ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3707/2014

Asupra cererii de revizuire

de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul

prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei

nr. 5483 din data de 30 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7214/1/2012 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, susținând

că este potrivnică sentințelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr.

6114 din 30 octombrie 2012 pronunțate în Dosarele nr. 2594/2/2012 și nr. 7107/2/2012

de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 5483

din 30 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva

sentinței nr. 5016 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10367/2/2011.

Prin sentința civilă

nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de

Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010 de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 1077 din 14 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantului A.D. cu privire la suspendarea și anularea a

două ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților emise în anul 2003 și

anul 2006, inadmisibilitate motivată prin prisma lipsei procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 al Legii nr. 554/2004 precum și a faptului că unul din ordinele atacate

erau datate anterior intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ.

În Dosarul nr. 7107/2/2012

al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

instanța de fond prin sentința civilă nr. 6114 din data de 30 octombrie 2012 a respins

excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei

Casa Națională de Pensii Publice și a respins ca nefondate cererile de revizuire

principală și conexă formulate de revizuentul A.D. în temeiul art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice și

Camera Deputaților, Secretariatul General, împotriva sentinței civile nr. 3245

din 16 mai 2012 pronunțate în Dosarul nr. 10849/2/2010 de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că

sunt întrunite condițiile impuse de aceste dispoziții legale.

Practic în cuprinsul cererii

de revizuire, revizuentul reiterează susținerile privind reglementarea drepturilor

salariale și a pensiei de serviciu în raport de dreptul comunitar, precum și trimiterile

la Legea contabilității nr. 82/1991 și alte acte normative.

Înalta Curte sesizată

cu cererea de revizuire de față, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor

irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de

revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă

a următoarelor condiții:

- Există hotărâri definitive

contradictorii.

Textul nu distinge, ceea

ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice

nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate

ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată

în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există

contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

- Hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie reținută

tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date

în dosare diferite.

Revizuirea nu este admisibilă

dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul

mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

- În al doilea proces,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată

cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această

apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai

puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

- Să se ceară anularea

celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie

îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea

cererii de revizuire.

În speță, nu sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile

art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătorești invocate sunt pronunțate

în cereri diferite de revizuire.

Se reține că nu sunt hotărâri

potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt date în aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția

triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent

o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Față de aspectele anterior

menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 5493 din 30 mai 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2014.