ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3707/2014

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 5483 din data de 30 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7214/1/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, susținând că este potrivnică sentințelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțate în Dosarele nr. 2594/2/2012 și nr. 7107/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 5483 din 30 mai 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva sentinței nr. 5016 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10367/2/2011. Prin sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 1077 din 14 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului A.D.

cu privire la suspendarea și anularea a două ordine ale secretarului general al Camerei Deputaților emise în anul 2003 și anul 2006, inadmisibilitate motivată prin prisma lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 al Legii nr. 554/2004 precum și a faptului că unul din ordinele atacate erau datate anterior intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ. În Dosarul nr. 7107/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța de fond prin sentința civilă nr. 6114 din data de 30 octombrie 2012 a respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice și a respins ca nefondate cererile de revizuire principală și conexă formulate de revizuentul A.D.

în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților, Secretariatul General, împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțate în Dosarul nr. 10849/2/2010 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că sunt întrunite condițiile impuse de aceste dispoziții legale. Practic în cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul reiterează susținerile privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu în raport de dreptul comunitar, precum și trimiterile la Legea contabilității nr. 82/1991 și alte acte normative.

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire de față, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - Există hotărâri definitive contradictorii. Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea. - Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite. Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți. - În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni. - Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătorești invocate sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire. Se reține că nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 5493 din 30 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2014.