ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2023

HOTĂRÂRE
25.01.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la 28.09.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, obligarea intimatei să emită decizia prin care să recalculeze dreptul său de pensie și în raport cu veniturile suplimentare indicate în adeverințele nr. x/19.05.2015, emisă de S.C. B. S.A., nr. 346/09.09.2010, emisă de S.C. C. S.A. și nr. x/05.12.2013, emisă de Arhiepiscopia Bucureștilor, cu obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată.

Prin sentința civilă nr. 1601/04.03.2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția tardivității contestației, a admis contestația, a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze, începând cu 01.02.2019, drepturile de pensie ale contestatorului, cu valorificarea veniturilor reprezentând acord și spor toxicitate, evidențiate în adeverința nr. x/09.09.2010, emisă de S.C. C. S.A., a obligat intimata să plătească contestatorului, începând cu 01.02.2019, diferențele dintre pensia recalculată, conform acestei hotărâri și pensia efectiv încasată și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, intimata a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 5403/02.11.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată și a menținut soluția primei instanțe cu privire la excepția tardivității contestației.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel, iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurentul a afirmat, în esență, că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 127 din H.G. nr. 257/2011, ale art. 22 alin. (4) și art. 327 C. proc. civ. și ale art. 14, art. 15 și art. 21 C. civ.

A mai susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și pct. V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, respectiv art. 2 lit. c) și art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și pct. IV din anexa la H.G. nr. 257/2011 și că, în cauză, nu era incidentă decizia nr. 19/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În drept, autorul căii de atac a invocat dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Prin încheierea din 09.11.2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, față de solicitarea autorului căii de atac, de repunere a cauzei pe rol, a fost reluată judecata procesului.

La același termen, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care analizând-o, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot promova decât căile de atac reglementate legal, iar exercitarea acestora trebuie realizată numai în condițiile legii.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Recursul de față are ca obiect decizia civilă nr. 5403/02.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, într-un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă împrejurarea că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care, potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 5403/02.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale împotriva căreia s-a declarat recurs, este o hotărâre definitivă care, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este exclusă din sfera controlului de nelegalitate în recurs, aceasta încadrându-se în ipoteza prevăzută de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., evocat mai sus.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege anterior menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5403/02.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra recursului, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 28.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Munic
ÎCCJ 2022-09-20
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1653/2022
Ședința publică din data de 20 septembrie 2022 Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Prin contestația înregistrată la 18 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Bucur
ÎCCJ 2022-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2022
Ședința publică din data de 9 februarie 2022 Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 03.12.2019, reclaman
ÎCCJ 2024-05-14
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2024
Ședința publică din data de 14 mai 2024 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale
ÎCCJ 2022-02-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2022
Ședința publică din data de 22 februarie 2022 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la 3 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflic
Sursă