ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6240/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele și obiectul cauzei Prin sentința nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2 din 2010. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D.

a chemat în judecată pe pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Camera Deputaților - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea și anularea Ordinului Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010 și a actelor administrative subsecvente Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, actelor adiționale la convenție, adeverințelor de actualizare / recalculare, listelor nominale de evidență a pensionarilor și deciziilor de actualizare / recalculare, cu obligarea pârâtelor la menținerea în plată a pensiei de serviciu așa cum a fost actualizată în baza deciziei nr. 230847 din 2009 și acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 1380 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Sentința de declinare de competență a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2238 din 14 aprilie 2011 care a trimis cauza la aceeași instanță, în motivarea deciziei reținându-se că „prima instanță urmează să analizeze dacă Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale 30 iulie 2010, cât și celelalte acte subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte administrative în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată”.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2011. Prin încheierea din 26 octombrie 2011, instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele administrative subsecvente a căror anulare o solicită.

Prin cererea intitulată „note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea instanței de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acțiunii, acesta a enumerat următoarele acte: - Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010, - Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, - Adeverința din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Ordinul nr. 257/ 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General, - Adeverință din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2. Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și suspendarea următoarelor acte: - Mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006, - Adeverința din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților - Secretarul General, - Adeverință din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților, - Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2, - Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, și a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia de serviciu, așa cum a fost actualizată prin Decizia nr. 230847 din 03 decembrie 2009. Prin aceeași încheiere s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte: - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum și a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 3245/ 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte: - Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010, - Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007, - Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.

A reținut instanța că în mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanța a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24 noiembrie 2006 și nr. 907/2001, în condițiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010. Pe de alta parte, referitor la adeverința din 26 septembrie 2007 și a Deciziei nr. 230847 din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor.

A concluzionat instanța că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac. Prin sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 27/2/2007, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, prin care se solicita anularea sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța sentința nr. 973 din 10 aprilie 2007, instanța a reținut că A.D. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, invocând faptul că în mod greșit instanța a reținut că ordinele atacate intră în categoria actelor exceptate de la controlul judiciar. Instanța a respins ca inadmisibilă cererea, întrucât nici actele invocate ca fiind noi și nici Hotărârea Biroului Permanent nr. 21/ 1997 nu sunt în măsură să schimbe faptul că Ordinele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată sunt acte administrative emise de organele de conducere din cadrul parlamentului, iar conform dispozițiilor contenciosului administrativ aceste acte sunt exceptate de la controlul judiciar.

Împotriva Sentinței nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 a formulat cerere de revizuire A.D. Revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 27/2/2007 de către Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a solicitat anularea sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, prin care, referitor la adeverința din 26 septembrie 2007 și decizia nr. 230847 din 20 august 2010, s-a admis în parte excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2007. Revizuentul a apreciat că cererea sa este admisibilă, avându-se în vedere că decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3833/1/2010 și sentința civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 sunt hotărâri definitive, pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare.

Sentințele nr. 973 și nr. 6395 sunt potrivnice și în cauză este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză. În speță sunt incidente atât prevederile dreptului european, cât și cele ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială. Intimata Camera Deputaților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile nu sunt potrivnice, nu sunt date în aceeași pricină între aceleași persoane, având aceeași calitate și nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat.

Revizuentul, în opinia intimatei, este nemulțumit de modul în care judecătorul fondului în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 7752/2/2012, s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate a cererii sale de revizuire, motiv ce nu atrage o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cererea formulată de revizuentul A.D. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosar nr. 27/2/2007 de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 789/ 11 septembrie 2002, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ., motivându-se că actele invocate nu îndeplinesc condiția de a fi „noi”, în sensul dispozițiilor C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel București, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3245 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Din analiza cuprinsului sentințelor civile nr. 973 și nr. 6395 reiese fără putință de tăgadă că nu există identitate de obiect, cauză și părți. Obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două sentințe pentru motive distincte.

Principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, deoarece instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în legătură cu sentința civilă nr. 3245 din 16 mai 2012, fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din Dosarul nr. 27/2/2007, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.