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva Sentinței nr. 2951 din 10 noiembrie 2015, cu privire la soluționarea cererii de revizuire, ca nefondat.