ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5722/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iulie 2019, sub nr. x/2019, urmare declinării de competență prin sentința civilă nr. 5521/29.05.2019, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat obligarea acestuia la emiterea răspunsului la petiția nr. 3058/26.07.2018 și obligarea la plata daunelor morale pentru încălcarea dreptului de petiționare.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2020, Curtea de Apel București a suspendat judecata cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prima instanță a reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile impuse prin încheierea din 27.09.2019 (respectiv nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază solicitarea de introducere în cauză a Curții de Conturi și nu a evaluat capătul de cerere privind daunele morale, deși a fost citată cu această mențiune), ceea ce a dus la împiedicarea desfășurării normale a procesului.

Împotriva încheierii menționate, reclamanta A. a formulat recurs, nesemnat, acesta fiind transmis prin e-mail și înregistrat la dosarul cauzei la data de 22 mai 2020.

În opinia recurentei-reclamante, soluția de suspendare a judecării cauzei dispusă prin încheierea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care solicită casarea acestei încheieri și trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății.

Intimatul-pârât Parlamentul României - Camera Deputaților a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului din perspectiva nemotivării căii de atac.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției nulității recursului pentru lipsa semnăturii, deoarece este un aspect prealabil peremptoriu, de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, astfel că admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului pentru nesemnare, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente.

În conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura. Totodată, potrivit art. 196 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cererea urmează a fi anulată pentru lipsa semnăturii, dacă partea care a lipsit la termenul la care s-a invocat lipsa de semnătură nu se conformează obligației de a semna, în măsura în care aceasta a fost înștiințată prin citație, cel mai târziu la primul termen după cel la care se invocă lipsa de semnătură.

Cu privire la lipsa semnăturii pe cererea de recurs, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a recursului, din perspectiva cerinței de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că cererea de recurs comunicată instanței prin e-mail nu a fost semnată și nici nu conține atașată o semnătură electronică, potrivit Legii nr. 455/2001, prin rezoluția din 18 iunie 2020, Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante A. să depună la dosar cererea de recurs semnată în original, sub sancțiunea anulării cererii, fiind emisă în acest sens adresa din 19 iunie 2020, aflată la dosar.

În cauza de față, în aplicarea art. 196 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății, Înalta Curte a pus în vedere părții recurente să depună la dosarul cauzei un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura sa olografă, însă, deși i s-a adus la cunoștință să complinească respectiva cerință, potrivit dovezii de înmânare a adresei din 19 iunie 2020, aflată la dosar, aceasta nu a înțeles să se conformeze și nici nu s-a prezentat la primul termen de judecată din 4 noiembrie 2020 pentru a proceda la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura olografă a părții recurente, urmând a aplica sancțiunea nulității recursului pentru lipsa semnăturii, în condițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.