ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5483/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu la data de 7 noiembrie 2011, contestatorul R.Gh. a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu

intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA,

să dispună anularea Proceselor-verbale de contravenție seria R11 nr. 374924,

seria R11 nr. 0374931 și seria R11 nr. 0381375, încheiate de intimată la data

de 24 octombrie 2011 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar,

a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea

avertismentului.

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că la data de 24 octombrie 2011 i-au fost

comunicate procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din

care rezultă că ar fi circulat fără rovinietă valabilă pe drumurile publice la

datele de 25 aprilie 2011, 26 aprilie 2011 și respectiv 27 aprilie 2011, pe

Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, județul Ilfov, cu autovehiculul

înmatriculat sub nr. ............. .

Prin Sentința civilă

nr. 3818 din 20 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Instanța a reținut

că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.” Aceste dispoziții fiind procedurale, sunt de imediată

aplicare.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are domiciliul în

Băbeni, str. P. nr. X, Județul Vâlcea, localitate aflată în circumscripția

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

La data de 26 iunie

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea care, la

termenul din 20 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență

teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 4246 din 20 septembrie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în

favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de

competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

„plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale” prin care au fost contestate

procesele-verbale de contravenție seria R11 nr. 374924, seria R11 nr. 0374931

și seria R11 nr. 0381375, încheiate de intimată la data de 24 octombrie 2011.

Prin

Procesele-verbale încheiate la data de 24 octombrie 2011, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la datele de 25 aprilie 2011, 26 aprilie 2011 și 27

aprilie 2011 pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, județul Ilfov,

vehiculul cu nr. de înmatriculare ........., aparținând domnului R.Gh., a

circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării „plângere împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale”

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi,

sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3)

„Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a

sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 7 noiembrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentului a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina,

județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât

această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM