ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin contestația formulată de reclamantul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 26.08.2014, s-a solicitat desființarea Rezoluției nr. x/IJ/1908/DIJ/2014, emisă de pârâta Inspecția Judiciară și trimiterea dosarului pentru continuarea cercetării disciplinare sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare de către judecătorii B. și C.

Prin Sentința civilă nr. 1045/09.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și intervenienții B. și C.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În cadrul dosarului având ca obiect recursul formulat de reclamantul A., intimata-intervenientă B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) și 83) din Constituția României și în raport de art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

De asemenea, a solicitat suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la data soluționării excepției de neconstituționalitate.

Intimata a apreciat că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Hotărârea recurată

Prin încheierea de ședință din data de 04 decembrie 2018 instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cerere formulată de intimata -intervenientă B., a respins această cerere, respingând deopotrivă și cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de aceeași parte.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 a declarat recurs intervenienta B., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a Încheierii recurate, respectiv în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, în urma rejudecării să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 303/2994, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Menționează recurenta în cadrul cererii de recurs că își rezervă dreptul ca, în temeiul art. 470 alin. (5) C. proc. civ., după ce va intra în posesia motivării Încheierii, să completeze cererea de recurs, având în vedere că la momentul formulării acesteia nu cunoaște motivele care au stat la baza respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Aceeași declarație de recurs a fost transmisă de intervenientă prin poștă și la data de 05.02.2019.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 25.02.2019, în cuprinsul căreia a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului, ca tardiv formulat și pe fond, ca neîntemeiat.

Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate cererea de recurs din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Potrivit dispozițiilor art. 470 alin. (5) din C. proc. civ. "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, ce prevede următoarele" Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs (...) în termen de 48 de ore de la pronunțare".

În cauză, se constată că recurenta-reclamantă nu a înțeles să invoce și să dezvolte motivele de nelegalitate prin cererea de recurs și nici ulterior, în termenul prevăzut de 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; aceasta neformulând nici o critică prin care să combată argumentat ceea ce a reținut instanța ce a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale, ci doar o simplă declarație de recurs.

Este adevărat că, la momentul declarării recursului, în termenul de 48 de ore de la pronunțarea soluției dată de instanță la cererea de sesizare a Curții Constituționale, recurenta, necunoscând motivele ce au stat la baza pronunțării acestei soluții, nu era în măsură să motiveze recursul, însă, nu este mai puțin adevărat că, față de dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs, termenul de 48 de ore se calculează de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 16.01.2019, aceasta fiind data când recurentei i-a fost comunicată Încheierea recurată, la adresa din strada x nr. 30, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la Dosarul nr. x/2/2014, actele fiind depuse la cutia poștală.

Înalta Curte, studiind actele și lucrările dosarului constată că nici până la acest moment recurenta nu și-a motivat recursul, deși, raportat la data de 16.01.2019 și la termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, acest termen s-a împlinit încă din 21.01.2019; aceasta fiind ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 21.01.2019, iar recurenta-intervenientă nu a depus la dosar motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac declarată, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde una din mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de B. împotriva încheierii de ședință din 4 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV