ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1646/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1.1. Sesizarea instanței de fond

Prin sentința nr. 1925/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților, având ca obiect anularea Ordinului nr. 1108/10.11.2006, ca tardiv formulată, întrucât reclamantul a depășit termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2015, A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, prezenta cerere de revizuire, prin care a solicitat desființarea sentinței nr. 1925/24.06.2008 și rejudecarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008

În motivare, revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ. 1865, susținând că înscrisul nou este fișa pentru evidența drepturilor bănești, aferentă perioadei septembrie 2007- decembrie 2014, descoperită în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a II-contencios administrativ și fiscal în ședința publică din data de 12.02.201. Revizuentul a susținut că această fișă întrunește toate condițiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres de legiuitor, pentru a fi calificat drept înscris nou.

1.2. Hotărârile pronunțate în cauză

Prin sentința nr. 1437 din data de 21 mai 2015, Curtea de Apel București, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca inadmisibilă, retinând, în esență, că evocarea fondului este imperios necesară, întrucât revizuentul nu aduce un înscris nou de natură a proba respectarea termenului de formulare a acțiunii, conform exigențelor impuse prin art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, ci invocă o fișă pentru evidența drepturilor bănești, aferentă perioadei septembrie 2007- decembrie 2014, care în mod cert are legătură cu fondul cauzei, ce nu a fost însă analizat prin sentința supusă revizuirii.

A mai reținut instanța că, în ceea ce privește motivul special prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesar ca prin hotărârea supusă revizuirii să fi fost rezolvat fondul, întrucât acest text nu derogă de la prevederile art. 322 din C. proc. civ., ci doar adaugă un motiv specific.

Mai mult, este evident că nu pot fi analizate susținerile revizuentului referitoare la jurisprudența instanțelor europene referitoare la dreptul la pensia de serviciu, atâta timp cât, prin sentința nr. 1925/24.06.2008, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată.

Conchide instanța, în sensul că, un argument suplimentar privind inadmisibilitatea revizuirii întemeiate pe acest motiv special este că textul în discuție se referă la încălcarea principiului supremației dreptului comunitar, ceea ce impune invocarea și aplicabilitatea în cauză, în baza acestui principiu, a unor acte europene cu efect direct (tratate, regulamente, directive etc), astfel cum au fost interpretare de către Curtea de Justiției a Uniunii Europene. Or, revizuentul a invocat încălcarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O., astfel cum a fost interpretat și aplicat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confuzia în care se află acesta fiind așadar evidentă.

În temeiul dispozițiilor art. 108

1

lin. 1 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. 1865, instanța a aplicat revizuentului o amendă judiciară de 600 RON pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire, rea-credință ce rezultă nu numai din soluția dată prezentei cereri, cât și atitudinea părții, care înțelege să formuleze numeroase cereri de revizuire, toate fiind respinse de către instanțele judecătorești.

Petentul-revizuent A. a formulat cerere de reexaminare amendă judiciară, prin care a solicitat instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile privind săvârșirea unui abuz de drept, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 129 și art. 723 C. proc. civ..(1865), dat fiind că a formulat o cerere de revizuire ce respectă cu strictețe condițiile de admisibilitate.

Prin încheierea din 03.09.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății cererii de reexaminare amendă judiciară până la soluționarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București la data de 15 noiembrie 2018, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de petentul - revizuent A. în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei în sensul că instanța a revenit asupra amenzii judiciare în cuantum de 600 de RON aplicată petentului - revizuent A. prin sentința civilă nr. 1437/21.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Totodată, a respins ca inadmisibile în procedura cererii de reexaminare celelalte cereri formulate de petentul - revizuent, altele decât cererea de reexaminare amendă judiciară.

De asemenea, a respins ca inadmisibile excepțiile de nelegalitate invocate de petentul-revizuent.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs revizuentul A., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte a încheierii atacate și, rejudecând pricina, admiterea cerilor astfel cum au fost formulate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Parlamentul României Secretariatul General al Camerei Deputaților a depus întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea prezentului recurs, solicitând admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea recursului, ca inadmisibil.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

La termenul din 27 martie 2019, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Secretariatul General al Camerei Deputaților, prin întâmpinare și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea din 15 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea/Incheierea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 299 alin. (1) C. proc. civ., prevede că sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului.

Or, atâta vreme cât încheierea care face obiectul cererii de recurs este irevocabilă, rezultă că, în conformitate și cu dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva acesteia nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.

Față de cele de mai sus, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității invocată de intimatul -pârât, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.