ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2015

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Locală de Pensii a sectorului 2 și Camera Deputaților, a solicitat următoarele: 1. Anularea Deciziei nr. 230847/20.08.2010 emisă de pârâta Casa de Pensii Locala a sectorului 2 București.

Obligarea pârâtelor la menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilite în baza Legii nr. 7/2006, prin Decizia nr. 230847/14.11.2007.

Obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să îi stabilească o pensie pentru limita de vârstă corectă, cu începere din data de 01.09.2010.

Obligarea pârâtelor la comunicarea către reclamant a certificatului privind stagiul de cotizare și punctaj mediu anual aferent anilor 2006 - 2007.

Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a diferenței dintre pensia de serviciu cuvenită și cea pentru limita de vârstă încasată pe perioada aprilie 2008 - septembrie 2011, în cuantum de 48.846 RON, actualizată cu inflația.

Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a diferenței dintre pensia de serviciu cuvenită și cea pentru limită de vârstă încasată pe perioada 01.09.2010 - 31.12.2011, în cuantum de 94.880 RON.

Obligarea pârâtelor la plata către reclamant a unor daune morale în cuantum de 30.000 RON (inițial, 15.000 RON, apoi 20.000 RON, iar apoi 30.000 RON).

Anularea mențiunilor de la pozițiile 88 - 117 din carnetul de muncă al reclamantului.

Constatarea unei omisiuni de înregistrare la poziția nr. 68 din carnetul de muncă a Ordinului Secretarului general al Camerei Deputaților nr. 591/03.09.1997.

Constatarea omisiunii pârâtului Secretariatul general al Camerei Deputaților de a indexa salariul reclamantului pe perioada 30.09.2001 - data încetării raporturilor de serviciu - 28.02.2008.

Constatarea omisiunii de închidere a carnetului de muncă prin semnare de către conducătorul Secretariatului general al Camerei Deputaților.

Constatarea omisiunii completării poziției nr. 119 din carnetul de muncă prin menționarea Ordinului nr. 257/28.02.2008 de încetare a raporturilor de serviciu.

Constatarea faptului că la data încetării raporturilor de serviciu cu Secretariatul general al Camerei Deputaților, respectiv la data de 28.02.2008, reclamantului i se cuvenea un venit brut de 7.373 RON și a faptului că avea o vechime în structurile de specialitate ale Parlamentului de 17 ani.

Anularea Convenției C.N.P.A.S. nr. 101/MS/17.01.2007 înregistrate la Cabinetul Secretariatului general al Camerei Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007 și a Actului adițional nr. 2898/MC/19.12.2007.

Anularea Ordinului nr. 671/30.07.2010 emis de Președintele CNPAS. Prin Sentința civilă nr. 8404/15.10.2012, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal. 2. Soluția instanței de fond Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. (1) din C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2010. 3. Recursul exercitat de reclamantul A. Împotriva încheierii anterior menționate, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății și, pe cale de consecință, să se soluționeze cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reiterând motivele invocate în fața instanței de fond. 4. Întâmpinarea formulată de pârâta Camera Deputaților Pârâta Camera Deputaților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond, în mod corect, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. x/2010, având în vedere că acțiunea formulată are același obiect și se judecă între aceleași părți. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a lucrărilor dosarului, a normelor incidente, cât și sub toate aspectele în baza prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect ca temei al măsurii de suspendare a judecării cauzei art. 244 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ. care prevede că instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Având în vedere că Dosarul n. x/2010 are ca obiect comun cu prezenta cauză capetele de cerere ce privesc anularea Convenției C.N.P.A.S. nr. 101/MS/17.01.2007 înregistrate la Cabinetul Secretariatului general al Camerei Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007 și a Actului adițional nr. 2898/MC/19.12.2007 precum și anularea Ordinului nr. 671/30.07.2010 emis de Președintele CNPAS, Înalta Curte consideră că, în cauză, este incident pct. 2 al articolului anterior menționat, potrivit căruia instanța poate suspenda judecata când dezlegarea prezentei cauze ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. În ceea ce privește criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, judecătorul fondului dând prioritate necesității evitării pronunțării unor hotărâri contradictorii cu privire la legalitatea/nelegalitatea aceluiași act administrativ. De menționat că, la instanța de fond cauza a fost repusă pe rol pentru termenul de judecată din data de 20 mai 2015, ca urmare a încetării motivelor de suspendare prin soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2010. Față de considerentele anterior menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.