ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 28.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 283364/16.04.2019, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei cu valorificarea veniturilor suplimentare realizate și la plata diferențelor de pensie.

Prin sentința civilă nr. 5008/23.09.2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie prin care să stabilească pensia reclamantului cu valorificarea veniturilor suplimentare și să plătească diferența dintre pensia datorată și cea încasată, începând cu 19.03.2019.

Ambele părți au declarat apeluri împotriva sentinței primei instanțe.

Prin decizia nr. 98/16.01.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant și a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 05.06.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol la 03.09.2020, care a fost respinsă prin încheierea din 02.10.2020 a aceleiași curți de apel.

Prin decizia civilă nr. 2726/14.05.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a susținut că cererea de repunere pe rol a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni, calculat de la data comunicării încheierii de suspendare a judecării cererii de revizuire.

Intimata nu a depus întâmpinare la recurs.

Analizând recursul prin prisma motivului invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul critică soluția de constatare a perimării, susținând că a depus cererea de repunere pe rol cu respectarea termenului de 6 luni, calculat de la data comunicării încheierii de suspendare a judecării cererii de revizuire.

Această critică se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Analiza acestui text de lege relevă că întreruperea termenului de perimare se produce atunci când partea interesată îndeplinește un act de procedură făcut în vederea judecării procesului.

În cazul suspendării dispuse în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., efectul întreruptiv al termenului de perimare se produce prin îndeplinirea de către partea interesată a unui act de procedură care conduce la reluarea judecății.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că, prin încheierea din 05.06.2020, judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei.

Recurentul a formulat cererea de repunere pe rol la 03.09.2020, însă această cerere a fost respinsă prin încheierea din 02.10.2020, fiind menținută măsura suspendării dispusă la termenul anterior.

În acest context, Înalta Curte reține că cererea de repunere pe rol nu a produs efectul întreruptiv al termenului de perimare din moment ce a fost respinsă de instanța de retractare.

De altfel, motivul pentru care a fost respinsă cererea de repunere pe rol, care coincide cu cel pentru care a fost dispusă suspendarea judecății, relevă că cererea respectivă nu a fost făcută în vederea judecării procesului, astfel cum impune art. 417 C. proc. civ., sau nu a condus, util, la această finalitate.

În plus, în măsura în care recurentul ar fi apreciat că soluția de respingere a cererii de repunere pe rol este nelegală, putea exercita calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost dispusă această soluție.

Astfel, potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Ca atare, neexercitarea recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol a condus la rămânerea definitivă a acestei încheieri și, în mod implicit, la curgerea neîntreruptă a termenului de perimare.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei de constatare a perimării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2726/14.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.