ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6240/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6240/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de revizuire
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele și obiectul cauzei
Prin sentința nr. 6395
din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012, s-a respins ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele
Casa Națională de Pensii Publice (fosta Casă Națională de Pensii și Alte Drepturi
de Asigurări Sociale) și Camera Deputaților - Secretariatul General împotriva sentinței
civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10849/2 din 2010.
Pentru a pronunța această
hotărâre s-au reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub
nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe
pârâții Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Camera
Deputaților - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să
se dispună suspendarea și anularea Ordinului Președintelui Casei Naționale de Pensii
și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 30 iulie 2010 și a actelor administrative
subsecvente Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea
pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului
public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 51/77 din 10
ianuarie 2007, actelor adiționale la convenție, adeverințelor de actualizare / recalculare,
listelor nominale de evidență a pensionarilor și deciziilor de actualizare / recalculare,
cu obligarea pârâtelor la menținerea în plată a pensiei de serviciu așa cum a fost
actualizată în baza deciziei nr. 230847 din 2009 și acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă
nr. 1380 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București și-a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă
și asigurări sociale.
Sentința de declinare
de competență a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia
nr. 2238 din 14 aprilie 2011 care a trimis cauza la aceeași instanță, în motivarea
deciziei reținându-se că „prima instanță urmează să analizeze dacă Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale 30 iulie 2010, cât și celelalte acte
subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte administrative
în sensul definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
și să se pronunțe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată”.
Cauza a fost înregistrată
spre rejudecare la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2011.
Prin încheierea din 26
octombrie 2011, instanța a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele
administrative subsecvente a căror anulare o solicită.
Prin cererea intitulată
„note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea
instanței de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acțiunii, acesta
a enumerat următoarele acte:
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților
sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la Convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30
iulie 2010,
- Mapa transmisă de către
Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverința din 26
septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257/ 28
februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților
- Secretarul General,
- Adeverință din 24
iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din
20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.
Prin încheierea din 14
martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepția inadmisibilității, a respins ca
inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea și suspendarea următoarelor
acte:
- Mapa transmisă de către
Secretarul General al Camerei Deputaților la data de 10 noiembrie 2006,
- Adeverința din 26
septembrie 2007 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
14 noiembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Ordinul nr. 257 din
28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaților
- Secretarul General,
- Adeverință din 24
iunie 2008 emisă de Camera Deputaților,
- Decizia nr. 230847 din
15 ianuarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 2,
- Decizia nr. 230847 din
20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, și a respins ca inadmisibil,
capătul de cerere privind solicitarea de a se menține în plată pensia de serviciu,
așa cum a fost actualizată prin Decizia nr. 230847 din 03 decembrie 2009.
Prin aceeași încheiere
s-a dispus continuarea judecății privind soluționarea capetelor de cerere având
ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30
iulie 2010,
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaților
sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la Convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum și a capătului
de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Prin sentința civilă
nr. 3245/ 16 mai 2012, Curtea de Apel București a respins capetele de cerere având
ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui
Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30
iulie 2010,
- Convenția privind aplicarea
prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea
nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la Camera
Deputaților sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,
- Actul adițional la Convenția
privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev.
de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat
la Camera Deputaților sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum și capătul de
cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.
A reținut instanța că
în mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanța
a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24 noiembrie 2006 și nr. 907/2001,
în condițiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului
A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Pe de alta parte, referitor
la adeverința din 26 septembrie 2007 și a Deciziei nr. 230847 din 20 august 2010,
prin încheierea din 14 martie 2012 instanța a admis în parte excepția inadmisibilității
și a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma
obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanța s-a pronunțat asupra lor.
A concluzionat instanța
că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri
de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de
atac care se exercită în condițiile strict determinate și pentru motivele limitativ
prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă
de atac.
Prin sentința civilă
nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul
nr. 27/2/2007, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D.
în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, prin
care se solicita anularea sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța sentința
nr. 973 din 10 aprilie 2007, instanța a reținut că A.D. a formulat cerere de revizuire
împotriva sentinței nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, invocând
faptul că în mod greșit instanța a reținut că ordinele atacate intră în categoria
actelor exceptate de la controlul judiciar.
Instanța a respins ca
inadmisibilă cererea, întrucât nici actele invocate ca fiind noi și nici Hotărârea
Biroului Permanent nr. 21/ 1997 nu sunt în măsură să schimbe faptul că Ordinele
ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată sunt acte administrative emise
de organele de conducere din cadrul parlamentului, iar conform dispozițiilor contenciosului
administrativ aceste acte sunt exceptate de la controlul judiciar.
Împotriva Sentinței
nr. 6395 din 9 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 a formulat
cerere de revizuire A.D.
Revizuentul a invocat
prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și sentința civilă nr. 973
din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 27/2/2007 de către Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal.
S-a solicitat anularea
sentinței civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, prin care, referitor la adeverința
din 26 septembrie 2007 și decizia nr. 230847 din 20 august 2010, s-a admis în parte
excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire,
încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din cuprinsul sentinței
civile nr. 973 din 10 aprilie 2007.
Revizuentul a apreciat
că cererea sa este admisibilă, avându-se în vedere că decizia nr. 458 din 21
ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3833/1/2010
și sentința civilă nr. 6395 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7752/2/2012 sunt hotărâri
definitive, pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare.
Sentințele nr. 973 și
nr. 6395 sunt potrivnice și în cauză este îndeplinită condiția triplei identități
de părți, obiect și cauză.
În speță sunt incidente
atât prevederile dreptului european, cât și cele ale Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului privind egalitatea de tratament între bărbați și femei
în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.
Intimata Camera Deputaților
a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca
inadmisibilă pentru că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., hotărârile nu sunt potrivnice, nu sunt date în aceeași pricină între aceleași
persoane, având aceeași calitate și nu s-a încălcat principiul autorității de lucru
judecat.
Revizuentul, în opinia
intimatei, este nemulțumit de modul în care judecătorul fondului în cauza care a
format obiectul Dosarului nr. 7752/2/2012, s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate
a cererii sale de revizuire, motiv ce nu atrage o încălcare a principiului autorității
de lucru judecat.
II. Considerentele Înaltei
Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul
art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cererea formulată de revizuentul
A.D. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, sentința civilă
nr. 973 din 10 aprilie 2007 pronunțată în Dosar nr. 27/2/2007 de Curtea de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă
cererea de revizuire a sentinței civile nr. 789/ 11 septembrie 2002, întemeiată
pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., motivându-se că actele invocate
nu îndeplinesc condiția de a fi „noi”, în sensul dispozițiilor C. proc. civ.
Prin sentința civilă
nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de
Apel București, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 3245 16 mai 2012 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată
pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Din analiza cuprinsului
sentințelor civile nr. 973 și nr. 6395 reiese fără putință de tăgadă că nu există
identitate de obiect, cauză și părți.
Obiectul și cauza dosarelor
sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două sentințe pentru motive distincte.
Principiul autorității
de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunțarea sentinței civile nr. 6395 din
9 noiembrie 2012, deoarece instanța care a soluționat cererea de revizuire s-a pronunțat
asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor
art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și în legătură cu sentința civilă nr. 3245 din 16
mai 2012, fără a exista vreo legătură cu obiectul și cauza din Dosarul nr. 27/2/2007,
în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D.
împotriva sentinței nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7752/2/2012
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie
2013.