ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

litigiului dedus judecății

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2013, sub nr.

5277/2/2013, revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa

Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General,

pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- schimbarea în tot a

sentinței civile nr. 3245 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010;

- cererea sub aspectul

legalității a actului adițional nr. 2898/MC din data de 19 decembrie 2017, înregistrat

la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaților sub nr. 51/5607 din data

de 28 decembrie 2017, precum și a Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010, acte administrative

emise de Președintele C.N.P.A.S.;

- stabilirea pensiei pentru

limită de vârstă și a pensiei de serviciu pe baza declarațiilor nominale depuse

de Secretariatul General al Camerei Deputaților, în calitate de angajator, la Casa

de Pensii a Municipiului București;

- acordarea sumei de 20.000

RON cu titlu de daune interese morale, în temeiul art. 998-999 C. civ., art. 18

alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 723 alin.

(2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2580 din 16

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității cererii

de revizuire invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice, ca neîntemeiată,

și respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3245 din 16 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010, a cărei revizuire se solicită, s-a dispus:

respingerea, ca nefondate, a capetelor de cerere având ca obiect suspendarea și

anularea actelor administrative reprezentate de: Ordinul Președintelui Casei Naționale

de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010, Convenția

privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute

de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, înregistrată

la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007 și actul adițional la această

convenție, precum și a capătului de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri.

În drept, cererea de revizuire

se întemeiază pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 forma în vigoare atât la data pronunțării sentinței a cărei revizuire

se solicită, cât și la data sesizării instanței, precum și pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere că revizuentul

invocă descoperirea unor înscrisuri despre care pretinde că s-ar circumscrie sferei

înscrisurilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., argumentele celor două

intimate în susținerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire nu pot fi

primite, întrucât neîndeplinirea cerințelor textului invocat este un aspect de temeinicie

a cererii de revizuire, și nu de admisibilitate.

Sub aspectul temeiniciei

cererii de revizuire, se constată că înscrisurile invocate nu îndeplinesc cerința

esențială de noutate impusă de cazul reglementat al căii extraordinare de atac.

Astfel, statele de plată

invocate de către revizuent sunt documente care se întocmesc lunar, în mod obligatoriu,

și se află în arhiva oricărui angajator, astfel încât nu pot fi analizate și trecute

în această categorie a înscrisurilor noi.

De asemenea, declarațiile

nominale la care revizuentul face referire au fost comunicate către Casa de Pensii

și privesc o obligație legală a fiecărui angajator. Acestea se transmit Caselor

de Pensii care, la rândul lor, comunică fiecărui asigurat situația.

Temeinicia cererii de

revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte

noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări

mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior

anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurarea mai presus de voința

sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice

admiterea cererii de revizuire.

De altfel, înscrisurile

invocate nu sunt determinante în soluționarea cauzei, nefiind de natură să schimbe

soluția pronunțată de instanța de fond, în considerarea faptului că rațiunile pentru

care instanța de fond a respins acțiunea revizuentului - reclamant au fost reprezentate

de faptul că actele contestate nu au făcut decât să pună în aplicare prevederile

legale.

În concluzie, prima instanță

a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

revizuentul A.D., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele

motive:

Cererea de revizuire pe

care a promovat-o întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322

teza I pct. 5 și art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Instanța de fond avea

obligația procesuală de a cerceta, sub aspectul legalității, actele administrative

contestate, fapt ce nu s-a întâmplat, astfel că sunt incidente în cauză prevederile

art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Condițiile de admisibilitate

a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc.

civ. erau îndeplinite în cauză, întrucât atât statele de plată a salariilor, cât

și Declarațiile nominale transmise lunar Casei de Pensii a Municipiului București

sunt înscrisuri noi, care îndeplinesc cerințele cumulative prevăzute de lege.

Astfel, condiția descoperirii

unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, care să

fi existat la data pronunțării acelei hotărâri, este îndeplinită, atât timp cât

Declarațiile nominale, aferente perioadei 01 septembrie 2001 - 29 februarie 2008,

existau la data de 16 mai 2012, data pronunțării sentinței civile nr. 3245 de către

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

cărei revizuire s-a solicitat.

A doua condiție, ce vizează

imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată,

din cauza faptului că a fost reținut de partea potrivnică, este îndeplinită, întrucât

Declarațiile nominale semnate pentru conformitate, au fost comunicate în ședința

publică din data de 21 iunie 2013, în Dosarul nr. 58177/3/2011, după pronunțarea

sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 de către Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A treia condiție, potrivit

căreia, dacă înscrisurile noi ar fi fost cunoscute instanței de fond la momentul

pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluția ar fi fost de admitere

a cererii introductive de instanță, este îndeplinită în speță.

Astfel, dacă instanța

de fond ar fi avut posibilitatea de a examina, prin prisma prevederilor Ordinului

Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001, cât și prin prisma dispozițiilor

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, declarațiile nominale semnate pentru

conformitate de către Directorul Direcției de Salarizare din cadrul Secretariatului

General al Camerei Deputaților, soluția ar fi fost, în mod neîndoielnic, de admitere

a cererii de chemare în judecată.

Este îndeplinită și cea

de-a patra condiție, aceea ca înscrisul invocat ca temei al cererii de revizuire

să fie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac, întrucât

Declarațiile nominale, semnate pentru conformitate, sunt înscrisuri noi, anexate

cererii de revizuire expediată la instanță, la data de 22 iulie 2013, în termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În concluzie, pentru motivele

expuse, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

civile nr. 2580 din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și admiterea cererii de revizuire,

astfel cum a fost formulată.

în cauză

Intimata Casa Națională

de Pensii Publice (C.N.P.P.) a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului

ca nefondat, apreciind că în mod legal instanța de fond a respins cererea de revizuire

ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțată

în Dosarul nr. 5277/2/2013.

Intimata Camera Deputaților

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală, susținând în esență,

că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

este neîntemeiată în considerarea faptului că înscrisurile invocate ca înscrisuri

noi nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

II. Aprecierile Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile

legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul declarat de revizuentul A.D. este nefondat, potrivit considerentelor

ce urmează.

Cererea de revizuire dedusă

judecății a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

cu referire la prima ipoteză vizată de acest motiv de revizuire. Această ipoteză

are în vedere situația în care la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu

a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți

din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură

a schimba soluția dată.

Înscrisurile invocate

de revizuent nu sunt „înscrisuri doveditoare” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., împrejurare reținută în mod corect de prima instanță.

Astfel, statele de plată

nu pot fi considerate înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu au putut

fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului, atâta timp

cât aceste documente justificative de înregistrare în contabilitate se află în arhiva

oricărui angajator, iar pe baza lor revizuentul a încasat lunar drepturile salariale.

Nimic nu-l împiedică pe

revizuent să-și formuleze o apărare în sensul celor invocate prin cererea de revizuire

și să uzeze de dispozițiile art. 172 și urm. C. proc. civ. pentru a fi administrată

proba cu aceste înscrisuri în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 10849/2/2010

al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, declarațiile

lunare ale angajatorului privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor

de plată către bugetul asigurărilor sociale se transmit ca obligație legală către

casa de pensii, iar pe baza datelor transmise de angajator au fost emise și comunicate

asiguraților de către Casa de Pensii a Municipiului București certificatul privind

stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Un astfel de certificat

i-a fost comunicat revizuentului A.D., respectiv certificatul din 26 octombrie 2010

astfel că nu se poate susține că înscrisurile invocate nu au putut fi înfățișate

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că au fost reținute

de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Pe de altă parte, înscrisurile

de care se prevalează revizuentul nu sunt determinante, în sensul că dacă ar fi

fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi

alta decât cea pronunțată.

Astfel, din analiza considerentelor

hotărârii atacate rezultă că soluția pronunțată se menține, indiferent de înscrisurile

prezentate în cererea de revizuire.

În concluzie, Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.

322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea recursului declarat

de revizuentul A.D., ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul A.D. împotriva sentinței nr. 2580 din 16 septembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie

2015.