ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra contestației privind tergiversarea cauzei de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2987 din 03.05.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca nefondată cererea de refacere a raportului de expertiză, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale și, ca atare respinsă cererea față de această pârâtă, a fost anulată decizia nr. 178891/18.10.2018 și obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului București să emită o decizie prin care să revizuiască drepturile de pensie pentru limita de vârstă ale reclamantului, începând cu data de 17.10.2018, prin utilizarea unui punctaj mediu anual de 0,97516 și a unui cuantum al pensiei de 1073 RON, respectiv, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,12143 și a unei pensii în cunatum de 1.419 RON, începând cu data de 10.02.2020, a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului București să plătească reclamantului suma de 21.815 RON, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată în perioada 01.10.2011-01.11.2021, precum și la plata în continuare a diferențelor între pensia recalculată și cea efectiv încasată, a fost anulată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Sectorului 3 București și respinsă ca tardiv formulată cererea având ca obiect anularea deciziei nr. 65749/24.06.1977, a fost respinsă cererea privind anularea deciziei nr. 178891/22.01.2001, pentru existenta autorității de lucru judecat, au fost respinse pretențiile având ca obiect plata drepturilor de pensie scadente anterior datei de 01.10.2011, ca fiind prescrise și a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului București la plata sumei de 1.504 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 06.04.2023, sub nr. x/2020.

La data de 09 mai 2023, reclamantul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, care a fost înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023 și înaintată Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 522 pct. 4 C. proc. civ., contestatorul susținând că, de la înregistrarea acțiunii pe rolul instanțelor și până în prezent, a trecut o perioadă lungă de timp, precum și faptul că instanța de judecată a refuzat să se pronunțe asupra obiectului litigiului, respectiv contestație împotriva deciziei de pensie pentru limită de vârstă nr. x/18.10.2018 și solicitare de revizuire a deciziilor nr. x/2001 și nr. x/1977.

Se mai arată că soluția tribunalului asupra prescripției este greșită, precum și faptul că sumele acordate prin hotărâre, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, nu sunt în parametri legali.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, raportat la data înregistrării contestației privind tergiversarea procesului, și anume ulterior înregistrării apelului pe rolul Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., a dispus trimiterea contestației spre competentă soluționare instanței ierarhic superioare, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația privind tergiversarea cauzei, formulată de contestator, în raport de motivele invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare dintre părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al art. 522 C. proc. civ. prevede cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și nu le folosește sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Pornind de la aceste considerente, în analiza contestației la tergiversarea procesului de față, se constată că nu poate fi reținut cazul de tergiversare invocat de contestator, respectiv cel prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.

Potrivit textului de lege menționat, contestația menționată la alin. (1) se poate face când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

În cauză, se constată, potrivit informațiilor din sistemul ECRIS, că sentința civilă nr. 2987 din 03.05.2022 a primei instanțe a fost redactată în data de 27.07.2022, iar apelul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București a fost înregistrat la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 01.09.2022 și înaintat spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe rolul căreia a fost înregistrat la data de 06.04.2023, sub nr. x/2020.

Potrivit mențiunilor din înscrisul intitulat Rezoluție procedură prealabilă, dosarul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 471

1

din C. proc. civ., iar la data soluționării contestației privind tergiversarea procesului, în cauză fusese acordat termen pentru soluționarea apelului la data de 13.09.2023.

Față de succesiunea actelor de procedură întocmite de către instanța de apel și de termenele în care au fost dispuse măsurile necesare pregătirii judecății apelului, în cauză nu se poate susține pasivitatea instanței de judecată, care caracterizează cazul prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., invocat de contestator, procedura de înregistrare a cererii de apel, de înaintare a acesteia la instanța ierarhic superioară competentă, de comunicare a apelului, de formulare a întâmpinării la acesta și de fixare a primului termen de judecată, urmându-și legal și în termen cursul.

În aceste condiții, contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte reține că în cauză nu se identifică o situație de tergiversare a soluționării căii de atac formulate în dosarul nr. x/2020, care să se impună a fi înlăturată prin vreuna din măsurile prevăzute de art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.

Se va avea în vedere că motivul de contestație prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. .4 din C. proc. civ. reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate doar în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil.

Noțiunea de termen optim și previzibil nu poate fi apreciată însă prin raportare la elemente subiective, care țin de dorința părții de a-i fi soluționată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii, numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile din C. proc. civ.

Din această perspectivă, la analiza respectării termenului optim și previzibil în soluționarea cauzei trebuie luate în considerare și alte elemente obiective, care țin de încărcătura instanței de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza și, implicit, a completului desemnat pentru pregătirea dosarului și pentru a decide asupra apelului.

Un alt argument în susținerea netemeiniciei contestației formulate, este cel legat de finalitatea juridică a acestui demers procesual.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 525 alin. (6) din C. proc. civ., dacă instanța găsește găsește contestația întemeiată, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor.

Prin urmare, contestația la tergiversare nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a completului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care se constată că soluționarea cauzei a fost amânată nejustificat și se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.

Or, în cauză, chiar în ipoteza în care s-ar admite contestația formulată, completul de apel nu ar putea dispune alte măsuri decât cele deja luate, constând în fixarea termenului de judecată.

Referitor la celelalte nemulțumiri exprimate de contestator în cuprinsul contestației, Înalta Curte observă că acestea nu vizează nesocotirea de către instanța de apel a obligației de a soluționa calea de atac într-un termen optim și previzibil, ci înseși măsurile dispuse de către prima instanță prin hotărârea atacată cu apel.

Astfel, contestatorul pretinde că tribunalul nu ar fi analizat cererea de chemare în judecată cu respectarea cadrului procesual fixat prin aceasta, din perspectiva obiectului, respectiv că ar fi soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune ori capătul de cerere referitor la plata diferențelor cuvenite în urma recalculării pensiei, aspecte care nu se circumscriu cazului de contestație analizat, ci reprezintă critici de nelegalitate și netemeinicie ce vor fi avute în vedere cu prilejul soluționării căii de atac.

Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea cauzei., formulată de contestator.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea cauzei formulată de contestatorul A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2023.